E a doua zi de program lung la grădiniţă.

Ea reacţionează foarte bine când o las. Nici măcar nu plânge. S-a jucat și nu dădea semne că mai vrea să plece luni, când am reluat ostilităţile, aşa că ne-au sfătuit să încercăm un program lung. A fost cam din scurt pentru ea, pentru că a mers în mai o săptămână, apoi a luat o pauză de trei săptămâni. Iar a doua zi după mega-pauză s-a trezit părăsiă la grădiniţă.

Totuşi, a mâncat, a băut, a dormit ieri nesperat de bine. A luat-o sora mea pe la şase. Cam târziu, dar ea aştepta să o sun să plece după fată. Eu insă am intrat pe la 4 într-o şedinţă şi rămăsesem cu ideea că i-am zis să meargă la cinci după ea. Bebelina a fost supărată seara, n-a lăsat-o pe sorella s-o pupe deloc, a fost mârâită, dar chiar şi aşa a mâncat un iaurt cu pâine.

A gustat acum două zile lapte dulce de la soră-mea şi i-a plăcut. De atunci cere seara cacle şi bea din cană de oameni mari - mereu din aceeaşi cană din care băuse Ana când a gustat ea laptele.

Anda se ataşează foarte repede de ambalaje, forme şi texturi cunoscute şi cu greu încearcă lucruri asemănătoare, dar noi pentru ea. Deci bea cacle spre disperarea mea cea mare. Nu ţiţi, cacle!  La naiba. Am cumpărat lapte de la automatul din piaţă şi l-am fiert, măcar să nu bea dintr-ăla naşpa de fabrică, de-ăla de care nu aş fi vrut să îi dau vreodată.

În ultima vreme a făcut cunoştinţă doar cu mâncăruri cu care nu sunt eu de acord (au existat nişte scuze dar... tot supărată sunt).. Aşa că vreau - chiar vreau! - să rămână la grădiniţă la program lung pentru că le dau mâncare mult mai sănătoasă decât a reuşit să mănânce acasă. Iar acasă o să modific din nou meniul, dar deocamdată am intrat într-un loop temporal - sunt în mijlocul unui vârtej din care cu greu reuşesc să ies. Vârtejul a început cu grădiniţa şi a continuat cu toate colţişoarele din viaţa mea.

Prima săptămână. Laringita 

A venit sora mea pe la noi în săptămâna în care am demarat proiectul gradi, special ca să o ia pe domnişoară la prânz. Au mers prin parc, pe la joacă, s-au simţit bine. Anda era leşinată după ea, chiar au colaborat foarte frumos.

Au fost vineri în vizită pe la fratele meu care fusese răcit în urmă cu trei zile. La mine la birou a venit cienva răcit de asemenea în prima săptămână din mai.

În weelend a început să tuşească Anda des, putin uscat - dar cam lătrat. A făcut laringită. Pe 7 mai era înfundată, ţâfnoasă, greu de mulţumit, tuşea rar. Eu, la rândul meu, de două sau de trei zile aveam seara nişte episode în care mi-era cumplit de frig, încât mi-am luat două cojoace şi o pilotă pe mine şi tremuram întruna. Pe 9 mai după-amiaza deja era subfebrilă şi nu mânca mai nimic, decât moale, şi a vrut doar să sugă. Mi-a dormit în braţe fornăind puţin, iar eu nici nu bănuiam ce mă aşteaptă.

Am discutat cu medicul ei, am trecut pe tratament şi starea ei s-a ameliorat vizbil. Peste noapte a trecut şi febra fără să-i dau vreun antitermic. A luptat din greu cu boala, lua medicament la trei ore şi spre finalul celor trei ore îi scădea tonusul. Îi dădeam o nouă doză - iar era pe linia de plutire!

Şi starea mea s-a înrăutăţit, am început să tuşesc la fel ca ea, simţeam cum mă ustură pieptul de la tuse. A răcit şi tati. Ne tratam cot la cot, mergea acelaşi tratament la toti trei.

Eu însă mi-am dus boala pe picioare foarte bine sub tratament. Şi tati s-a descurcat onorabil. Anda a dormit luni, 10 mai, cu două ore mai devreme decât doarme in mod normal peste zi, Altfel, era vioaie, a şi mâncat binişor. Seara a fost vioaie şi a mancat de asemenea. Peste noapte tusea a devenit productiva 100%, ceea ce era bine.

Am rărit medicamentul la 4 ore dar a doua zi, marţi, tusea a devenit seacă iar starea ei părea că s-a înrăutăţit. Dar, când am ajuns acasă, am găsit-o bine! I-am cumpărat şi sirop de tuse. Am vrut să cumpăr sirop de muguri de pin - ingrediente naturale: zahar plus extract de muguri de pin. Conservant: benzoat de sodiu. Nu, mulțumesc! Până fac eu sirop de pătlagină iau Grintuss, cel puţin e chemical free şi asta s-a cunoscut din plin data trecută când am apelat la el.

S-au fluidizat secreţiile - nu ştiu dacă doar de la sirop, însă deja scăpam de laringită chiar în a doua zi de tratament. Am rămas totuşi pe foc continuu, pentru că la copii laringitele sunt tare păcătoase. Anda a intrat, vrând-nevrând, în vacanţă. În afară de faptul că şi fata s-a plâns că-i e frig la un moment dat, totul a fost ok, fetele au profitat de căldură şi au mers în parc să hrănească porumbei.

Secreţiile s-au legat, copila mergea spre bine, ne-a schimbat medicamentul specific laringitei cu unul mai uşor (vineri 13 mai). Deja, până la urmă, nu mai tratam o laringită, ne-am relaxat. Toţi trei începeam să ne revenim. Anda a fost prin Tineretului, plină de energie... a şi mâncat cât două Anduţe. Eram fericiţi şi ne aşteptam să avem un weekend bun.

A doua viroză, a doua săptămână

Eu însă am început să clachez după nopţile cu somn fragmentat şi după lupta cu virusul. Sâmbătă aveam aşa o dorinţă mare să zac... şi ori de câte ori am încercat n-am reuşit. M-am luptat cu treburi casnice, cu scos copilul pe-afară şi cu frisoane şi nu-i de mirare că aş fi strâns pe cineva de gât. Duminică m-am simţit la fel de rău, însă tati a zăcut la pat (scuzați pleonasmul) şi m-am ţinut tare. Am fost cu fetiţa pe-afară şi am nimerit un loc de joacă aglomeraaat de mamă-mamă. Am ţinut-o departe de copii cât am putut de mult, însă era totuşi un loc aglomerat. Nu înţeleg cum de nu m-am gândit să-l ocolesc!

În acel al doilea weekend răcit, Anda se plângea din nou că îi e frig şi părea că i s-a înteţit tusea, momentan alte simptome nu mai avea.

Simptomele tuturor au fos destul de diferite faţă de săptămâna care a trecut. Cumva, de undeva, unul din noi a cules un nou virus.

Pe 14 mai seara avea simptome usoare de enterocolită. Am sărit cu medicamentul potrivit, iar a doua zi dimineaţa am încercat să revenim la cel vechi, dar a trebuit să ţinem cu medicamentul pentru enterocolită (un fel de-a spune, e de fapt un medicament multitasking, ca multe din clasa lui). Luni am rămas acasă cu ea, marţi şi miercuri la fel. Am scos-o din boală, dar se blocaaseră secreţii şi am trecut la scoaterea lor.

 "Enterocolita" disparuse chiar a doua zi deşi scaunele ei se îndeseau şi se modificau vziibil duminică dimineaţă. Mi s-a indicat un tratament care să deblocheze secreţiile, Luni şi marţi deja mergea spre bine, am rărit dozele şi Anda a scăpat cu bine de secreţii. Imediat după fiecare doză tuşea - dar fără să se sufoce, fără să ne sperie.

Ce-şi face omul cu mâna lui...

Pe seară a ieşit pe-afară cu tati. S-au mtors să-şi ia geci pe ei, se făcuuse frig! Eu nu mi-am dat însă seama de pericol, eram mulţumită că fata e fericită, că merge spre bine, că vrea să se joace. A stat o oră jumătate în frig după două viroze dintre care una fusese clar laringită. Asta marţi seara. Noi nu ne-am mai luptat cu viroze atât de păcătoase. Mă rog, am avut toţi trei o gripă păcătoasă în martie, iar Anda de-a lungul vieţii a avut vreo două-trei răceli cu muci şi fără febră. La un an avusese ceva ce semănase a enteroviroză. Dar cam atât. Iarna ieşea în bluză de casă şi dres şi o îmbrăcam în faţa blocului. Umblă cu capul gol de la 10 grade, nu a vrut să poarte geacă toată primăvara şi nu a avut nici măcar un nas înfundat. Nu am bănuit ce ravagii poate face un vânt rece şi umed unui copil care avusese mucoasa căilor respiratorii făcută praf de curând.

Miercuri era subfebrilă dar starea ei era constantă, nici spre bine nici spre rău. Pe seară a trebuit să plec la birou cu o urgenţă şi am lăsat-o cu soră-mea.  A mai scos-o şi ea pe-afară, dar per ansamblu era vioaie, doar subfebrilă. Călduţă, nu chiar rece cum era ea de obicei. (Anda are temperatura în jur de 36, ca şi mine de altfel. La 37 pare puţin supraîncălzită.)

Mi-am revăzut notele şi pot spune că miercuri spre joi a început să crească febra. Am revenit cu remediul luat prima dată, care "merge" şi la tablouri cu febră ca idee generală, însă la ea nu lucra, aşa că peste noapte l-am schimbat la sfatul îndrumătoarei mele. Am reuşit să ţin febra sub control (scădea vizibil dar parcă nu dispărea complet). Joi dimineaţa am lăsat-o subfebrilă. Pe la prânz i-a pus soră-mea termometrul, avea 39,6 si mai creștea. I-a dat remediul si primul supozitor cu paracetamol, iar in 10-15 minute avea 38,6. Peste jumătate de ora avea maxim 38 (nu-mi mai amintesc exact ultima valoare înregistrată până să-l trimit pe soțul meu la fată).

M-am temut că remediul meu nu e bun (că e contaminat), l-am trimis pe tati să ia altul şi a plecat el la fetiţă.

Remediul nou parcă lucra mai bine, însă de fapt peste noapte febra nu a mai cedat și a urcat la un 39 relativ constant (joia, exceptând acel puseu, a fost între 38 si 39, dar noaptea în general febra urcă la toată lumea).

Cumva, în după-masa de joi când i-am dat medicamentul nou-cumpărat, nu a mai facut febra pâna spre 9.30 seara, abia (de la 4.30-5), când în 10 minute a urcat de-a dreptul spectaculos la 39, în braţele mele.

I-am dat mediamentul şi am tinut-o sub control alte două ore. Remediul parea să ţină febra în frâu timp de o oră. La 11 însă a venit înapoi; i-am dat pastilele si i-am pus și al doilea paracetamol. Peste noapte febra nu a mai dat inapoi. În rest, copilul avea tonus, a dormit ușor, nu a gemut, nu s-a chinuit. Febra venea în valuri, creştea peste 39, dădeam pastile la două ore, scădea la 38,5, apoi o lua de la capăt...

Vineri a fost tati cu Anda la doctor.  Nu l-a gasit pe medicul de familie așa ca a apelat la serviciile (platite cu 40 lei/consultaţie, conform noii legi a sănătăţii, deşi noi chiar plătim sume serioase la asigurări; încep să mă întreb de ce şi cum pot renunţa să mai plătesc CAS) ale colegului de cabinet, alternativa fiind camera de gardă, de care mie una mi-e groază.

Diagnostic: Pneumonie interstițială infectată


În timpul cât soţul a fost cu copilul la medic eu am alegrgat după nişte remedii în doză mare recomandate de medicul homeopat care o supraveghea în paralel. Am găsit doar unul, însă am venit acasă să stau cu bebelina. Anda a venit de la doctor după ce am ajuns eu acasă şi era vioaie, nu mai avea deloc febra. Înainte de plecare primise o doza de remediu şi al treilea paracetamol.

Doctorul care a văzut-o pe fată la policlinică era un bătrânel simpatic cu care Anda a colaborat de minune. Din poveştile soţului meu şi după felul în care micuţa mai mult nu tuşea decât tuşea a dat diagnosticul sus-menţionat, cu recomandarea de a-i da Cedax incepînd cu seara respectivă (era în jur de două după-amiaza când a fost consultată). Împreună cu Cedax i-a mai dat un atialergic (Ketof), Nurofen la 8 ore și Ambroxol sau Bromhexim nu-știu-câte picături. O foaie plină cu nume de substanţe care de care mai prietenoase cu copilul meu. A zis doctorul că, dacă îi dăm antibioticul în seara respectivă, în două zile nu va mai face febră.

Ajunşi toţi acasă, eu am rămas cu fata care părea să nu mai aibă deloc febră, am discutat cu medicul homeopat şi am hotărât să dau pentru moment remediul pe care nu-l aveam in doză mare, urmând ca în momentul când găsesc doza corectă să repet. Am reusit să cumpărăm ce aveam nevoie şi i-am dat prima priză din noul tratament în jur de 17.45. Fiind un medicament puternic, i-am dat prima doza la 4 ore, apoi am ținut un interval de șase ore între administrări. O singură dată a mai crescut febra seara, exact la 21.00