În (i)legalitate

21:39

partea I - travaliul
partea a doua - nașterea
partea a treia - momentele de după - nașterea Lotus



Am terminat pe la 1-2 cu breast crawl, strânsul, mersul "de după” la baie  (care, culmea, a funcționat ca uns - mamele știu ce vorbesc aici), curățatul, cântăritul de bebe și ne-am ghemuit toți trei în patul conjugal până pe la 8. Eram obosiți și fericiți ca după o noapte albă de la începutul ”relației” (am pus cuvântul în ghilimele pentru că, deși prozaic deja, mie mi se pare că e un cuvânt care sună straniu, cuantifivativ, parcă din cărți, asa...)

Soața s-a dus la fratele meu cu haine de schimb pentru Anda, urmând s-o ducă la grădiniță. În drum spre casă a trecut pe la clinica Sante, clinică privată, unde am zis să încercăm prima dată să înregistrăm copilul - civilizat: plătim consultație, spunem ce vrem, povestim despre legea cu pricina care ne justifică demersul și gata, ce mai tura-vura.

Între timp vorbesc la telefon cu vară-mea, care aștepta și ea să se testeze la o clinică. Se oferă să-l sune pe medicul de familie al Andei (întâmplător și al ei - de fapt neîntâmplător, dar mă exprim și eu plastic). Omul, foarte vehement, explică frumos că el știe că trebuie să mergem la spital să înregistrăm copilul. Nu i-a lăsat cale de întors, doar bună ziua și asta fu. Dispensarul din teritoriu era deci exclus.

Unul tăiat de pe listă.

La clinica sus-numită, soțul meu are o întrevedere cu dr. B, care îi spune amabilă că știe legea, dar că nu ne semnează nimic până când o anumită doctoriță nu vede copilul și nu spune că e în regulă.  Întreabă unde am năascut - acasă. Păi cum așa? Păi am vrut să evităm niște practici din spital pe care le considerăm abuzive sau cu care nu suntem de acord. Și cine a asistat? Soțul meu spune că el. Păi și cum, ce s-a întâmplat...? Și începe să îi dea detalii: cum a ieșit bebe, în cât timp a ieșit placenta, cât am sângerat, că nu m-am rupt - exceptând niște crăpături ale pielii... A, văd că știți despre ce e vorba. Da, zice soțul meu, am fost la niște cursuri despre naștere.

În sfârșit, omul vine acasă cu un număr de telefon în buzunar și îmi spune că, dacă nu rezolvăm cu dr. neonatolog S.I. de la Budimex până la 13.00, să sunăm înapoi la clinică și vedem cum ne ajută doamna medic de familie B.

Sună soțul meu și i se spune de către o asistentă că că doamna dr. nu consultă pe nimeni născut acasă, că trebuie să aducem copilul la spital să fie aspirat, să i se facă un antitetanos, etc. Eram pregătiți să închidem și al doilea ”atentat” de pe listă, când primim un apel de la nr. doctoriței. Sun eu înapoi, nu îmi răspunde nimeni, dar primesc alt beep peste un minut. Sun iarăși, mă prezint, spun despre ce e vorba, mi se explică și mie că sunt niște protocoale de urmat și că în plus sunt instrumente care nu pot fi transportate de la spital la mine acasă și ar fi ideal dacă am veni acolo.

Eu povestesc cum se prezintă copilul, ce greutate a avut la naștere, că a avut deja 4 scaune meconiale, că a făcut pipi, că a respirat din prima. Îi spun că facem o naștere Lotus, probabil nu a auzit despre ea (recunoaște că nu), îi explic conceptul, insist că nu se taie cordonul ombilical...

Dar trebuie să-i facem antitetanosul. Eu întreb de ce, devreme ce nu a avut contact cu niciun obiect ascuțit. Cum așa, cu ce i-ați tăiat buricul? Cu nimic. Cum adică (e blocată, i se scimbă vocea, face o pauză)? Păi nu am tăiat buricul. Și cât e de lung? Păi până la placentă, spun eu, cât să fie, estimez cam 80 de centimetri. Păi și cum, l-ați lăsat așa. Păi da, că facem naștere Lotus, se pare că asa buricul cade mai repede, nu rămâne rană, pericol mai mic de infecții, știți... Cum domnule să lăsați placenta așa, se infectează. Doamnă dar în fond ce tot insistați pe naștere cu risc, spun eu, în fond și din spital se pleacă cu atâtea (aici am enervat-o, mi-a tăiat-o, dar nu-mi mai amintesc exact discuția în punctul asta; a făcut un ”eiiiii” și a schimbat subiectul, în mare).

Auziți, știți ceva? Nu mă bag, NU MĂ BAG, spune ea când se dumirește ce nebuni au căutat-o.

Poate după ce cade buricul, zice, după ce încerc să insist să vină fără vreo obligație, neoficial, să vadă despre ce e vorba. Păi, doamnă, ăla cade după 4 zile și eu am nevoie de certificat constatator în 24 de ore conform legii. Nu,.nu, nu mă bag... păi dna doctor B spunea că poate veniți să vedeți copilul și dacă e ok ne elibereaza dumneaei certificatul constatator. Doamnă, nu știu, dacă dr B se bagă la așa ceva e problema ei, a mai zis câteva lucruri, reieșea că o știa femeie responsabilă dar dacă e așa nebună treaba ei, ea n-are de-a face nimic cu cazul nostru. I-am explicat că nu îi solicitam nimic oficial, pur și simplu o chemam într-o vizită medicală care nu o obliga la nimic, degeaba. Măcar veniți să vedeți cum arată copilul, să vedeți că e sănătos și bine mersi. Nu.

Am încheiat conversația până la urmă și am dat să sunăm dr. B. Nu mai răspundea, ne-am gândit că are pacienți.

Până la urmă ne dă un apel. Vechea poveste, suni - nu-ți răspunde, apoi îți dă bip înapoi, suni iar și vorbești. De data asta era al meu la aparat. Doamna doctor era deja la curent, probabil sunt prietene și au vorbit cu viteza luminii despre ”caz”. Noi am întrebat dacă e de acord să fie copilul văzut de alt pediatru că noi vorbiserăm oricum cu cineva să vină încă dinainte de naștere să ne spună dacă totul e ok cu bebelușul. A nu, să vă rezolve atunci pediatrul cu pricina. Păi nu poate, doamnă, că nu e și medic de familie, dar măcar vă spune că e în regulă. NU.

Și urmează cireașa de pe tort, oameni buni. Recunosc că eu cu greu mi-am revenit când am auzit ce se discuta. Pe factura mea de telefon îi debitează soțului meu: ”ei, ați văzut?” apoi niște rudimente filozofico-sociologice din care rețin că dumneaei, ca medic, părinte și mamă ne sfătuiește totuși să mergem la spital și să fie aspirat cum trebuie, să facem vaccinul că dacă doamne ferește se întâlnește copilul cu cineva contaminat ce-o să facem? Că dacă vrem să facem parte din societate trebuie să ne conformăm regulilor, de-asta nașterea se face la spital, se respectă cursul lucrurilor - nașterea la spital, vaccinuri, etc, că ce ne costă să ajungem cu copilul la un spital, până la urmă, ca să fie consultat și să ni se dea certificatul constatator al lui pește? Că în fond dacă nu renunțăm și noi la niște drepturi nu avem ce face etc. etc.

Și cordonul cum l-ați tăiat (de parcă nu vorbise cu cealaltă doamnă dr.)? Păi nu l-am tăiat - repetă al meu povestea despre nașterea Lotus - la care și dumneaei i-a repetat ce am scris mai sus, cu societatea, de parcă vorbea cu un surd.. A insistat că se infecteaza - doamnă cordonul s-a uscat deja, unde, ce se mai infectează?

Și unde ați auzit de nașterea asta Lotus, că eu nu știu de ea. Păi se practică, în afară mai ales.

Că în vest o fi cum o fi, la noi legea nu e normată și fiecare face ce-l taie capul. Am putea încerca la fundația Promama că ei se mai ocupă cu astfel de cazuri, dar nici ei nu pot mereu rezolva mare lucru. (Probabil se gândea la Mame pentru Mame).

Soțul meu i-a mulțumit într-un final pentru sfaturi apoi mi-a povestit pe scurt discuția. Regret că nu l-am înregistrat, zău de nu ieșea o stupizenie gen cosorul lui Moceanu din Preda.

Am tăiat nr. 2 și 3 de pe listă. 

Am început să ne sunăm prieteni și cunoștințe (speram să nu fie cazul), am deschis un topic pe facebook întrebând dacă e cineva care cunoaște un medic de familie care să nu se simtă amenințat de un nou-născut acasă. Ne uitam pe net după clinicile din jur, dar ne-am dat seama că de fapt ne învârtim în jurul cozii, ne vor înjura pe banii noștri ca și până acum.

Între timp, soțul meu se duce totuși la policlinca de care aparținem să vadă dacă mai gasește MF-ul acolo. Nu mai era el, era altul cu care împarte cabinetul, cu care ne intersectasem când am ajuns cu Anda bolnavă tot într-o vineri. Ei au vinerea program dimineața sau după-masa în funcție de câte zile are luna, număr par sau impar, dar noi nu știm exact cum pică fiecare doctor niciodată. Omul zice că știe legea foarte bine, că ne-ar ajuta dar că nu are formulare. Am eu, spune soțul, plin de speranță. Auzi domnule, zice dr, până la urmă e legal ce-mi ceri tu, dar și mai legal e să te duci șa maternitartea X chemând salvarea la 112. Așa o ia și pe nevastă-ta lăuză, ceri să nu fie internați și asta e, vă dă și certificat. Hai bună ziua. A rămas bărbatu-meu ca măgaru-n ceață.

Am tăiat numărul 4 de pe listă.

Între timp vorbesc și cu Ana Măiță, care încearcă să dea de medicul ei și mă ceartă că nu am hotărât un plan de bătaie împreună înainte de naștere. Aflăm că omul e plecat din țară, vorbește cu cineva dintr-un for al medicilor de familie și-mi spuune să dau de doctorița mea care e obligată să îmi semneze actul. Eu m-am înscris de curând la cineva la clinica privată la care-mi platește firma abonament, însă mi-a pierdut Anda cartea dumneaei de vizită. Găsesc pe net un nr de telefon și încerc să sun de câteva ori, nu răspunde nimeni.

Între timp, mai sap la radio șanț după un doctor.

Vorbesc cu Oltea, care era în excursie, care-mi spune ca știe un medic de familie mai nonconformist, se oferă să îl caute ea în numele meu, apoi cu Ditta, care era cu ea întâmplător, care mă învață cum să recunosc dacă am rupturi - ce voce caldă are și ce frumos explică! Femeile astea două mi-au încălzit după-amiaza, eram amândoi așa obosiți și hăituiți, personaje principale într-un thriller despre teoria conspirației.

Ați văzut enemy of the state cumva? E o faza acolo cand nu le mai merg cardurile, pe personajul principal îl găsesc și când dă telefoane de la un public, în sfârșit, macabru. Practic omul încetează să mai existe în plan social. Pe cuvânt, m-am simțtit prinsă într-o menghină asemănătoare. Eu cred că lui Kafka i s-a născut un copil acasă și nu la spital și toate cărțile alea geniale pe care le-a scos sunt rezultatul urmelor pe care le-a lăsat în sufletul lui lupta cu birocrația.

Apuc să vorbesc cu Alexandra, pe care o prinsesem pe la unu în mijlocul unui shooting și-mi trimite datele de contact ale medicului său. Între timp, Oltea îmi spune că dr. nu mai e la cabinet și nu-i dau de acolo numărul personal.

Într-un final am sunat, se făcuse un 5 după-amiza, și am fost surprinsă să aud că acceptă să vadă copilul și să ne dea actul constatator. Deja fiind târziu, am stabilit vizita pentru luni.

Între timp m-au mai ăncurajat și alți pățiți că termenul de 24h nu e bătut în cuie. Biata Ana Măiță, prima care a intrat în aceste furci caudine birocratice, fiind una din primele persoane care și-a permis luxul de a naște acasă neasistată, a umblat cu proba medico-legală a nașterii în geantă timp de o lună până a reușit să-și înregistreze copilul.


Eu nu înțeleg ce fel de oameni sunt cei care își permit să trimită pe drumuri o femeie care abia a născut și în consecință abia merge, împreună cu un copil atât de mic. Chipurile mă iau cu 112, i-au spus soțului meu la un moment dat că sunăm și ne iau ei acolo etc. Și cum ajung acasă, sângerând ca naiba, fără mașină, slăbită?

Am născut acasă tocmai în ideea de a avea confortul pe care mi-l doream, nu ca să ajung pe drumuri ca să mă rog să-mi vadă cineva copilul sănătos și eventual să mi-l îmbolnavească ei pe-acolo.

Nu vă imaginați câte prietene au plecat din spital cu proteuși rezistenți la antibiotice, cu copii cu stafilococi aurii și conjunctivite greu de tratat - chiar și din spitale bine cotate. Chiar eu, dupa ce am petrecut sejurul aferent primei nașteri, am avut scaune apoase jumătate de lună - imediat după ce mi-au făcut onor clisma, între noi fie vorba (scuzați-mi detaliile). Din spital se poate pleca și așa.

Din cauza germenilor extrem de rezistenți din mediul spitalicesc, cadrele medicale se scaldă periodic în antibiotice și toată lumea mă trimite acolo de parcă la mine e albie de porci nu casă de oameni :)

În opinia cadrelor medicale o naștere naturală la domiciliu este o naștere cu risc (toți cu care am vorbit au folosit expresia asta în diverse momente, exceptând persoana care ne-a ajutat și căreia îi rămân recunoscătoare toată viața).

Dar serios, în afară de a dormi, a sta în pat și a-mi alăpta copilul nu mă simțeam în stare să fac nimic în prima zi, nici în următoarele două.

Am citit mai demult despre o femeie care, după ce a născut acasă  din cauza viscolului, și-a luat copilul la spinare și a umblat din autorități în autorități pentru că nu vroia nimeni să-l înregistreze. Mă întreb și acum de unde atâta forță fizică la ea. Poate e puterea disperării și poate orice mamă ar putea face asta dacă se simte amenințată.

Mă bucur că eu am scăpat doar cu nervii scărmănați din toată povestea asta.


Acum să vă arăt dragii mei că nu suntem nebuni.

Există o anumită lege pentru protecția copilului (link în titlul de mai jos) care stipulează foarte clar că medicul de familie din teritoriul unde se produce o naștere la domiciliu are obligația să constate nașterea, fie că e vorba de un nou-născut viu sau mort. Nu scrie nicăieri de obligativitatea de a mă prezenta la spital.

Este vorba de un act constatator, numai că toti oamenii ăștia peste care am dat își imaginează că pot fi cumva trași la răspundere în caz că mama sau copilul pățesc ceva și dau bolnăvicios înapoi. Or nu li se cere un consult de specialitate ci să constate o naștere, așa cum ar constata și un deces.





CAP. 2

Drepturile copilului



SECŢIUNEA 1

Drepturi şi libertăţi civile



ART. 10

(1) Certificatul medical constatator al naşterii, atât pentru copilul născut viu, cât şi pentru copilul născut mort, se întocmeşte în termen de 24 de ore de la naştere.


(2) Răspunderea pentru îndeplinirea obligaţiei prevăzute la alin. (1) revine medicului care a asistat sau a constatat naşterea şi medicului şef de secţie.

(3) Când naşterea a avut loc în afara unităţilor sanitare, medicul de familie având cabinetul înregistrat în raza teritorială unde a avut loc naşterea este obligat ca, la cererea oricărei persoane, în termen de 24 de ore, să constate naşterea copilului, după care să întocmească şi să elibereze certificatul medical constatator al naşterii copilului, chiar dacă mama nu este înscrisă pe lista cabinetului său.

Medicul de familie care refuză să emită acest act refuză de fapt să respecte legea in vigoare. Ce am pățit noi a fost un abuz, însă în situația dată nici eu nici soțul meu nu am vrut să ducem un război cu nimeni. Dar la următoarea întâlnire a medicilor de familie, prezidată de forul lor conducător, li s-a adus la cunoștință această lege și a fost explicată, cel puțin știu că urma să se întâmple asta la o săptămână după demersurile nostre. 

Există medici de familie care nu cunosc legea 272 și chiar cand sunt informați cu privire la prevederile ei specifice în cazul nașterii la domiciliu, refuză să o respecte din motivul ca 'nu au mai auzit de așa ceva', fiind însă trași ulterior la răspundere de instituțiile abilitate.

(***textul legii și ce este bolduit a fost preluat de la Mame pentru Mame prin amabilitatea unei amice care a născut acasă)



Problema probabil, povestește Ana (și mă gândeam și eu la asta - era și greu să ajungi la atare concluzii după câteva discuții ca astea de mai sus) are rădăcina pe vremea comunismului, când controlul nașterilor era extrem de drastic, iar cei care dădeau greș sau acopereau pe cineva plăteau scump cu libertatea și/sau suspendarea dreptului la practică.

Comunismul a murit, dar mentalitățile învechite care l-au făcut și posibil atâtea amar de vreme - nepotismul, bigotismul, semi-incultura, lenea și furtul ”de la stat” se pare că s-au transmis generațiilor următoarea, odată cu teama de răspundere și cu lipsa de respect față de individ și față de alegerile acestuia.

O parte din medicii cu care am discutat sunt tineri, dar mentalitățile învechite transcend generațiile.

Au încercat aproape să ne forțeze mâna să ”intrăm în sistem”, fără ca măcar să încerce să-și deschidă urechile, să vadă cel puțin rezultatele actului nostru plin de riscuri și necugetat. Noi știam însă foarte bine ce ne paște odată ce dăm puțin înapoi - vedeți aici o întâmplare. (De fapt mai mult eu știam, că soțul meu începuse să ia în considerare și varianta spitalicească, probabil de oboseală. Asta până i-am detaliat două pățanii cu copii ajunși pe mâna secției de nou-născuți și ce mi-a spus prietena mea medic neonatolog despre protociolul urmat cu cei născuți întâmplător în afara spitalului) .

Știu așadar din surse sigure care este protocolul de urmat pentru nou-nascuții în afara spitalului: dacă la nașterile convenționale le fac ce le fac, la cei născuți în altă parte e de-a dretul sumbru: pe lângă aspiratul și vaccinatul lor sfânt, le mai fac și antitetanosul  de care am mai scris și le dau și o tură de antibiotic pentru că, vezi-doamne, copilul e contaminat, încât și părinții noștri, care poate ar fi văzut poate un lucru bun în a avea totuși copilul văzut de un neonato au zis că în condițiile astea chiar n-are rost să mergem la spital, mai ales dacă putem găsi un pediatru să îl vadă acasă.

Practic, mergând acolo, îmi arunc copilul în mijlocul stresului de care vroiam să îl scap născând acasă, înmultit cu n, unde n tinde catre 5 sau 10, numai să mi se dea peste bot că am îndraznit să acționez după capul meu. Cu bune intenții, desigur.

Se pare că și pe alte tărâmuri oamenii acceptă relativ greu schimbarea, dar măcar există mai mult respect pentru alegerile personale, lumea e mai puțin invazivă sau mie așa mi s-a părut. A apărut povestea pe lung a celor din Tenerife :)

faimosul certificat medical constatator 

Luni a venit doamna doctor care l-a exminat, verdictul a fost ”e sănătos”, de parcă și dumneaei aștepta totuși măcar o imperfecțiune, ceva. 

Încă nu îi căzuse buricul. I-am povestit în mare cum a fost (”ați avut curaj, doamnă”), i-am arătat și placenta - așa, ca fapt divers, ca pe o curiozitate din domeniul medical, mai ales că se pare că pe la noi n-a mai văzut niciun medic o naștere Lotus. L-a stetoscopizat, i-a luat pulsul - fiecare manevră de două ori sau așa mi s-a părut, ne-a dat niște sfaturi despre îngrijirea nou-născutului, apoi soțul a plecat împreună cu ea la clinică să ia actul constatator. Ne-am descoperit și două cunoștințe comune. M-am simțit și eu un om normal. Oricât de mult nu ar fi fost de acord cu practicile noastre, ne-a respectat toate deciziile și nu a emis niciun adevăr general-valabil. Toată admirația.

Deși era blândă și l-a manevrat ușor, iar eu și tatăl lui îl atingeam mai tot timpul și îi vorbeam, Denis a plâns, nu i-a plăcut deloc să fie atins cu lucrurile alea reci. În ziua respectivă și-a adus aminte de câteva ori de incident și a plâns. A plâns până a doua zi ori de câte ori l-am dezbăcat de bluză.

După toate standardele, această vizită nu a fost un episod stresant - s-a desfășurat pe cât posibil repede, copilul nu a fost scos din mediul său. Dar pentru Denis a fost în sine un episod stresant. Oare cât de stresant ar fi fost să ajungem la un spital unde să ne rugăm de cineva să fim băgați în seamă apoi să fie luat de lângă noi și să ni se interzică accesul unde se făcea controlul, cum se întâmplă de multe ori? Din experiența altora știu că dacă nu ai născut acolo, în spitalul cu pricina, se uită prin tine ca prin sticlă. 


Bilanț după două săptămâni:



- greuutate la naștere: 3450g
- greutate la 3 zile: 3450g
- greutate la 15 zile: 4250g   
- lungime la naștere: 49 cm (noi nu am reușit să măsurăm exact, este ce a estimat dr; soțul meu spusese 50-52 in noaptea nașterii)
- circmferință craniană: 37 sau 38 cm (măsurată de dr)

- născut natural 100%, în apă de robinet
- nevaccinat, netratat, nevitaminizat, netestat, neaspirat, nesterilizat, nesuplimentat etc la naștere
- nespălat de vernix
- cu cordonul ombilical detașat în mod natural
- alăptat exclusiv, ”la semnal” (ador expresia asta), cu alăptarea inițiată prin breast crawl
- nu a avut contact cu nicio ”chimicală” până acum, exceptând câteva șervețele umede - nici măcar cu scutece de unică folosință.
- purtat în brațe majoritatea timpului
- purtat exclusiv în scutece textile
- culcat fie doar cu mama în același pat, fie cu tot familionul, fie pe pieptul unui adult
- nelăsat să plângă, tratat cu dragoste și respect din prima clipă.

Se poate și așa. 



O adăugire: o lună mai târziu, pe 4 aprilie, ministrul sănătății emite un ordin care obligă medicul de familie al mamei să înregistreze nașterea petrecută în afara spitalului. Textul integral aici


disclaimer

You Might Also Like

45 comments

  1. Imi esti tare tare draga, tu si cu tot familionul tau minunat

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu pot spune decat: Felicitari! Sa fiti cu totii fericiti! <3

    RăspundețiȘtergere
  3. Toata admiratia pentru voi!!!
    Si Daviducul nostru tot nevaccinat, neantibiotizat etc. si maine-poimaine face 4 ani, sanatos tun!!
    Asta va dorim si voua!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai fost una din primeole surse de documentare antivaccinuri pentru mine si o reala placere sa te citesc de-a lungul impului :) Bine te-am gasit pe aici!

      Ștergere
  4. Zoozie, toata admiratie si pentru tine, si pentru sotul tau! Sunteti deschizatori de drumuri! Si aveti si curajul sa va expuneti, doar ca sa fiti de ajutor altora care vor sa aleaga acest drum. Multumesc mult! Denis e un baiat norocos! Sa fiti sanatosi si fericiti!

    RăspundețiȘtergere
  5. Zoozie,
    Chapeau!
    Pe mine m-au lasat nervii numai citind.
    Iaca n-am stiut ca daca, fara sa-mi propun, nasteam acasa (daca, de pilda, intarzia salvarea tarziu chemata) ma transformam, subit, in inamicul societatii.

    Mi-a placut tare lista de ne-uri :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. si noua ne place lista de ne-uri, speram s-o mentinem si s-o imbogatim intruna si sa gresim mai putin decat la primul copilas. Cat despre enemy of the state.. . nu stiu dar te luau imediat sub aripa lor protectoare, sa stii. Pare cam apocaliptic tablioul, dar te standardizau imediat, sa stii :) Ma indoiesc ca s-ar purta de fapt rau in situatii de-astea, in fond oameni suntem toti, dar continuu sa cred ca pe mine m-ar fi stresat teribil toata decontaminarea asta si preluarea bebelusului, internarea de dupa de care cu greu as fi scapat sub privirile lor dezaprobatoare.

      Ștergere
  6. Vai, anormalitatea a devenit regula...Trist, trist, daca nu esti inregimentat, vaccinat, etc...esti considerat in afara societatii.
    Eu am nascut in Franta, cu moasa, in spital dar in cadrul unei "case de nasteri"(casele astea nu au inca statut legal, desi moastele incearca de multa vreme sa-l obtina). Dar bebelusul meu nu a fost aspirat si nici spalat(baia se face abia a doua zi) si in nici un caz vaccinat.
    Toata admiratia pt voi!
    Ana

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur pentru nasterea voastra frumoasa. Si in Bucuresti se va deschide (curand, sper), o casa de nasteri. Pana atunci exista posibilitatea - foarte accesibila dupa parerea mea - nasterii planificate in detaliu si asistate (cu moase, nu ca noi) la domiciliu. Noi vorbisem cu Irina dar am gresit timingul, apoi am decis ca e cam tarziiu sa o chemam si ne ”tine” s-o facem in doi (mai discutasem alternativa de-a lungul sarcinii, mereu au fost perioade in care am cochetat cu asta).

      Ștergere
  7. Felicitari dragilor pentru baietelul frumos! Eu va admir pana la soare si inapoi!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumim tare mult. Si noua ne place mult de voi. Serios.

      Ștergere
  8. Uff, acum chiar am plans....

    RăspundețiȘtergere
  9. Toata admiratia si tot respectul meu! Va iubesc pentru puterea de a va apara puiul si curajul de a va expune pentru a ajuta pe altii!!
    Pentru mine va ramane mereu regretul ca nu am fost destul de puternica sa-mi apar baietii de toate manevrele abuzive:(

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumim tare mmult!

      Din fericire lucrurile astea raman undeva in spate. Sanatosi sa fim!

      Ștergere
  10. Dupa ce am citit si povestit despre cele scrise de tine am aflat o "scurtatura", o transmit pe post de informatie, fiecare face ce vrea cu ea. E posibil sa chemi Salvarea in astfel de cazuri, sunt obligati sa constate ceea ce vad: placenta, sange, nou-nascut "conectat" de placenta prin cordonul ombilical (eventual, cum a fost aici, placenta neiesita inca) iar apoi refuzi sa pleci cu ei la spital. In acest fel, ai certificat constatator fara atatea povesti si neplaceri.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc frumos. Noi eram pregatiti sa facem urmatoarea chestie: sa imi chem mf-ul in vizita post natala la domiciliu (intra in atributiile lor) si acasa sa spun ca la spital nu au vrut sa imi completeze certiificatul constatator pe motiv de refuz internare si ca m-au indrumat la domnia sa, urmand sa o rog sa imi completeze actul constatator. Speram sa mearga.

      Cat despre salvare habar n-am ce sa zic, stiu ca la femeia pe care am citat-o in articol aia de la ?RM au sesizat politia. Ea s-a dus fara copil cu hemoglobina mica, avea nevoie de transfuzii si soacra s-a trezit cu oamenii aia pe cap trimisi sa se asigure ca exista un copil. Ulterior au mers cu copilul la mama a-i dea sa suga si cineva de la neonato a mers la tata sa-i spuna ca mama a cerut sa fie examinat copilul (nu vorbise nimeni cu ea) si l-au luat, masurat, vaccinat, antibioticizat fara acordul parintilor, practic i-au luat pe sus. Ma indoiesc ca scapam de spital odata ce chemam salvarea.

      Ștergere
  11. pai daca la voi in Bucuresti e asa... aici in Iasi raman cu baby fara "buletin", clar :( Ce tampenie, Doamne!

    @Andreea Masec, pls lamureste-ma, ca nu cred ca am priceput bine: deci tu chemi salvarea (pe motiv ca...? ce le ceri?), tu refuzi sa mergi cu ei (adica i-ai "deranjat degeaba") si, totusi, ei iti dau certificat? In conditiile in care dr abordati mult mai "prieteneste" (si tot sub obligatia legii) te refuza? Adica.... exista precedent, a mers asa ceva ? Ms de raspuns.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. am aspuns si andreei. Daca vrei delivery@home musai discuta inainte si sapa pana dai de un mf sau un neonato dragut care iti poate face actul in spital fara sa-ti intoarca copilul pe dos. Inainte sa nasti. Asa doar suni, omul vine, constata, platesti consultatia cum e normal la domiciliu si basta. No headaches. Noi am fost mai naivi. Sa vorbesti si cu Ana, are si ea tips&tricks.

      Ștergere
    2. asa pot sa-mi iau adio :( In ochii medicului de fam si al medicului gineco (oricat de bine ma inteleg cu cea din urma), tre sa para un "accident" faptul ca "n-am mai reusit sa ajung" la spital... nici vorba de premeditare la noi in Iasi....
      Ref la salvare, de acord cu ce i-ai scris Andreei..

      Ștergere
    3. Pe cei de la Salvare ii chemi pentru ca nasti. Atunci cand ei ajung observa ca ai nascut. Ai dreptul de a refuza sa mergi cu ei la spital (in absolut orice caz), in cazul pe care l-ai citat, mama a fost nevoita sa ajunga la spital, si evident si bebicul a trebuit sa mearga dupa mami. Ce s-a intamplat mai departe este incalificabil din punctul meu de vedere si nu gasesc un termen adecvat pentru asta.Cei de la Salvare vor scrie o hartie cum ca ai nascut si refuzi sa mergi cu ei. Ai in mana o hartie din partea unui cadru medical care atesta ca ai nascut. Cu ea obtii ce certificate au nevoie mai departe.

      Ștergere
    4. Informatiile sunt din sursa sigura, sotul meu a lucrat in regim de urgenta. Te asigur ca cei de la salvare sunt chemati pentru multe multe chestii de care te-ai mira. Unii cheama ambulanta de 2 ori pe zi doar pentru a fi dusi sa i se faca injectie.

      Ștergere
    5. doamneeee, pai da, ii costa taxiul altfel. Ce nebuni, altii mor din cauza ca tin ei ocupati oamenii cu fleacuri! Pentru asa ceva ar trebui sa existe amenzi, serios.

      Multumesc pentru adaygiri Andreea, sper sincer sa foloseasca oricui alege sa nasca in pace, acasa.

      Ștergere
  12. citeam comentariile si ma miram ca eu nu am comentat:). ce sa mai zic, bravo, sunteti minunati!

    RăspundețiȘtergere
  13. "Comunismul a murit, dar mentalitățile învechite care l-au făcut și posibil atâtea amar de vreme - nepotismul, bigotismul, semi-incultura, lenea și furtul ”de la stat” se pare că s-au transmis generațiilor următoarea, odată cu teama de răspundere și cu lipsa de respect față de individ și față de alegerile acestuia."

    cu asta ai devenit eroul meu :x
    trebuie neaparat sa scrii o carte

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma declar capitanul vostru.

      ... O carte despre nascare sau despre comunism? Stiu despre ambele, din experienta sau... de la scoala (am terminat stiinte politice si am intors comunismul ala pe toate partile la cel putin un curs in fiecare an scolar :)

      Ștergere
  14. de ce nu esti deacord cu scutecele de unica folosinta? sunt f curioasa

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Alina spune pe blogul ei (http://criticomamica.blogspot.com/2010/10/pampers-versus-restul-lumii-partea-ii.html):

      "Concluzia mea personala despre scutecele de unica folosinta este ca sunt o binecuvantare din punct de vedere al comoditatii.Insa: dupa episodul alergic pe care l-a facut Maria mea din cauza lotiunii din Pampers am inceput sa studiez cate ceva despre compozitia acestor scutece si pot sa va spun ca am ajuns la urmatoarea concluzie: nu este de mirare ca ultimele generatii occidentale crescute cu pampersi de unica folosinta au o incidenta a tumorilor genitale sau infectiilor urinare cu 300% mai mare decat a parintilor sau bunicilor lor crescuti cu scutece de panza. Scutecele de unica folosinta contin derivate din petrol, latex, coloranti si clor. Toate substante cu toxicitate ridicata.Asadar sa ne gandim daca am putea renunta la comoditate pentru sanatatea copiilor nostri si a planetei. "

      Tot de la ea iti copiez ce contine un amarat de pampers (compozitia altor scutece nu este prea diferita)

      PETROLATUM - scor 2 pe CDB si este susceptibil de afectarea functiei organelor interne. Hmm.Tocmai la scutece.Nasol.
      STEARYL ALCOHOL - scor 1 pe CDB si este susceptibil de afectarea functiei organelor interne si favorizarea aparitiei cancerului.De asemenea este puternic iritant.Multi producatori de cosmetice si servetele pentru copii se lauda ca nu il folosesc,si totusi copilul nu intra in contact cu ele la fel de des cum intra cu aceste scutece.Deci?
      PARAFFINUM LIQUIDUM (uleiuri minerale,si acestea derivate din petrol) - scor 4 pe CDB daca este folosit cu frecventa (mai frecvent decat scutecele ce este in viata unui bebe?doar laptele matern) susceptibil de afectarea functiei organelor interne, favorizarea aparitiei cancerului, provocarea alergiilor, imunotoxic si iritant.
      CI61565 (este un colorant) - scor 4 dar aici e buba mare pentru ca in US a fost interzis in compozitia cosmeticelor,este toxic pentru organe si folosirea lui este limitata pentru doar cateva produse.La ei.

      (vezi mai multe aici: http://criticomamica.blogspot.com/2010/10/pampers-versus-restul-lumii-partea-i.html)

      Si crede-ma pot scrie un roman despre asta. Ma simt prost ca am folosit la fetita mea atata vreme scutece de unica folosinta. Noroc ca ea e mai desteapta si de la 1 an si jumatate le-a refuzat cu obstinatie, incat nici in somn nu-i mai puteam pune vreunul. Asemeena reactii m-au facut sa caut solutii si asa am descoperit ca scutecele de panza sunt oricum, dar nu incomode. Garantia alegerii bune a fost tocmai reactia ei: si acum le mai cere uneori desi stie ce e ala wc.

      Ștergere
  15. o carte despre ce vrei tu. ideea e sa nu-ti pierzi franchetea, realismul si curajul. sunt comori rare in ziua de azi, si putini oameni mai sunt deschizatori de drumuri.
    Multumesc de linkuri si explicatiile despre "pampers" voi lua serios in considerare.
    Scutecele de panza le-ai confectionat tu? Cate folosesti pe zi?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc :)

      Despre scutece voi scrie mai in detaliu, nu le-am facut eu, folosesc scuece cu buzunar dar si prefolds sau scutece de finet. Pe langa astea am cateva itti bitti de la hiphip.ro cu inserturi prinse in capse (sunt cele mai ajustabile, isi fac totti banii).

      Ștergere
  16. Si ptr ce mai exista medici ? Mergeti bah la vaccin cu bebelusii, idiotilor!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Medici exista pentru destepti ca tine. Idioate ca mine se duc la doctor doar daca sunt bolnave.

      ... si nu prea sunt.

      Ștergere
  17. Felicitari pentru nasterea acasa, pentru decizia de a lasa cordonul intact, pentru cum ati rezistat in fata presiunilor absurde de dupa nastere,..pentru blogul minunat din care am invatat multe lucruri folositoare!
    Intamplator si eu mi-am nascut primul pitic pe 1 martie (dar in 2009) - si a luat stafilococul auriu dintr-o maternitate ca euroclinic, apropo de riscurile asociate cu nasterile in spital mentionate de tine - iar pe al doilea l-am nascut acasa neasistata in urma cu un an...
    M-am bucurat sa aflu ca inca sunt mamici care aleg sa nasca acasa, in vremea cat eu am stat departe de subiect, dar ma intristeaza sa citesc ca ati trecut prin acelasi stres ca noi in obtinerea certificatului - m-am recunoscut in descrierea ta despre cum v-ati simtit respinsi de societate si mereu spuneam ca mi-au stricat o nastere de vis cu formularele si refuzurile si ipocrizia si drumurile pe care am fost nevoiti sa le facem pe gerul din decembrie la 3 zile dupa nastere cu copilul pe la diversi medici... Si noi am apelat la Ana Maita, dar nu am putut scapa de a fi controlati in maternitate, cu stresul si umilinta de rigoare; evident, prezenta Anei a contat ca sa nu fim besteliti si facuti albie de porci, dar controlul ginecologic pe care a trebuit sa-l fac si acolo m-a facut sa ma simt cumplit (au conditionat obtinerea certificatului de acel control al meu si al copilului, desi adusesem fisa cu observatiile de dupa nastere ale medicului meu obstetrician care imi urmarise sarcina).

    Va imbratisez!
    Andreea

    RăspundețiȘtergere
  18. multumim pentru informatii... impreuna cu sotia mea ne pregatim pentru nasterea acasa. voi merge la medicul de familie inarmat cu legea ca initial mi-a spus ca doar la spital se face constatarea

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu mare placere, nastere cum va doriti! Daca simtiti ca mai aveti nevoie de vreo informatie va stau la dispozitie - va pot de asemenea directiona catre persoane care auexperienta in asistarea nasterilor acasa, macar sa schimbati niste impresii.

      Ștergere
    2. O intalnire intre mamici care au nascut acasa si mamici care vor sa nasca acasa? Ar fi minunat.

      Ștergere
  19. Iti multumesc! nu am cuvinte...cate detalii, cata atentie! multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  20. Hey si as vrea sa putem discuta mai mult la un moment dat. Eu sunt preggie cu al doilea copil - vreau sa nasc acasa, etc etc. O chestie pe care as vrea sa o stiu de la tine e cum ai reusit sa te descurci cu al doilea copil - pt genul asta de lifestyle ai nevoie de rabdare, timp - mai ales ca mai ai un copil? psihologic simt ca-mi tradez prima dragoste, pe fetita mea - un copil cam dezechilibrat emotional si cu multe greseli de-ale noastre la activ...simt ca pt asa ceva trebuie sa ma dedic total si mi-e frica sa nu o neglijez( va avea aproape 4 ani la nasterea copilului)in plus, trebuie sa ai sustinere din partea tuturor, ma refer la familie...poate ai un articol pe tema asta dar nu l-am descoperit inca - cum au reactionat parintii tai/ai lui? sotul tau a fost de acord de la inceput?
    Citisem despre Ana Maita ca apoi sa descopar ca este sora unui prieten (stiam ca sora lui, Ana, nascuse acasa dar nu stiam ca este chiar Ana Maita) asa ca voi incerca sa o contactez sa mai vorbesc si cu ea. Inca nu, pana nu mai clarific ceturile de una singura.
    In fine, iti datorez multe, am tot citit in ultima luna si am aflat cate-n luna si-n stele (asa se zice?!)

    Va pup si va urez succes - scz de greseli e 2 37 am:)

    RăspundețiȘtergere

About Me