highlists

Unelte ajutătoare pentru evaluarea suptului și a posibilelor probleme în alăptare

În unele zone este greu de ajuns la un consilier în alăptare. Puteți întotdeauna discuta cu cineva, dar vă copiez mai jos câteva trucuri ut...

duminică, 14 aprilie 2013

Pâinea noastră cea de toate zilele

Voi ce pâine mâncațí, oamenilor? Mai mâncați pâine


Am văzut în Mega Image-ul de lângă mine niște liste interminabile de ingrediente pentru o amărâtă de franzela care ar trebui să conțină apă, făină, sare, vorba blogului

Sursa


Eu fac pâine cu drojdie de dinainte să-l am pe Denis. Am prins curaj datorită unei doamne pe care am cunoscut-o pe Facebook într-un grup de bucătăreală de-al Amei, într-o seară când m-am bucurat de asistența soacrei mele, care mai făcuse pâine și singură și cu mama ei. 

Daniela făcea niște pâini demențiale, dar până la urmă s-a retras cu ele pe un grup tematic, moment când am renunțat să mai urmăresc și saga pâinii și pe cea a mâncării, fiindcă... habar n-am de ce, așa s-a întâmplat. Mă rog, mă întorsesem la serviciu după Anda, a intervenit Denisul, știm toți cum e cu precipitatele astea ”produse de concepție”. 

Pâinile îmi ieșeau destul de bine, deși întotdeauna experimentam și le făceam ”din ochi” cu tot felul de făinuri și ingrediente fantasmagorice: iaurt, semințe, cartofi, mălai, verdețuri uscate... După ce am născut însă, foarte rar am reușit să mai frământ. Nu am mai avut nici timp, nici energie și aveam impresia că-mi joacă feste din ce în ce mai urâte cuptorul. 

Am aflat între timp prin filiera asta și despre pâinea cu maia, ba chiar am primit o jumătate delicioasă după ce-am născut. Dar în vidul temporal-energetic în care m-am afundat la vreo șapte luni după naștere nu am reușit să mă documentez mai deloc în domeniu și nu înțelegeam nici pașii nici forma în care se folosește maiaua. Plus că încercam să reduc cerealele. Discuțiile dintre fetele care deja făceau asemenea pâini (ba orice fel de pâini, până la urmă) deveniseră oricum așa de ezoterice, de specializate pentru ochii mei obosiți încât mă tăiau transpirațiile când încercam să decodez vreo informație venită pe filiera ”grupuri de pâine”: hidratarea aluatului, 1:2:2, autoliză, motor cu fuziune la rece... 

Maiaua a intrat așadar în standby. În anul ce-a trecut chiar am omorât vreo două din neglijență. Mi-e rușine, dar e adevărul. 

Sunt curioasă: alții ce culturi și entități colective au masacrat din dorința futilă de a mâna sănătos? 

Mama, într-un acces despotic, de exemplu, a ucis fără milă un nevinovat chefir de lapte. Ea spune că murise deja, că-i tăia laptele și că de-aia l-a aruncat la gunoi. Am lămurit-o telefonic acum câteva luni că de fapt îl îndopa prea tare, că-i dădusem eu jumate Alexandrei care face cosmetice delicioase iar ea credea că are același număr de batalioane bactericești. Eu o bănuiesc vag și că (de fapt) se enervase pe toți ai casei că nu vor chefir. 

Soacră-mii i-a sucombat din motive încă neclare chefirul de apă. Mă gândesc că săracul se adaptase la apa de roinet cu care l-am înecat eu în prealabil iar cea de izvor i-a dat junghiuri și nu se mai acidula. 

prefermenții la atac!

Când am aflat de primul atelier ”De-a brutăria” am crezut sincer că l-am apucat pe Dumnezeu de picior. Un ”cum se face”, un furat de meserie era tot ce-mi lipsea în contextul de mai sus. Iar făcutul pâinii pare mult mai greu când citești despre asta decât când faci pur și simplu. Am reușit să-mi rezolv problemele logistice abia săptămâna trecută, când am aterizat într-o dimineață devreme la un mini-altelier de pâine... într-o joi. Sau deja sunt două săptămâni??

Habar n-aveam cât îmi va schimba abordarea și cât de mult mă voi bucura că  am ajuns acolo. Deja-mi plănuiesc sesiunile de dospit și strech and fold și sufăr amarnic când am câte-un weekend plin ca ăsta (m-am expertizat și eu ca tot omul) și sufăar ca un câine de dorul unei felii de pâine cu unt. 

prima pâine cu maia

Adevărul este că o pâine cu maia chiar se comportă diferit față de una cu drojdie. Eu una am avut nevoie să fur ceva meserie. Aluatul se manevrează altfel, mișcările sunt scurte și mai rapide, frământatul ca exercițiu fizic și probă de rezistență poate fi eliminat complet. Iar rezultatul... ei bine, rezultatul dă dependență. Pâinea cu maia are la fel de mult gust pe cât are personalitate. Necesită dragoste și un dram de răbdare, dar cred că poate face fericit și un celiac. 

Pâinea cu maia este un aliment probiotic. Doamnele bacterii nu sucombă în timpul coacerii. Ioana povestea cum că miezul ajunge pe la 100 de grade iar supraviețuitoarele continuă să facă pâinea din ce în ce mai bună. În loc să se învechească, pâinea cu maia devine mai bună pe zi ce trece! 


Când ne pregăteam să-i dăm forma. 

Ca să dai formă unei pâini cu maia trebuie s-o îmbrățisezi, s-o înghiontești, s-o tragi la tine și s-o dai deoparte. E ca un dans în care palmele ghidează aluatul iar aluatul se îmblânzește luând forma mâinii ce-l trage spre ea. E miraculos cum din amestecul ăla ciufulit și lipicios de apă și făină iese ceva atât de frumos.




Atelierul Ioanei și al Vivianei mi-a schimbat viața, m-a ajutat să depășesc o limită, un blocaj și, deși probabil nu vom avea pâine artizanală chiar zilnic (c-o radem repede), am un aliment din care nu-mi e teamă să-l las nici pe cel mic să rupă.

În ciuda aparențelor, nu merg nici eu până în pânzele albe ale ortorexiei, însă cerealele negătite cum trebuie sunt sursa multor rele moderne. Acidul fitic, o substanță care se găsește în multe legume și abundă în cereale, împiedică absorția mineralelor puse la dispozițe aatât de ele însele cât și de alte alimente pe care le consumăm, altfel extrem de nutritive, transformându-ne într-un paradox: în niște subnutirți sătui. În industria panificației pâinea poate fi gata și într-o oră. Prețul e plăit în marea de aditivi folosiți, în lipsa gustului, în valoarea nutritivă scăzută. Acidul fitic este cel mai bine neutralizat prin fermentare (la legume avem murăturile în sare ca alternativă sănătoasă) și prin prelucrarea termică.

Există diferențe notabile în compoziția pâinii. Fermentația rapidă cu drojdie este preponerent alcoolică (rezultă acid acetic într-un final), pe când în pâinea artizanlă produsul de reacție cel mai des întâlnit este acidul lactic.

Numai bune de băgat la cuptor

Am plecat de acolo cu o pâinică numai bună de dospit și băgat la copt dar și cu o grămadă de răspunsuri și tehnici utile, am economisit timp și nervi și m-am simțit și foarte bine. Îl recomand oricui crede că are două mâini stângi și răbdare pe minus, dar și oricui vrea sa schimbe tehnici și impresii ori să vadă unde greșea înainte. Și mai cred că dacă ar fi ajuns soțul meu în locul meu la atelier aș fi avut niște opere de artă în adevăratul sens al cuvântului, fiindcă între noi doi el este artizanul.

Contrar impresiei generale, munca efectivă la o pâine se măsoară în minute. O pâine se face singură, deci nu trebuie să vă fie teamă că e migăloasă și că ar cere mult timp. În afară de puțină planificare a timpilor nu e nevoie decât de puțină  joacă. 

Pâinea se poate chiar  lăsa la dospit în frigider pentru noapte după prima împachetare. E departe de a fi un moft de gospodină cu timp liber, este un procedeu foarte accesibil iar doamnele oferă și asistență tehnică. (Iar partea absolut demențială este că maiaua intră peste tot: în clătite, în paste, în croissante și... eu vreau să improvizez chiar un chec cu maia).

10 comments :

  1. Mi-ai dat curaj :) Si eu ca tine am vazut dintotdeauna ceva f greu si nu am avut curajul sa incerc. Fac des paine de casa dar cu drojdie si lasat sa creasca mult. Dupa prezentarea asta o sa fac si eu cu maia. (Sper sa iasa ceva :D) Multumesc! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. De ce sa nu iasa? Atata doar sa respecti gramajele si pentru preferment si pentru aluatul final si sa nu adaugi faina fiindca aluatul e mai moale si mai lipicios decat ala cu drojdie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ei bine sunt la a doua reteta de maia nereusita. Imi poti da reteta dupa care ai facut tu?

      Ștergere
    2. Maia sau paine? Maiaua se poate porni din cantitati egale de faina integrala si apa. Din asta hranesti cate 10g cu 10 grame de faina si 10g de apa ;a fiecare 12h. Se matureaza in 7-10 zle. Retete am facut de pecodrudepaine.ri si de la fetele care fac cursul. Maia ultima oara am luat de la el dar am uitat-o iar nehranita si trebuie s-o resuscitez.

      Ștergere
    3. Maia, nu am ajuns inca la paine. Multumesc, o sa mai caut si alte retete poate imi iese.

      Ștergere
  3. Off-topic; Am vazut pe facebook la tine o poza cu mic-dejun, pe farfurie era si muschi sau ceva carne. Era muschi cumparat de pe undeva "bio" sau e facut de tine in casA? Daca e facut de tine, imi dai si mie reteta?:)

    Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Muschiul e facut de cineva, o cunostinta. Iti pot da detalii pe mail daca vrei. Reeta presupune fierbere, zvantare si afumare. Am facut si noi ceva jambon dar nu mai avem si nici conditii de preparare nu prea avem acum. Sunt retete foarte faine de mezeluri de casa pe www.costachel.ro, e un site de care m-am indragostit.

      Ștergere
    2. ti-am trimis mail pe alaptare@gmail.com acum 2 zile. l-ai primit?

      Ștergere
    3. L-am vazut, am reusit sa si raspund pana la urma. Imi cer scuze pentru intarziere!

      Ștergere
  4. In Romania fac paine in casa, aici in Austria cumpar paine bio din mai multe cereale.

    RăspundețiȘtergere