Citisem ce a scris Gabi despre homeopatie, am vrut să las un comentariu, dar îmi dau seama că am chiar multe de spus, așa că mai bine mă adun în ograda mea.


Toate informatiile pe care le-a dat privind compoziția sunt corecte. Unele materii prime sunt într-adevăr otrăvitoare, însă de la diluția 12CH este extem de putțin probabil să mai găsești vreo molecula din tinctura-mamă în medicamente. Hai să zicem că rămâne cumva amprenta acesteia, determinând organismul să lupte singur  contra bolii, fie că e vorba de ceva care se petrece în plan psihic sau fizic. Suna cam SF, iar eu acum trei ani eram primul detractor al băbismelor cu pricina.

Spunea cineva că orice tehnologie neînțeleasă se apropie puțin de magie.

Principiile homeopatiei sunt foarte diferite de paradigma clasică, pozitivistă. Homeopatia e o disciplină eminamente empirică, nu-și propune să explice lumea, însă nici să trateze efectele în locul cauzelor, așa cum pare să facă de multe ori medicina obișnuită.

Remediile homeopate nu sunt invazive. Pot cel mult, pentru câteva ore, dacă nu sunt alese corect, să modifice tabloul de simptome - durere de cap, o senzatie de greață, o amețeala, senzația de oboseală sunt punctele dramatice ale acstui tablou modific. Pentru că, undeva la origini, tabloul de simptome caracteristic unui anumit remediu s-a alcătuit pe baza reacțiilor unui om sănătos la substanța respectivă. La un om bolnav, care prezintă deja simptomele descrise de acel eșantion de persoane sănătoase, efectul remediilor este invers: la simptomul x se dă remediul y sau z in concentratia - de fapt diluția - teta in functie de un tablou general pe care il alcătuiește terapeutul și de simptomele bolii dacă e vorba de o afecțiune acută.

Nu vei avea niciodată o reactie alergică sau o intoxicație de la un remediu homeopat. Este însă posibil ca un tratament, odată început, să aducă la suprafață unul sau mai multe simptome pe care pacientul le-a avut mai demult în timpul unei afecțiuni care nu a trecut complet, dar pe care remediul o rezolvă. Cum adică?

Ce nu înțelege multă lumă e că homeopatia nu acționează localizat, ci asupra omului ca întreg. Reacțiile la un remediu pot diferi de la persoană la persoană și chiar la aceeași persoană în momente diferite ale existenței sale. Dacă reacționează negativ - să zicem că i se accentuează o durere de cap, pacientul trebuie să își anunțe urgent terapeutul, care va schimba fie frecventa administrării, fie diluția, uneori chiar remediul.

Copiii sunt cel mai ușor de tratat homeopat, pentru că în afara unor eventuale sensibilități sau predispoziții moștenite, la ei orice afectiune nu a apucat să lase așa multe urme ca în cazul unui adult. Rar există afecțiuni cronice la copii, iar manifestările bolilor acute la un copil care este tratat homeopat pot uneori să uimească prin virulență. Este semnul că acest mic organism reacționează activ și prompt la amenințările din exterior, mobilizându-se, blocând calea germenilor, împiedicându-i să provoace sensibilități și să se aciueze ingrat și asimptomatic pe undeva pentru a crea teren propice unor afecțini mult mai crunte, precum bolile cronice sau cele autoimune. Scriu asta pentru că am mai auzit de câteva ori pe câte cineva care se mira ”oamnenii ăștia duc o viață sănătoasă, se tratează numai alternativ și totuși de câte ori vorbesc cu ei are cineva câte ceva”. E posibil așa ceva, dar nu au boli grave, în general. Sunt desigur și cazuri în care încearcă să își trateze afecțiuni mai vechi, care și prin tratament alopat trec greu sau cărora doar li se atenueză simptomele.

La ora actuală există două ramuri ale homeopatiei și vine din urmă un curent antropozof.  Aceste ”ramuri” folosesc remediile diferit. Este homeopatia clasică, cre lucrează cu diluții (destul de) mari și nu amestecă remediile. Mai este homeopatia combinată, care lucreză cu scheme de tratament cu mai multe remedii, în general diluții mici și foarte mici. Cu cât o diluție este mai mică, cu atât ea acționează mai mult în plan ”fizic”, pe când cele mari acționează cumva mai abstract, ca să nu zic în plan ”energetic”, că sună cam mistic iar eu, deși probabil vă va veni greu să credeți, sunt o persoană cerebrală.


Dacă vreți să aflați mai multe despre diluții în homeopatie, puteți citi aici. 

Homeopatia și copiii nu sunt incompatibili. Aș îndrăzni să spun că din contra. Simptomele copiilor (chiar și foarte mici) se văd cu ochiul liber. Când nu se văd sau nu par suficient de clare, ori când ne e teamă, mergem la medic și avem parte de un diagnostic în care avem încredere. Pe baza diagnosticului combinat cu simptomele - muci, febră, stare proastă de spirit, anumite manifestări pe care persoana care supraveghează copilul le poate asocia unei unei anumite stări de fapt - să fim serioși, orice om își cunoaște copilul și știe ce înseamnă șa acesta anumite manifestări sau când îi crește febra, etc. - se poate alcătui foarte ușor un tablou de simptome și se poate recomanda un remediu care să funcționeze.

Nu spun că e unica și singura cale, dar dacă alegi homeopatia și vrei să și ”meargă” trebuie să lași puțin deoparte ce înveți ”la școală”. De multe ori unui homeopat îi e inutil să te palpeze și să vadă analizele la zi, pe el îl intereseaza cum te doare, cum te simți, de ce ți-e frică, în ce poziție dormi... Pot fi amănunte mai importante în stabilirea unui remediu potrivit cu starea actuală a pacientului, așa neștiințifice cum sunt ele.

Nu mă mai lungesc, eu personal sunt departe de a reuși să înțeleg toate dedesubturile acestei metode de tratament. Am testat-o însă și am găsit și un terapeut cu care comunic eficient și în care am încredere. Ca și în medicina alopată, abordarea unei boli este cumva personală (depinde de perspectiva terapeutului). Sunt atâtea cazuri în care te duci la 3 doctori și ai trei diagnostice și trei tratamente diferite, nu? Pe care-l alegi, cum alegi? La fel este și cu medicii homeopați, fiecare vine cu stilul și bagajul său de cunoștințe și experiență.

Cazul nostru, personal și personalizat

Eu și familia mea folosim remedii homeopate de relativ puțină vreme. Totul a pornit de la un remediu combinat care calma durerile erupției dentare la copii. Noi am vazut efectele, deși am folosit cu zgarcenie pastiluțele, cuma ca pe un last resort.. Erau foarte rapide, practic de două ori îmi amintesc că nu am vazut cum se calmează copilul imediat. În timp am început să dau remediile ziua la un anumit interval și prevenam cu succes crizele nocturne. Am învățat trucul ăsta abia la aparția măselelor și mi-am dat seama că merge pentru că, de câte ori începeam o mini-cură, Anda începea să mănânce. Refuzul mâncării era la copilul nostru  primul simptom evident al erpuției unui nou muguraș.

Apoi am folosit remedii combinate pentru răceală și gripă, iar de primăvara trecută am făcut cunoștință cu administrarea remediilor ca la carte. A fost un drum lent, dar nu-mi pare rău, pentru atunci când am avut nevoie de rezultate am avut la dispozițție resursele de care am avut nevoie, exact când mi-am trimis copilul în colectivitate.

Câteva lucruri de care am scăpat toți din mica mea familie exclusiv cu tratament homeopat: 

• viroză respiratorie
• pneumonie interstțială (la Anda, e diagnostic serios, dat de medic, am mai scris despre asta)
• conjunctivită cu secreții verzi, groase, cu recomandare de Tobradex ( la Anda,  dată de medicul de la grădiniță)
• enteroviroza - în doar o zi - la sora mea cea mică. Asta dupa ce 3-4 zile avusese simptome care se acutizau din ce în ce, iar scaunele ei se îndeseau simțitor. 
• o altă soră de-a mea, care nu știe să bolească mai puțin de două săptămâni (cu febră și stare gripală urâtă) la orice viroză, s-a vindecat în 3 zile de viroză cu febră mare și stat la pat. Deja după a doua zi de tratament a putut să alerge cu treburi prin oraș și de atunci nu mai știu să fi avut vreo viroză cre s-o țintuiască la pat (de primăvara trecută). 
• infecție dentară - la soțul meu, în câteva zile, nu mai știu exact câte. Cu dureri mari, nedormit noaptea și recomandare de antbiotic, evident. 
• simptome de sarcină. Am suportat grețuri și starea specifică, somnolentă, cam o săptămână. Când am primit recomandare de remediu am fost ca nouă în două zile, nu exagerez. 
• un început destul de urât de sarcină cu risc - am avut contracții cam prin săptămânile 8-10 (când multe sarcini se pierd) iar la control imi găsiseră colul scurtat după nici două săptămâni de la ecografia care mi-a confirmat sarcina. În săptămâna 13 când am fost la morfofetală eram ca nouă, nici urmăd e col scurtat, deși lumea care mă cunoaște știe că eu îmi duc în brațe copilul mai mare, merg pe tocuri și nu mă menajez deloc. 

În această perioadă doar Anda a luat în două rânduri un sirop natural de tuse, de 4-5 ori paracetamol supozitor și de două (dacă nu trei) ori câte 5 ml de nurofen, plus niște vitamina C din surse naturale acum în ultima lună. Noi, restul, (și ea ,în rest) am primit numai remedii homeopate și am ajuns să mi se pară că antitermicele clasice acționează lent. Nu mai spun că orice viroză ar fi avut fata, după un timp foarte scurt de tratament și eventuală febră avea un tonus și poftă de mâncare încât era greu de crezut că e bolnavă. Până la episodul de mai jos Andina nu a mai fost bolnavă, deși a mers în continuare la grădiniță. 


Provocări actuale 


Fetița mea a fost diagnosticată la sfârșitul lui august cu streptococ betahemolitic, care a fost responsabil pare-se de un lanț de răceli prin care am trecut toți și din care ea acum se recuperează foarte frumos, în primul rând mănâncă atât de mult încât mă uit la ea și zic că nu e fetița mea. La sfarșitul lunii repet exsudatul.

În ultima lună am răcit, cum spuneam, toți trei. Soțul meu este acum complet refăcut, Anda la fel, eu însă am rămas să mă lupt cu o sinuzită plus otită medie, care a evoluat simțitor spre bine după o săptămână de ”antibiotic” (eu am răcit repetat în perioada asta, dar exsudatul meu a ieșit curat, asta nu înseamnă că eu nu am avut streptococ). Acum o săptămână aveam rinosinuzită acută supurată maxilară bilaterală. Acum am rinosinuzită subacută și otita congestivă dreaptă. Asta înseamnă că nu s-a reolvat partea stângă și urechea mea reaptă e înfundată. În ciuda sarcinii mi se recomandase zinnat - doze foarte mici. Mi s-a spus că probabilitatea să dispară boala așa simplu nu e strălucită și azi dr mi-a confirmat că trece foarte greu în general și cu tratament susținut, deci nu am pretenția nici de la remdiile mele să faca minuni în câteva zile (nu am mai apucat s-mi cumpăr apăr de mare, iar picăturile cu corticosteroizi sunt discutabile în sarcină și în general cortizonul, antibioticul, menta și cafea nu sunt compatibile cu remediile homeopate. Am amanat să cumpăr și secretoliticul recomandat,d eci practic ameliorarea starii mele se datorează integral unor bile de zahăr.

Azi am nimerit o dr fparte drăguță și m-am simțit prost că i-am ascuns cum mă tratez, dar am observat că în general medicii acceptă homeopatia mai mult ca pe o joacă, la ”treburi serioase” tot cu alopate se face lumină. Poate ea nu s-ar fi mirat dar nu am vrut dezbateri, am vrut sa știu exact cum stau în momentul ăsta. Singura persoană competentă medical care nu s-a mirat de tratamentele homeopate și nu a riicat din umeri, ci, din contra, s-a arătat interesaă de povestea noastră a fost ultima pediatră la care am fost cu Anduța, acum în august și la care voi reveni cu siguranță. Altfel, la fiecare consult noi am luat cuminți antibioticul (inclusiv la pneumonia fetiței) și de-aia ne-am făcut bine așa repede și frumos.


Ceea ce deja aștepta toată lumea - încheierea

Vă las câteva resurse care mi-au fost și mie recomandate și pe care le am acum la îndemână.


Un slide cu informații despre homeopatie 

O carte în limba română care explică foarte bine pentru ”marele public” bazele homeopatiei

Un laureat al premiului Nobel despre remediile homeopate în diluție mare 

Un site dedicat homeopatiei.

Homeopatia clasică, homeopatie combinată - vezi aici

Câteva întrebări frecvente despre homeopatie - citeşte aici