Three in a row

19:15

E a doua zi de program lung la grădiniţă.

Ea reacţionează foarte bine când o las. Nici măcar nu plânge. S-a jucat și nu dădea semne că mai vrea să plece luni, când am reluat ostilităţile, aşa că ne-au sfătuit să încercăm un program lung. A fost cam din scurt pentru ea, pentru că a mers în mai o săptămână, apoi a luat o pauză de trei săptămâni. Iar a doua zi după mega-pauză s-a trezit părăsiă la grădiniţă.

Totuşi, a mâncat, a băut, a dormit ieri nesperat de bine. A luat-o sora mea pe la şase. Cam târziu, dar ea aştepta să o sun să plece după fată. Eu insă am intrat pe la 4 într-o şedinţă şi rămăsesem cu ideea că i-am zis să meargă la cinci după ea. Bebelina a fost supărată seara, n-a lăsat-o pe sorella s-o pupe deloc, a fost mârâită, dar chiar şi aşa a mâncat un iaurt cu pâine.

A gustat acum două zile lapte dulce de la soră-mea şi i-a plăcut. De atunci cere seara cacle şi bea din cană de oameni mari - mereu din aceeaşi cană din care băuse Ana când a gustat ea laptele.

Anda se ataşează foarte repede de ambalaje, forme şi texturi cunoscute şi cu greu încearcă lucruri asemănătoare, dar noi pentru ea. Deci bea cacle spre disperarea mea cea mare. Nu ţiţi, cacle!  La naiba. Am cumpărat lapte de la automatul din piaţă şi l-am fiert, măcar să nu bea dintr-ăla naşpa de fabrică, de-ăla de care nu aş fi vrut să îi dau vreodată.

În ultima vreme a făcut cunoştinţă doar cu mâncăruri cu care nu sunt eu de acord (au existat nişte scuze dar... tot supărată sunt).. Aşa că vreau - chiar vreau! - să rămână la grădiniţă la program lung pentru că le dau mâncare mult mai sănătoasă decât a reuşit să mănânce acasă. Iar acasă o să modific din nou meniul, dar deocamdată am intrat într-un loop temporal - sunt în mijlocul unui vârtej din care cu greu reuşesc să ies. Vârtejul a început cu grădiniţa şi a continuat cu toate colţişoarele din viaţa mea.

Prima săptămână. Laringita 

A venit sora mea pe la noi în săptămâna în care am demarat proiectul gradi, special ca să o ia pe domnişoară la prânz. Au mers prin parc, pe la joacă, s-au simţit bine. Anda era leşinată după ea, chiar au colaborat foarte frumos.

Au fost vineri în vizită pe la fratele meu care fusese răcit în urmă cu trei zile. La mine la birou a venit cienva răcit de asemenea în prima săptămână din mai.

În weelend a început să tuşească Anda des, putin uscat - dar cam lătrat. A făcut laringită. Pe 7 mai era înfundată, ţâfnoasă, greu de mulţumit, tuşea rar. Eu, la rândul meu, de două sau de trei zile aveam seara nişte episode în care mi-era cumplit de frig, încât mi-am luat două cojoace şi o pilotă pe mine şi tremuram întruna. Pe 9 mai după-amiaza deja era subfebrilă şi nu mânca mai nimic, decât moale, şi a vrut doar să sugă. Mi-a dormit în braţe fornăind puţin, iar eu nici nu bănuiam ce mă aşteaptă.

Am discutat cu medicul ei, am trecut pe tratament şi starea ei s-a ameliorat vizbil. Peste noapte a trecut şi febra fără să-i dau vreun antitermic. A luptat din greu cu boala, lua medicament la trei ore şi spre finalul celor trei ore îi scădea tonusul. Îi dădeam o nouă doză - iar era pe linia de plutire!

Şi starea mea s-a înrăutăţit, am început să tuşesc la fel ca ea, simţeam cum mă ustură pieptul de la tuse. A răcit şi tati. Ne tratam cot la cot, mergea acelaşi tratament la toti trei.

Eu însă mi-am dus boala pe picioare foarte bine sub tratament. Şi tati s-a descurcat onorabil. Anda a dormit luni, 10 mai, cu două ore mai devreme decât doarme in mod normal peste zi, Altfel, era vioaie, a şi mâncat binişor. Seara a fost vioaie şi a mancat de asemenea. Peste noapte tusea a devenit productiva 100%, ceea ce era bine.

Am rărit medicamentul la 4 ore dar a doua zi, marţi, tusea a devenit seacă iar starea ei părea că s-a înrăutăţit. Dar, când am ajuns acasă, am găsit-o bine! I-am cumpărat şi sirop de tuse. Am vrut să cumpăr sirop de muguri de pin - ingrediente naturale: zahar plus extract de muguri de pin. Conservant: benzoat de sodiu. Nu, mulțumesc! Până fac eu sirop de pătlagină iau Grintuss, cel puţin e chemical free şi asta s-a cunoscut din plin data trecută când am apelat la el.

S-au fluidizat secreţiile - nu ştiu dacă doar de la sirop, însă deja scăpam de laringită chiar în a doua zi de tratament. Am rămas totuşi pe foc continuu, pentru că la copii laringitele sunt tare păcătoase. Anda a intrat, vrând-nevrând, în vacanţă. În afară de faptul că şi fata s-a plâns că-i e frig la un moment dat, totul a fost ok, fetele au profitat de căldură şi au mers în parc să hrănească porumbei.

Secreţiile s-au legat, copila mergea spre bine, ne-a schimbat medicamentul specific laringitei cu unul mai uşor (vineri 13 mai). Deja, până la urmă, nu mai tratam o laringită, ne-am relaxat. Toţi trei începeam să ne revenim. Anda a fost prin Tineretului, plină de energie... a şi mâncat cât două Anduţe. Eram fericiţi şi ne aşteptam să avem un weekend bun.

A doua viroză, a doua săptămână

Eu însă am început să clachez după nopţile cu somn fragmentat şi după lupta cu virusul. Sâmbătă aveam aşa o dorinţă mare să zac... şi ori de câte ori am încercat n-am reuşit. M-am luptat cu treburi casnice, cu scos copilul pe-afară şi cu frisoane şi nu-i de mirare că aş fi strâns pe cineva de gât. Duminică m-am simţit la fel de rău, însă tati a zăcut la pat (scuzați pleonasmul) şi m-am ţinut tare. Am fost cu fetiţa pe-afară şi am nimerit un loc de joacă aglomeraaat de mamă-mamă. Am ţinut-o departe de copii cât am putut de mult, însă era totuşi un loc aglomerat. Nu înţeleg cum de nu m-am gândit să-l ocolesc!

În acel al doilea weekend răcit, Anda se plângea din nou că îi e frig şi părea că i s-a înteţit tusea, momentan alte simptome nu mai avea.

Simptomele tuturor au fos destul de diferite faţă de săptămâna care a trecut. Cumva, de undeva, unul din noi a cules un nou virus.

Pe 14 mai seara avea simptome usoare de enterocolită. Am sărit cu medicamentul potrivit, iar a doua zi dimineaţa am încercat să revenim la cel vechi, dar a trebuit să ţinem cu medicamentul pentru enterocolită (un fel de-a spune, e de fapt un medicament multitasking, ca multe din clasa lui). Luni am rămas acasă cu ea, marţi şi miercuri la fel. Am scos-o din boală, dar se blocaaseră secreţii şi am trecut la scoaterea lor.

 "Enterocolita" disparuse chiar a doua zi deşi scaunele ei se îndeseau şi se modificau vziibil duminică dimineaţă. Mi s-a indicat un tratament care să deblocheze secreţiile, Luni şi marţi deja mergea spre bine, am rărit dozele şi Anda a scăpat cu bine de secreţii. Imediat după fiecare doză tuşea - dar fără să se sufoce, fără să ne sperie.

Ce-şi face omul cu mâna lui...

Pe seară a ieşit pe-afară cu tati. S-au mtors să-şi ia geci pe ei, se făcuuse frig! Eu nu mi-am dat însă seama de pericol, eram mulţumită că fata e fericită, că merge spre bine, că vrea să se joace. A stat o oră jumătate în frig după două viroze dintre care una fusese clar laringită. Asta marţi seara. Noi nu ne-am mai luptat cu viroze atât de păcătoase. Mă rog, am avut toţi trei o gripă păcătoasă în martie, iar Anda de-a lungul vieţii a avut vreo două-trei răceli cu muci şi fără febră. La un an avusese ceva ce semănase a enteroviroză. Dar cam atât. Iarna ieşea în bluză de casă şi dres şi o îmbrăcam în faţa blocului. Umblă cu capul gol de la 10 grade, nu a vrut să poarte geacă toată primăvara şi nu a avut nici măcar un nas înfundat. Nu am bănuit ce ravagii poate face un vânt rece şi umed unui copil care avusese mucoasa căilor respiratorii făcută praf de curând.

Miercuri era subfebrilă dar starea ei era constantă, nici spre bine nici spre rău. Pe seară a trebuit să plec la birou cu o urgenţă şi am lăsat-o cu soră-mea.  A mai scos-o şi ea pe-afară, dar per ansamblu era vioaie, doar subfebrilă. Călduţă, nu chiar rece cum era ea de obicei. (Anda are temperatura în jur de 36, ca şi mine de altfel. La 37 pare puţin supraîncălzită.)

Mi-am revăzut notele şi pot spune că miercuri spre joi a început să crească febra. Am revenit cu remediul luat prima dată, care "merge" şi la tablouri cu febră ca idee generală, însă la ea nu lucra, aşa că peste noapte l-am schimbat la sfatul îndrumătoarei mele. Am reuşit să ţin febra sub control (scădea vizibil dar parcă nu dispărea complet). Joi dimineaţa am lăsat-o subfebrilă. Pe la prânz i-a pus soră-mea termometrul, avea 39,6 si mai creștea. I-a dat remediul si primul supozitor cu paracetamol, iar in 10-15 minute avea 38,6. Peste jumătate de ora avea maxim 38 (nu-mi mai amintesc exact ultima valoare înregistrată până să-l trimit pe soțul meu la fată).

M-am temut că remediul meu nu e bun (că e contaminat), l-am trimis pe tati să ia altul şi a plecat el la fetiţă.

Remediul nou parcă lucra mai bine, însă de fapt peste noapte febra nu a mai cedat și a urcat la un 39 relativ constant (joia, exceptând acel puseu, a fost între 38 si 39, dar noaptea în general febra urcă la toată lumea).

Cumva, în după-masa de joi când i-am dat medicamentul nou-cumpărat, nu a mai facut febra pâna spre 9.30 seara, abia (de la 4.30-5), când în 10 minute a urcat de-a dreptul spectaculos la 39, în braţele mele.

I-am dat mediamentul şi am tinut-o sub control alte două ore. Remediul parea să ţină febra în frâu timp de o oră. La 11 însă a venit înapoi; i-am dat pastilele si i-am pus și al doilea paracetamol. Peste noapte febra nu a mai dat inapoi. În rest, copilul avea tonus, a dormit ușor, nu a gemut, nu s-a chinuit. Febra venea în valuri, creştea peste 39, dădeam pastile la două ore, scădea la 38,5, apoi o lua de la capăt...

Vineri a fost tati cu Anda la doctor.  Nu l-a gasit pe medicul de familie așa ca a apelat la serviciile (platite cu 40 lei/consultaţie, conform noii legi a sănătăţii, deşi noi chiar plătim sume serioase la asigurări; încep să mă întreb de ce şi cum pot renunţa să mai plătesc CAS) ale colegului de cabinet, alternativa fiind camera de gardă, de care mie una mi-e groază.

Diagnostic: Pneumonie interstițială infectată


În timpul cât soţul a fost cu copilul la medic eu am alegrgat după nişte remedii în doză mare recomandate de medicul homeopat care o supraveghea în paralel. Am găsit doar unul, însă am venit acasă să stau cu bebelina. Anda a venit de la doctor după ce am ajuns eu acasă şi era vioaie, nu mai avea deloc febra. Înainte de plecare primise o doza de remediu şi al treilea paracetamol.

Doctorul care a văzut-o pe fată la policlinică era un bătrânel simpatic cu care Anda a colaborat de minune. Din poveştile soţului meu şi după felul în care micuţa mai mult nu tuşea decât tuşea a dat diagnosticul sus-menţionat, cu recomandarea de a-i da Cedax incepînd cu seara respectivă (era în jur de două după-amiaza când a fost consultată). Împreună cu Cedax i-a mai dat un atialergic (Ketof), Nurofen la 8 ore și Ambroxol sau Bromhexim nu-știu-câte picături. O foaie plină cu nume de substanţe care de care mai prietenoase cu copilul meu. A zis doctorul că, dacă îi dăm antibioticul în seara respectivă, în două zile nu va mai face febră.

Ajunşi toţi acasă, eu am rămas cu fata care părea să nu mai aibă deloc febră, am discutat cu medicul homeopat şi am hotărât să dau pentru moment remediul pe care nu-l aveam in doză mare, urmând ca în momentul când găsesc doza corectă să repet. Am reusit să cumpărăm ce aveam nevoie şi i-am dat prima priză din noul tratament în jur de 17.45. Fiind un medicament puternic, i-am dat prima doza la 4 ore, apoi am ținut un interval de șase ore între administrări. O singură dată a mai crescut febra seara, exact la 21.00


La 18.15 avea 37,4 şi cerea de mâncare.
La 19.15 avea 38,4 si s-a pornit tusea, un lucru bun, având în vedere că pneumonia interstițială nu presupune altceva decât blocarea secretiilor undeva între plămâni.
La 21.00 avea 39,7 dar aş fi putut să jur că nu are nimic, nu avea niciun simptom: nici roşeaţă în obraji, nici respiraţia greoaie pe care o avusese înainte odat cu febra. Mi-am dat seama că frige pur şi simplu când a renunţat să se mai joace şi a vrut să sugă iar eu am simțit-o arzând. L-am trimis pe tati să cumpere Nurofen, i-am dat o doză pe la şi jumatate şi pe la 10 fara 10  i-am dat următoarea doză homeopată.

La 10.35 avea 37,4 si de atunci nu a mai urcat niciodată peste 38. 

De atunci, din acea seară, starea ei s-a imbunătăţit constant. Luni nu mai spuneai că e copil răcit. A tuşit tot timpul productiv. Renunţasem la siropul de tuse cu câteva zile înainte, când începuse episodul cu scaunele moi şi m-am temut de miere - şi nu i-am mai dat deloc. 

Joi am oprit remediul, iar de lunea asta a mers la gradiniţă. Mai tuşeste odată pe zi cel mult, probabil mai durează puţin până îşi revine mucoasa şi învaţă să nu mai fabrice secreţii în exces. În general,reprizele sunt aproape de trezire, dar deja după somnul de după amiază nu mai tuşeşte, doar dimineata o mai auzim.

Luni am fost la pediatrul ei să luăm avizul epidemiologic. I-am spus ca am dat o tură pe la colegul lui, că diagnosticul a fost pneumonie interstiţială suprainfectată. Asta numai după ce i-a auscultat plămânii şi s-a uitat în gât, unde un era nici urmă de roşu. S-a uitat la noi cu o mutră neîncrezătoare ("ăla era nebun probabil") şi a dat din umeri. Nu i-am mai spus ce tratament a urmat copilul, nu ştiu cât ne-ar fi crezut. Am mai auzit de cazuri de pneumonie şi după o spătămână de antibiotic copiii încă tuşesc şi sunt departe de a părea perfect sănătoşi. 

În loc de concluzie

Antibioticele sunt bune şi nu am fugit o clipă de ele, am ţinut reţeta pe masă, avem o farmacie  non-stop la două minute de noi. În noaptea aceea, dacă mai făcea un puseu de febră, eram decişi să trecem la represalii convenţionale. Nu a mai fost însă nevoie. Nu a fost o coincidenţă, nu am omis niciun amănunt din evoluţia bolii. Am tóate dátele notate pentru că nu sunt un părinte inconştient. 

Am luat tóate măsurile ca Anda să se poată reface în linişte, s-a întors în colectivitate dpă o perioadă de convalescenț, nu din prima zi fără febră, cum sunt adui alți copii pe motiă nu are cine îi ține acasă. Am avut un noroc imens că sora mea a fost disponibilă în toată aeastă perioadă să o monitorizeze, în timp ce eu am putut să mă ocup măcar tangenţial de serviciu. Şi cred că e mai bine că nu am văzut copilul în timpul primului puseu de febră mare de joi de la prânz, asta m-a ajutat să îmi menţin sângele rece şi să pot evalua situaţia în aşa fel încât Anda să scape fără medicamente invazive. 

Am uitat să spun că după prima sătprămână nu a mai acceptat decât foarte greu să primească dozele de remediu, așa că am recurs la un mic truc, sa i le dizolv în 0.5 ml de apă  şi să i le strecor uşor printre buze în aşa fel încât să înghită cât mai puţin din soluţie. M-am gândit mereu în momentele alea oare cum aş fi procedat dacă trebuia să îi administrez şi antibiotic şi nurofen şi ketof şi mucoliticul şi soluţia cu probiotice care însoţeşte invariabil orice antibiotic, dacă ea face atât de urât că îi dau cîteva pcături de apă.

Pur şi simple eu cred că sunt boli unde antibioticele nu sunt justificate şi am fosst dispusă să probez altceva. Stiu că sunt și oameni care nu dau nicio şansă homeopatiei, dar provoc pe oricine să susțină că fata mea s-a vinedcat de pneumonie cu 3 supozitoare cu paracetamol şi 5 mililitri de nurofen.

Şi mai am o problema: Anda nu stă deloc să îi pui ser în nas şi să o aspiri. Plânge atât de rău încât sfârşeşte prin a avea mai mulţi muci decât avea înainte. A suflat numai din joi în paşti (altă dată am servit drept material didactic pentru că-mi curgea nasul şi mie, dar de data asta mă prefăceam degeaba, nu se lăsa deloc convinsă). Aşa am descoperit a nu știu câta oară că şi natura are modul ei de a curăţa secreţiile: strănutul. Chiar funcţionează. Am stat cu frca în sân că, pe lângă toate necazurile astea, se poate pricopsi şi cu o otită de toată jena, dar AM SCĂPAT. 

Îi mulțumesc pe această cale încă o dată persoanei care m-a îndrumat prin această încercare. Am făcut o echipă extraordinară. 

You Might Also Like

15 comments

  1. mama mia .... pe scurt, ati avut mare ghinion cu atatea boli si recidive, mi-e si mie groaza de intratul ei in colectivitate. precum si de inconstienta acelor parinti care isi trimit copii bolnavi in comunitate . ar trebui sa existe obligativitatea de a ii tine acasa , cu concediu medical cu ceva....

    e bine ca mai citim si mai invatam si noi, in rest :) va tinem pumnii sa fiti sanatoase!!

    RăspundețiȘtergere
  2. culmea e ca nu cred ca vine de la gradi ci... de oriunde

    RăspundețiȘtergere
  3. aia e mai nasol :). totusi, gradi in majoritate par sa fie focare de infectie :-|

    RăspundețiȘtergere
  4. pai pentru ca si parintii isi trimit copiii bolnavi in colectiviate.

    RăspundețiȘtergere
  5. Imi pare bine ca ati scapat intregi cu totii. Copii sunt mai puternici decat noi de obicei. Sunt mai putin "uzati" :) Data viitoare cand ai nevoie de siropuri fara benzoat de sodiu singurii care fac sunt ei: http://www.steaua-divina.ro/produs/57/sirop-de-muguri-de-brad Pup

    RăspundețiȘtergere
  6. Uau, prin cate ati trecut! Si te-ai tinut pe pozitii! Multa sanatate si va imbratisez cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  7. alina, bun hint cu siropul! multumim!

    RăspundețiȘtergere
  8. mereu ma gandesc cu groaza la prima raceala. sper sa fie cat mai tarziu/ cat mai niciodata. citesc despre febra pe bloguri si tot nu stiu cum voi reactiona la momentul dat:(

    RăspundețiȘtergere
  9. ma bucur tare mult ca e bine mandruta. si noi tot cu homeopate suntem de vreo jumatate de an. mai greu a fost la prima si ultima bronsiolita tratata homeopat, apoi episoadele de viroza s-au rarit mult, acum cand raceste are doar muci. la fetita mare de la un copil dependent de ventolin si flixotide, acum o zi de remediu e suficienta sa fie "ca noua". deci, homeo rules :). chiar ma gandesc ce sa fac cu aparatul de aerosoli si babyhalerul care sunt complet inutile :). multa sanatate.

    RăspundețiȘtergere
  10. Am citit cap-coada articolul... Ma bucur ca a fost cu happy-end, in ciuda tuturor aventurilor de care ati avut parte...

    Eu sunt una din mamicile ce se feresc de remediile homeopate. In fine, long story short, nu inteleg de ce un tratament care e prescris pentru a face bine, trebuie sa "lucreze" in organism intai prin a face rau. Si, exceptand, medicii care intradevar sunt specializati in homeopatie, ma infricoseaza persoanele care se si te trateaza homeopat dupa ureche, doar pentru ca au citit 1-2 cartulii pe aceasta tema. Si, trebuie sa recunoastem, e plina lumea de asemenea personaje.

    Si fetele mele au fost racite, de curand. Am cerut sfatul altor mame, pe blog, vis-a-vis de antibiotice... As vrea, daca imi permiti, sa-mi fac un update cu link catre textul tau si catre altele referitoare la bolile copiilor...

    RăspundețiȘtergere
  11. Carla, permission granted, desigur. Stiu ca "ati" racit si voi dar nu am mai reusit sa postez atunci la voi, cred ca si noi eram "in timp ce" :)

    Legat de agravarea homeopata: e foarte mild, nu aduce efectiv toata panoplia simtomelor din ultmii 15 ani inainte de a incepe sa lucreze. Dar, ca sa citez un exemplu care mi s-a dat si mie: daca un copil a avut acum un an o conjuctivita, in timpul tratamentului homeopat e posibil ca intr-o zi sa-i lacrimeze putin ochiul afectat. Asta se intampla doar cu afectiunile care au ramas partial nerezolvate de catre organism.

    Mie imi place abordarea holistica a homeopatiei si de cate ori ma gandesc la homeopatie imi trece prin cap acel dicton "orice tehnoloie extrem de avansata se apropie intr-un oarecare fel de magie". Pentru ca da, uneori pare vrajitorie. Mai ales cand te gandesti ca dupa 12ch nu mai exista nici mama moleculei din tinctura originala ratacita intr-o biluta de zahar. Si totusi merge.

    Eu am un dinte impotriva tratamentelor dupa ureche de orice fel. Si nu inteleg cum isi imagienaza unii ca homeopatele nu au efecte secundare. Au, daca sunt luate dupa ureche sau fara un tablou complet al simtomptelor rezulta niste simptome in plus. Poate fi vorba de irascibilitate, febra usoara sau manifestari de boala in toata regula, nu de intoxicatii ca in cazul medicamentelor clasice, ce-i drept, dar...

    Ultima chestie: modul de abordare al omului in homeopatie difera complet de cel stiintific, pozitivist. E foarte greu pentru multe persoane sa depaseasca aceste bariere!

    RăspundețiȘtergere
  12. Monica, sanatate multa in continuare! Vinde aparatele :)

    RăspundețiȘtergere
  13. Uf, intr-adevar, pneumonia interstitiala e tare pacatoasa, te simti atat de sleit de puteri...

    Homeopatia are si ea importanta ei, dar sunt organisme si organisme, reactii si reactii; micuta ta a reactionat insa foarte bine, deci e ok, poti merge pe calea asta :)

    RăspundețiȘtergere
  14. Noi am avut chipurile enterocolita la 1 an si 9 luni. Pe langa faptul ca la spitalul de boli infectioase nu aveau substantele necesare testului de rotavirus - ca asta a fost, nu stiu daca medicii au acordat copilului meu mai mult de 10 min pe zi, ca sa fiu indulgenta. Am avut in schimb o asistenta de noapte poate chiar mai tanara decat mine dar grozava. Rar am intalnit cadru medical atat de atent la toate.
    Dar nu asta era problema. Bebelina mea, pe langa faptul ca n-a putu fi convinsa sa bea a doua oara lapte fara lactoza (al meu din pacatre a fost putin si a si secat repede) nu a vrut cu nici un chip sa ia medicamente antidiareice, antitermice, anti-orice. Ne-am revenit acasa, dupa ce am incercat disperata sa ii dau ceva cu lapte formula facut cu mucilagiu de orez si pielita pisata de la pipota de gaina.
    Si astea, discutate cu doctorita ei. Nu e homeopat, sau macar inclinata spre homeopatie, da' macar nu e ingusta la minte si accepta alternativele, plus ca e tanara, o adora pe fiica-mea si Cata o place...

    RăspundețiȘtergere

About Me