highlists

Unelte ajutătoare pentru evaluarea suptului și a posibilelor probleme în alăptare

În unele zone este greu de ajuns la un consilier în alăptare. Puteți întotdeauna discuta cu cineva, dar vă copiez mai jos câteva trucuri ut...

miercuri, 8 august 2012

Deraiere de la programul meu zilnic (un articol despre vaccinuri)

Dragii moșului, 

întrerup consumarea unei decadente plăcinte cu brânză

pentru a arăta cu degetul ultima găselniță de marketing a Big Pharma (cel puțin în ochii mei): trackuirea părinților care NU vor să vaccineze copiii cu ajutorul sondajelor de opinie (am răspuns acum câteva luni unui sondaj mai general) și apoi răsucirea cuțitului în rană asezonată cu puțină sare din complexul drobului de sare.

Privind vaccinarea, eu personal împărtășesc cu drag și spor opiniile doamnei care a scris acest articol. Consider că vaccinarea nu este nici pe departe un mod eficient de a căpăta imunitate împotriva unor boli, cât de a stresa sistemul imunitar prin invadarea acestuia (la copiii mici) în faza timpurie a formării imunității cu mulți germeni simultan și cu substațe nocive.

Imunitatea unui copil ajunge la... hai să-i zic maturitate cam în jurul vârstei de doi ani, cel puțin așa am citit eu - ba sunt și voci care spun că această maturizare survine la 5-6 ani. Probabil cadre medicale mă pot și vor contrazice cu încredere, dar eu continuu să cred ceea ce tocmai am scris. Nu știu cum poți avea pretenția ca un copil abia născut să secrete proprii anticorpi pe baza rulantă(se fac vaccinuri la naștere, nu?)

Ca o paranteză, faptul că în mod natural copiii se alăptează peste doi ani ar putea avea și o oarecare legătur cu imunitatea care ”e gata” așa târziu.. Dacă acești copii ar avea imunitatea formată încă din primele luni de viață, poate că și alăptarea s-ar termina mai devreme în mod natural, avand în vedere că, totuși, după șase luni laptele matern e completat și de hrană solidă.

Numărul de celule din laptele uman poate ajunge lejer până la 7 milioane în fiecare mililitru - o mulțime, s-ar zice (cel puțin așa citisem pe undeva). Odată cu vârsta și cu rărirea supturilor laptele uman devine mai dens, pentru ca acel copil mai mare, care suge rar și ”de confort, nu pentru hrană” să se poată bucura de la fel de mulți factori imunitari (sau imunoglobulină plus celule, sau cum vreți să-i numiți) ca și un copil de o lună. E miraculos. În orice caz, cred că nimic în sarcină, naștere și alăptare "a la natural" nu se întâmplă fără un motiv.

Până la doi ani (sau câți or fi) imunitatea se formează natural prin expunerea treptată la diferiți germeni, inclusiv uneori la temutele boli ale copilăriei (aici paginile 26-28). Ceea ce nu poate face copilul poate face mama oferind protecție prin laptele matern, asta pe lângă pachetul de anticorpi prinmit prin placentă, care are termen de garanție de vreo șase luni. Ce nu ni se spune este că temutele boli ale copilăriei făcute la timpul lor conferă protecție contra unui spectru mai larg de viruși care afectează sistemul respirator (detalii aici, e o lectură cel puțin interesantă). 

Sigur, contractarea unei așa-zise răceli nu conferă imunitate 100% la acel germen, fie el virus ori bacteri. Dar nici vaccinurile nu o fac. Niciodată. Din contra. 

Dar măcar faptul de a fi răcit îți învață corpul cum să procedeze la următoarea răceală așa încât să minimizeze daunele. Un vaccin, pe de altă parte, îi dă niște instrucțiuni de gata, pus simplist nu folosește mașinăria naturală a organismului. Trecând direct în sânge. răspunsul organismului este mult mai slab decât dacă patogenul ar fi intrat prin mucoase - și de mai scurtă durată (de aceea este nevoie de rapeluri la vaccinuri). Astfel, la primul incident cu strănuturi apărut după o vaccinare, deși mult mai "ușor" decât bolile contra cărora copilul a fost imunizat artificial, corpul nu mai știe ce are de făcut și are o cădere dramatică - doar tocmai ce a "trecut" de câteva boli grave și este obosit. 

Am auzit mulți medici spunând că vaccinându-te poți face o versiune atenuată a bolii. Eu mă întreb cum ar fi arătat versiunea bolii neatenuate la un copil clinic sănătos și absolut nevaccinat precum Denis. S-ar putea să arate mai diminuată decât ce propovăduiesc că ar fi boala (orice boală) cu efecte neplăcute dimimuate făcută de alt copil vaccinat. Acum vorbesc din experiență: Denis a fost și bolnav, doar e frate de copil care merge la grădiniță. 

După mine, vaccinurile nu ne protejează copiii pentru că:

- sunt făcute prea devreme
- sunt făcute prea multe odată 
- germenii contra cărora ”protejează” intră direct în sânge, pe când în cazul real majoritatea au alte căi de intrare, înzestrate cu bariere naturale de protecție (în cazul unui copil născut și hrănit în maniera ideală, care nu are nici predispoziții moștenite sau probleme de sănătate cu care să se fi născut și să strice acest teren ideal). 

Imaginația și logica mea spun că aceast mod de a face cunoștință cu boala, chiar în forma ei inactivată sau atenuată, este un stres enorm al sistemului imunitar. Simplist punând problema, acesta are mai multe șanse să clacheze decât sistemul imunitar nestresat. Nu, nu în fața bolilor contra cărora vaccinăm copiii. Majoritatea sunt istorie - sau probabilitatea de a contracta aceste boli tinde spre zero în copilărie (hepatita B de exemplu: câți copii întrețin raporturi sexuale? Câți fac operații repetate și au nevoie de alte intervenții medicale care ar putea presupune contactul cu sânge contaminat???). Haideți să adăugăm la acești germeni care intră în sânge și substanțele extrem de toxice care îi însoțesc și care, orice s-ar spune, destabilizează corpul la rândul lor. Am preluat câteva argumente din articolul de aici care, deși cam lipst de argumente în ochii mei, mi s-a părut de bun-simț. Bine, fiind un articol de polularizare nu poate veni la pachet cu cine știe ce argumente care ar obosi ochii multor părinți cu studii departe de imunologie. 

”În era vaccinărilor excesive, în care ne aflăm, statisticile arată atât la om, cât și la animale, o incidență scăzută (într-adevăr) a bolilor contagioase, dar o mare rată de alergii, boli cronice si autoimune, cancer. Imunodepresia este riscul principal implicit al vaccinării”.

(fie că sunteți fie că nu (încă) adepți ai homeopatiei, aruncați-vă vă rog un ochi pe paginile 102-106 din acest document, unde se discută despre vaccinuri pe un ton departe de polemică și declamațiune, cum poate s-ar accepta cineva să citească un material anti-vaccin).

Vedeți că sub carte urmează tema articolului :)





***
Acestea fiind spuse, se pare că un producător de vaccinuri nu știe ce lobby să mai facă să introducă Prevenar13 în schema vaccinurilor ”obligatorii”. Cum m-amprins că e vorba despre el? E pentru copii până la 5 ani, acesta fiind un barem de departajare a respondenților din sondajul de mai jos. Era și greu să-ți dai seama.
  

Bineînțeles, pneumococii omoară oamenii mai ceva decât Ebola. Hai să arătăm rezultate dramatice, fără să luăm în calcul factori precum predispozitia genetică, factori de mediu, nutriție. Generalizarea e cea mai bună armă de marketing. Și exploatarea fricilor de mamă (uneori și de tată). 


Iată și dorința implicită a oricărui producător de medicamente &co: o piață care nu se mai termină. Afaceri cu statul... Da, știm că și constructorii de drumuri tot asta își doresc. 


Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu