highlists

Unelte ajutătoare pentru evaluarea suptului și a posibilelor probleme în alăptare

În unele zone este greu de ajuns la un consilier în alăptare. Puteți întotdeauna discuta cu cineva, dar vă copiez mai jos câteva trucuri ut...

luni, 12 martie 2012

Nașterea Lotus

partea I - travaliul
partea a doua - nașterea


Nașterea lotus este un concept care poate părea șocant sau măcar inutil pentru membrii echilibrați, risk-free, ai modernei și emancipatei noastre societăți.

Dincolo de implicații filosofice și spirituale, este o metodă de a termina nașterea într-un mod lent, pașnic și conectată cu tine însăți. În mare, este vorba de a nu tăia cordonul ombilical. Cordonul, placenta și bebelușul formează un întreg, presupunându-se că acest lucru durează exact cât este nevoie.

Buricul se detașează singur după 3-4 zile, lăsând bontul ombilical intact. Sunt voci care spun că acei copii cărora nu li s-a tăiat buricul sunt mai liniștiți. Nu știu dacă ader la asta, deși Denis e foarte liniștit când stă în brațe, dar în mod clar totul a fost foarte firesc și curgător în nașterea noastră, după cum veți vedea singuri, dacă binevoiți să citiți mai jos.

Pentru familia noastră (mai ales pentru mine de fapt) factorul hotărâtor pentru a face o naștere lotus a fost acele ”4 zile” dincolo de care voi avea un buric intact, fără betadină, baneocin și alcool alb și fără precauții la baie. Pe lângă asta, aveam și garanția că tot sângele placentar va ajunge la copil, reducând simțitor riscul de a fi anemic mai târziu.

Desigur, transferul complet de sânge placentar se poate face inclusiv la spital dacă găsesști un medic suficient de deschis încât să-și amâne procedurile fazei (active) a treia a travaliului suficient încât să clampeze cordonul ombilical abia după ce nu mai pulsează în apropierea bebelușului. Spun asta pentru că unii mai șmecheri sau mai stresați de politicile spitalului unde asistă nașterea îl apucă de la jumătate și-ți arată că nu mai pulsează, deși lângă copil se oprește mai târziu din pulsat. Ei își alocă în jur de 15 minute să scape de placentă, ori cordonul poate pulsa și 20 de minute. Mare inconvenient, monșer...

În nașterea lotus, placenta este văzută ca parte integrantă a nou-nascutului. Timp de 9 luni a fost lipită de el oferindu-i hrană și protecție. Din această cauză, trebuie tratată cu respectul cuvenit. Tăierea cordonului este văzută ca o amputare, sângele placentar este o parte din chiar sângele nou-născutului. Este un adevăr științific: practic tăind cordonul înainte de vreme privăm copilul de nutrienți, oxigen și masă care-i aparținea de drept. Unii explică scăderea fiziologică și prin pierderea acestui sânge. Cauze ale scăderii fiziologice sunt însă multiple: stres fetal, peridurala mamei, etc etc.

Nașterea lotus implică gestionarea pasivă a părții a treia a travaliului. Pe românește, asta înseamnă fără fiola de oxiton administrată injectabil la expulzie, fără tras de cordon pentru a grăbi ieșirea placentei și, evident, fără clamparea cordonului ombilical, înainte sau după ce acesta se oprește din pulsat. În mod natural, placenta poate ieși în primele 10-20 de minute după naștere, dar am auzit și de cazuri în care a ieșit după 4 ore fără hemoragie, ceea ce mă face să mă gândesc că, la fel ca orice alte particularități care țin de naștere, aceste timinguri  țin de condiția și conformația persoanei care naște. Așa cum nu există un timp standard pentru expulzie (mă rog, mă refer la o naștere normală, fiindcă la spital spun de 10 minute și intră în fibrilații dacă întârzii - și sunt convinsă că au două tomuri de argumente pentru asta), sau pentru angajarea bebelușului pe canal, la fel nu există de fapt un timp bătut în cuie nici pentru eliminarea placentei.

Organizația Mondială a Sănătății estimează că există un risc de 1% ca mama să sufere de hemoragie post-partum. Pentru a preveni această tragedie, care într-adevăr poate costa viața femeii, au implementat și recomandă un plan de gestionare activă a fazei a treia a travaliului. Chiar și în cazul unei nașteri planificate acasă este posibil să ți se recomande această intervenție post-partum - care pare însă parfum pe lângă monstruozitățile nașterilor medicalizate din spitalele noastre - deci mai mult decât acceptabilă. Edit: Despre gestionarea activă a acestor momente din travaliu se vorbește foarte pertinent în acest articol.

După ce l-am născut și descurcat pe Denis dintre picioarele mele l-am frecat pe spate de câteva ori. Bebelușul a început să scuipe, a strănutat și a gemut/plâns câteva secunde... liniștitit, nu așa cum se aud bieții copii născuți în condiții normale, care urlă ca tăiați cu fierăstrăul pe perioada cât sunt evaluați, aspirați și împunși regulamentar, departe de mama lor.

Se estimează că în realitate doar 15% din nou-născuți au nevoie să fie aspirați. La noi și aiurea aspiratul este o procedură standard, acceptată de toată lumea în același fel în care povesteam mai devreme că ruperea membranelor este crezută de majoritatea femeilor ca fiind o procedură standard fără de care nu se poate naște un copil.

Mai ales dacă așteptați un copil, vă rog să vă faceți timp să vedeți măcar o parte din filmul de mai jos.


We Can Be Much Kinder from The Other Side of the Glass on Vimeo.

Nu l-am spalat de vernix, doar l-am masat cât am putut de mult ca să ajut la intrarea lui în piele. Vernixul - la Denis era incolor, la alți copii e atât de mult încât se nasc albi - nu este altceva decât o grăsime protectoare a pielii fătului, care se formează în ultimele luni de sarcină. Există studii serioase - citisem de niște spitale prin Franța, de exemplu - care spun că a nu spăla nou-născutul de acest vernix în primele 2-3 zile previne afecțiuni ale pielii, inclusiv mult întâlnita dermatită atopică.

Vernixul are rol activ în protejarea nou-născutului de șocul termic. În nașterea naturală copilul își menține temperatura datorită acestui strat și a contactului piele pe piele cu mama lui imediat după naștere, timp în care pielea bebelușului este colonizată cu germenii de pe pielea mamei iar intestinele sale cu germeni care se hrănesc de pe urma laptelui matern (am mai scris despre asta pe aici).

În spital îl învelesc in două rânduri de scutece aseptice și le dau o dușcă de glucoză ori lapte praf pentru că unii neonatologi au fixul glicemiei foarte mici la naștere.

L-am pus la sân în timp ce așteptam să avem patul pregătit. Probabil și datorită oxitocinei eliberate în mod natural pe expulzie a primit una-două picături de lapte fără să se agite cine știe ce. Era încă obosit, puiul meu mic.

Odată ajunși la orizontală l-am așezat pe burta mea ca să facă acel miraculos breast crawl despre care citisem și văzusem atâta.


La început mai anemic, apoi mai sigur pe sine, copilul a început să își caute locul rezervat la pieptul meu. L-am și ajutat puțin, pentru că în general în primele 10-15 minute mulți bebeluși nu sunt așa activi. Copilul a luat sânul perfect, din prima, de parcă toată viața numai asta făcuse (cinic de adevărat :d), fără vreo bătaie de cap. A stat așa la sân, mai mișcând picioarele, mai sugând, până a ieșit placenta.

După naștere cuplul mamă-copil e de-a dreptul fascinant. Împreună alcătuiesc un tandem, un sistem, există o simbioză între cei doi. Copilul suge, apare reflexul de ejecție a laptelui care e generat de un val de oxitocină, care la rândul său generează contracții uterine, dați fiind receptorii de acolo, apăruți în ultimele luni de sarcină precum ciupercile după ploaie. Folosind un minimum de resurse, mama se recuperează după naștere iar copilul crește și se hrănește.

Outcome maxim cu resurse minime, natura este genială.

Numai la spital au uitat de asta și se simt obligați să te lase să te masezi compulsiv pe burtă cu o pungă cu gheață timp de două ore pentru că în opinia lor 90% dintre copii oricum sunt mult prea obosiți să sugă după naștere și oricum mama nu face nici pe departe cât cei 30 de mililitri de lapte praf pe care-i cred ei necesari unui bebeluș atât de mic...

L-am și cântărit la un moment dat, punând cântarul de bucătărie în pat - avea 3450g. Cand a venit doctorul, peste 3 zile, avea aceeași greutate, deci dacă măsurătoarea noastră e bună a existat o scădere fiziologică care s-a rezolvat până atunci.

Placenta noastră a ieșit cam într-o oră. Înainta extrem de încet. La un moment dat au reînceput contracțiile - necomparabile cu cele pe care tocmai le trăisem, dar totuși contracții. Ieșea câte 1-2 cm pe fiecare contracție. L-am rugat pe soț să caute poze cu placente să vedem dacă și a noastră e întreagă. S-a dovedit a fi. Numai lobul care a ieșit prima dată a fost ușor desprins, dar și el era întreg. Copilul fiind încă la sân iar eu slăbită după naștere, nu am mai mers la baie să clătim bine placenta. A spălat-o soțul meu în câteva ape pe loc, apoi mi-a invelit-o într-o aleză. Noaptea respectivă am ținut-o împachetată așa.

În primele 24 de ore cordonul se subțiază și se usucă, inclusiv lângă burta copilului. Din nou, nu se poate infecta nimic acolo din cauza asta, nefiind umezeală...




 A doua zi am schimbat scutecul, dar ni s-a părut că ține prea multă umezeală. Am pus-o într-un lighenuț și am condimentat-o pentru prima oară - am folosit rozmarin, ulei esențial de tea tree și până la urmă și sare. Evitasem sarea pentru că știam că ține umezeală.



În a treia zi am ținut-o mai mult la aer, am uscat-o cu foehn-ul de câteva ori și am condimentat-o din nou. Rozmarinul poate fi folosit drept conservant pentru carne, tea tree este antibacterian iar sarea împiedică alterarea, deci cred că eram relativ în siguranță de orice posibili germeni patogeni care s-ar fi gândit să ne atace mișelește copilașul născut într-un mediu atât de nesigur.


În a patra zi, când am primit și vizita medicului de familie care s-a arătat dispusă să constate nașterea și pe Codruța cu Maria mică, am ținut-o împachetată și prinsă într-un elastic. Deja eram și eu oricum mai mobilă, iar Denis începuse să aibă scaune mai consistente (cantitativ) și nu mai puteam să-l ștergem întruna, se cerea spălat sub jet de apă. Era mai simplu de transportat așa.







În ziua a patra buricul se mai ținea pe jumătate. În seara respectivă a căzut în timp ce-l spăla soțul meu la fund, fără ca el să facă ceva deosebit.





Dacă ar fi să repetăm experiența aș spăla bine ține placenta apoi aș pune-o într-un bol, aș condimenta-o imediat și aș lăsa-o să respire. Din când în când aș mai da cu foehn-ul peste ea să se usuce mai repede și aș întoarce-o de pe o parte pe alta la intervale regulate. Nu aș tine-o în ceva care absoarbe umezeala sau dacă aș alege asta aș schimba scutecul la cel mult 4-5 ore. 

De-a lungul și de-a latul pământului există o grămadă de tradiții privind placenta. Unii o îngroapă, sădesc ceva deasupra, alții o mănâncă, sunt femei care își prepară chiar un medicament bun la toate, bogat în hormoni și nutrienți, care ar trebui să fie un boost pentru ele și copiii lor în situații dificile - boală, depresie, astenie.  Noi am hotărât să o îngropăm și să sădim un copac pentru Denis, așa că deocamdată șade cuminte, blindată în 10 mii de pungi, la -25 de grade celsius. Iar cordonul... ei bine îl voi păstra amintire. Dacă mă simt suficient de morbidă îi fac o dată un colier, sunt curioasă dacă o să-l poarte vreodată :))


Contrar impresiilor generale, a fost ușor să îl îmbrăcăm/dezbrăcăm. Primea doar body-uri petrecute, pe care nu le încheiam între picioare, dat fiind că oricum l-am ținut în scutece de cârpă - majoritatea timpului în fineturi și scutece tradiționale ori prefolds din bumbac organic - doar fundulețul subțire cu cheltuială (de timp) se ține. Buricul se usucă foarte repede, în maxim 24 de ore, dacă nu este acoperit la niciun capăt. Se face tare ca o sfoară, devine rigid. Nu-l trage pe copil de burtă, dar trebuie să-l îndoi din când în când. A căzut după exact 4 zile; la noi se mai ținea puțin și s-a și rupt din păcate, dar zgaiba inerentă a căzut după o noapte; mai erau niște pielițe uscate care și ele au căzut după o noapte iar a doua zi s-au lipit de un scutec și locul a rămas curat 100%. Ulterior bontul a început să capete forma unei spirale, încet-încet se trage în cavitatea lui, ca orice buric.


6 zile după naștere
7 zile după naștere 
buric de 10 martie (9 zile)

Episodul ”placenta” nu e lipsit de faze comice. Am ajuns asa de relaxați ca începusem sa tragem aiurea de ea. La un moment dat ne-a și căzut pachetul - în seara de 4 martie, când s-a ”șters” soțul meu de scaunul pe care stăteam, iar pachetul era pus la margine. Altă dată Anda se despiedicasem de buric că era și ea călare pe mine.



În prima noapte bebelușul a avut deja trei scaune meconiale. A făcut primul pipi spre dimineață, apoi încă unul spre după-amiaza următoare. Până atunci numărul scaunelor era deja șase.

A doua zi a început să bată mai spre verde, iar din a treia zi a avut scaun de nou-născut alăptat, galben, auriu sau cu tentă verzuie (cred că ultima culoare se datorează laptelui de început consumat în exces, dar nu mă luați de bună, trebuie să mă mai informez; oricum, culoarea de lichid de frână a coincis cu ceva mai multe chinuri la evacuare, de aici si legătura mea cu laptele mai bogat în lactoză, dar în fond culoarea poate fi datorată și fierii, cred). Edit: e de la lactoză: soluția e să alăptezi la mese consecutive din același sân sau să mulgi puțin lapte într-un prosop înainte de a pune copilul la sân.


A fost reconfortant să-l am cu mine din prima clipă. L-am văzut acomodându-se cu toate mărunțișurile vieții extrauterine. Am văzut cum îl sperie și uimește primul pipi, prima durere de burtică, prima rază de lumină, vocile noastre, zgomotele de tot felul.  Am văzut că era extrem de familiar cu suptul degetului. Se pare că era ocupația lui principală în burtică, că avea o dexteritate rar întâlnită în a-și mișca mâna pe traiectoria potrivită.

Am putut iniția alăptarea ca la carte. Mi s-a confirmat pe propria piele că într-adevăr un nou-născut suge în prima zi cam de trei ori, a doua zi de cinci ori, a treia zi fără număr.

Inițial stătea pe pătură lângă mine fără să protesteze. Ulterior a văzut el cum stă treaba și a cerut insistent să doarmă pe pieptul meu. Nu s-ar fi lăsat mutat la orizontală pentru nimic în lume, dar am găsit leac de cojocul lui: când îl alăptez culcat adoarme așa și nu mai zice nici pâs. Acum la o săptămână are un somn și în leagăn.

Sunt lucruri aparent mărunte de care am fost privată la primul copil și pe care le regret și acum. Prima mea copilă a stat a nimănui într-o secție de neonatologie, vizitată de mine din trei în trei ore (începând cu ora a șaptea) și niciodată noaptea. Iar suptul de noapte e atât de important pentru întreținerea lactației! Dar ce le pasă lor, ei trec cu sticla cu supliment pe la fiecare copil după ce pleacă mămicile la saloane.

Damage control:

Poate nu independent de acest mers lin al lucrurilor de care m-am putut bucura născând acasă mi-am revenit aproape complet după naștere după numai o săptămână.

După prima naștere am avut o burtă complet atonică timp de aproape un an. Mă trezeam dimineața cu ea plată și seara parcă aveam șase luni de sarcină. Acum am doar piele și grăsime excedentară, dar sunt chestiuni care se rezolvă în 2-3 luni fără niciun efort. Iar dacă fac totuși efort, poate după o lună sunt ca nouă.

La prima sarcină am luat fiole de ergomet post partum, dar în primele trei zile am alăptat pe apucate și nu știu nici acum cât de corect. Abia acasă am fost round the clock, efectiv on cue - la semnal, nu la cerere. Adică alăptarea asta la semnal e mai a dracu' decât dracul, dai sân chiar înainte de a cere copilul, când dă efectiv primele semnale că ar vrea să sugă: un ros de pumn, întors de cap, o foială, fiecare ajunge să cunoască semnalele propriului copil. Copiii alăptați la semnal nu prea știu să plângă.

Mă rog, adevărul este că după sarcina asta a doua sunt mult mai tonică. Am dus în brațe zilnic un copil de 12 kg până în săptămâna 34, iar prin casă am ridicat-o și în ziua când am născut. Și la prima sarcină mergeam mult pe jos, urcam/coboram scări cu nemiluita, dar nu am făcut sport de niciun fel și probabil asta s-a cunoscut.

Nici la Denis nu am mai avut timp de sport, dar m-a ajutat cea de-a doua parte a tandemului mamă-copil - Anda - să mă mențin în formă în felul descris mai sus.

La prima sarcină am crescut de la 45 de kilograme la 70+. La a doua de la 50 la 70 sau 70+, dar copilul era mai mare și am avut mai mult lichid amniotic decât prima dată. Overall mă îngrășasem mai mult prima dată.

La primul copil am avut o dietă convențională, relativ echilibrată după normele obișnuite. La al doilea aveam foarte multe ingrediente din surse controlate - inclusiv bio. Bio pe bune, adică nu neapărat certiificate 100% - știu că dl. Dumbravă era în curs de certificare anul trecut de exemplu, cât cultivate curat. L-am mai găsit - târziu e drept - și pe Andrei Barbu, soțul unei prietene dragi; amândoi cultivă legume cu pasiune și au prețuri mai mult decât decente, calitate nu mai vorbesc și nu mă plătește niciunul să le fac reclamă.

La prima sarcină am luat vitamine prenatale și acid folic sintetic. La a doua nu am luat absolut nimic, am reglat totul din alimentație. Nu m-am ferit deloc de alimente din surse animale. La prima sarcină luam no-spa după câteva ore la birou în care mi se întărea burta. La a doua nu am luat nici măcar unul. Când m-am luptat cu inconveniente specifice sarcinii (mai puțin contracții că nu prea au fost) am primti remedii homeopate. Homeopat mi-am tratat și răcelile repetate pe care le-am luat de la copila care începuse viața în colectivitate. La Anda am luat zinnat 250mg pentru o infecție urinară căpătată în lunile mici.

Undeva între sătpămânile 28 și 34 Anda a avut un stop de creștere, ulterior a crescut constant. Pe final am avut vagi tendințe de preeclamsie: tensiune puin mărită, edeme, suficient cât să mă țină în gardă. M-a oprit dr. și la spital o zi din cauza asta.

La Denis nimic din toate astea, poate și de-asta recuperarea mea a fost mai grabnică. Iar de data asta am luat după naștere și un anume remediu homeopat care m-a împins de la spate să-mi fac treaba cum trebuie. Plus alăptare round the clock care a încurajat contracțiile care retrag uterul mai devreme (controlul medical de șase săptămâni mi-a confrirmat că și la Anda totul a fost OK din acest punct de vedere).

Totuși, după prima sarcină m-am mișcat mai ușor. La Denis am fost condiționată de partea cu placenta nedetașată să stau mai mult pe loc. La Anda aveam 3 ore de așteptare în care trebuia să fac ceva așa că bântuiam pe holurile spitalului.

La Anda mi-au făcut o incizie și am primit 3 copci.
La Denis: pielea crăpată pe lângă labii și o crăpătură mică spre perineu, aproape de exterior, avea 5-6 mm și nu pare să fi rupt mușchiul, ci numai pielea.

La o lună după nașterea Andei încă nu puteam sta pe scaun și incizia mă durea rău, aproape se infectase, mă afecta rău umezeala locală inevitabiă.
La o săptămână după Denis stau bine pe scaun, merg binișor, mă dor oasele bazinuluii uneori, dar e și drept că am și resimțit o presiune mare pe ele în ultimele două luni de sarcină.

Deși inițial am privit-o ca pe o experiență pozitivă, prima naștere mi-a furat feminitatea. Luni de zile m-am simțit de-a dreptul urâtă, nedemnă de orice apreciere. Relația cu soțul meu - pe toate planurile - s-a zguduit. Ei bine, mi-am luat această bucată din mine inapoi când l-am născut pe Denis. A fost un bonus, o valoare adăugată. Am avut impresia asta acum, de curând, rememorând nașterea ca să o pot scrie aici, nu am născut acasă deliberat ca să-mi rezolv eventualele probleme emoționale. De fapt mă percep ca fiind o femeie puternică, ștind ce vrea. A fost o surpriză să descopăr că a zăcut în mine atâta vreme nesimțit un tărâm atât de alunecos. Tot adevpărat este că am reușit până acum să-mi rezov singură micile căderi, ba cu câte un vis revelator, ba conștientizându-mi problema la un moment dat și luând măsuri conștient pentru rezolvarea ei.

Scriu asta pentru că a comentat cineva la postarea anterioară și nu vreau să se înțeleagă că aș fi vreun suflet rănit, vreun Bacovia în mizerie sau emo-kid care-și caută drumul în viață. Mai grav, pentru o parte din cititorii acestor articole despre nașterea noastră acasă, am fost și sunt un om matur care a luat o decizie conștient, nu am nicio scuză pentru asta.

O parte din acest proces de vindecare despre care vorbesc s-a desfășurat înaintea nașterii cu câteva săptămâni, la cursul Lamaze ținut de Claudia Necula de la Naște cum simți (edit: acum poate fi găsită la prăvălia părinților), când am rememorat o grămadă din ce s-a întâmplat la prima mea naștere. Acest lucru m-a ajutat să conștientizez mai ușor ce-mi doresc acum și ce s-a întâmplat atunci, cu bune (am avut oameni drăguți, blânzi și cinstiți lângă mine, m-am simțit respectată, am avut bafta să fiu mai mult singură în timpul travaliului, alte mămici nu au născut în același timp cu mine, am născut pe întuneric) și cu rele (printre altele faptul că am simțit lipsa soțului meu, am cerut peridurală și nu m-a încurajat nimeni că pot și fără - bine, asta are și o parte foarte bună, mi-a fost respectată decizia - nu am avut acces nelimitat la copil, am avut puține posibilități să mă mențin curată după ce am născut, noroc cu eperiența mea în cămine studențești și cu fetele de treabă din salonul în care stătusem în travaliu, care era într-o aripă renovată și avea baie în cameră că am reușit să ajung să fac un duș zilnic).

Așadar nașterea asta a doua a fost o experiență incredibilă, reparatoare.

Culmea e că o femeie născând nu e tocmai cea mai sexy privliște (sau o fi, nu sunt bărbat nu știu cum apreciază ei asta) și totuși simt că sunt mai apropiată de soțul meu ca înainte. Sunt mai interesată de aspectul meu decât înainte (nu că aș putea face multe să mă fac mai prezentabilă, nu m-a făcut mama top model) dar totuși :)  Nu pot să-mi doresc decât să ne țină mult și bine. Hm, dacă mă gândesc bine, parcă m-am îndrăgostit din nou: asta are sigur de-a face cu dușul ăla de hormoni care asigură bonding-ul dintre mamă și copil, care s-a răsfrânt și asupra domnului tătic.



Prima zi fără buric

Unde seamănă incredibil cu Anda
Anda mică - nu găsesc poza identică :(


Iubita mea care pare dintr-o dată gigantică

partea a patra - înregistrarea nașterii, odiseea prostiei și a intoleranței
disclaimer

57 comments :

  1. Citesc si nu-mi vine sa cred cat de curoajoasa ai fost.Ma bucur ca totul a decurs cum ai dorit si esti linistita,multumita,implinita.Va doresc sanatate in continuare si sa cresteti mari si voinici.Pupici.

    RăspundețiȘtergere
  2. esti o fata si jumatate! ma bucur mult pentru tine, pentru voi, Denis e un nou-nascut fericit si Anda, un copil fericit, va imbratisez cu drag pe toti!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc frumos. Oh, de-ar fi asa fericita, cum necum e mai confuza decat mi-as fi dorit s-o stiu. Ne straduim sa o facem sa nu se simta parasita dar recunosc ca nu ma ridic la inaltimea asteptarilor ei. si sufar crunt din cauza asta. Incerc sa ma autoeduc.

      Ștergere
  3. asta e 'travaliul' ei(cum zicea Lola despre treceri)catre o noua dimensiune a vietii, deci e de munca:)

    RăspundețiȘtergere
  4. Frumos povestit si frumos intamplat! Sa fiti sanatosi si voinici!!

    RăspundețiȘtergere
  5. Promit sa vin sa te cunosc personal candva, Zoozie draga, sa te strang in brate si sa-ti multumesc ca existi, ca mai exista oameni ca tine pe lume sa poata face diferenta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sau vin eu pe la voi :) S-o plimbam pe Anda cu trenul.

      Ștergere
  6. zoozie, nu ne povetesti si ultima parte ? cea cu vizita medicului, constatarea nasterii si declararea copilului ? eu sunt curioasa cum s-a terminat tot.
    v-am vazut pe fb. ai doi copii superbi !!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. o ba da, cum aş putea. sări tocmai peste comedia absurdului?

      multumesc

      Ștergere
  7. Ce copil frumos! si ce experienta! uau!
    Sa va traiasca , sa fie sanatos, si ma bucur mult ca a mers totul asa cum v-ati dorit!

    Eram curioasa cum a comentat medicul venit acasa, nu ai scris despre asta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumim, urmeaza, timp si inspiratie sa am ca seria asta ma cam epuizat si ar mai fi vreo doua aspecte de dezbatut, ambele de interes

      Ștergere
  8. Ti-am zis ca te-am citit in reader si m-ai impresionat mult! Recunosc ca mi se pare mai curajos ce faci acum, ca te expui ca sa muti muntii din loc in domeniul asta, decat nasterea propriu-zisa.

    Ti-am mai spus ca voi cauta un link despre placenta si rolul ei in primul ajutor. La noi in tara se taie un doi, si apoi se dau de ceasul mortii toti daca bebelusul nu respira. Pe cand daca el e inca atasat de placenta si se oxigeneaza ca si cum ar fi tot in burta, pericolul nu exista, si resuscitarea se poate face calm, vreme de cateva minute chiar. Oare nimeni nu se gandeste ca ii taie bebelusului oxigenul??? http://midwifethinking.com/2010/08/26/the-placenta-essential-resuscitation-equipment/

    Si despre delayed cord clamping (amanarea taierii cordonului ombilical), cate ceva de pe acelasi site http://midwifethinking.com/2011/02/10/cord-blood-collection-confessions-of-a-vampire-midwife/. Desi informatii in domeniul asta sunt cu duiumul, chiar si in site-urile de mainstream din afara. Acolo e deja destul de incetatenit aspectul asta, ca daca ii tai cordonul cand inca pulseaza sange inspre copil, ii refuzi copilului tau o doza mare de sange, o doza mare de fier (Organizatia Mondiala a Sanatatii sustine acest fapt) si mai ales o doza mare de celule stem! De ce sa i le punem intr-o banca in loc sa le lasam sa mearga la copil?

    Culmea e ca eu stiam la nastere toate astea, am ales o clinica particulara ca sa pot emite pretentii (de exemplu, sotul meu a participat la nasterea mea, si m-a ajutat, lucru care ne-a apropiat asa de mult, incat am ajuns sa ne iubim mai mult decat oricand; nu pot explica, e la fel poate ca la iubirea fata de copilul tau, n-o poti explica celui care nu are copii, iar cel ce are, te intelege). Si ii spusesem doctorului din timp multe dintre pretentiile mele. A fost de acord ca sa nu isi bata capul. Dar in timpul nasterii nu a tinut cont de ele...

    Multumesc inca o data!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. doamna, multam. Cred ca asta va fi baza unei postari: "de ce sa..."

      Asta daca nu scrii tu inainte.

      Ștergere
  9. Sunteti minunati si nu mai pot de dragul vostru!!

    ps Sa stii ca si aici au inceput in spitale sa recomande evitarea imbaiatului imediat dupa nastere. Pe Catrina am spalat-o dupa 48 de ore, deja se dusese singur vernixul. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. pup. păi la noi intrat f repede în piele. mai ceva ca o cremă

      Ștergere
  10. Esti asa "vorba lunga"....:)) Dar ai scris asa frumos!

    Sa fiti sanatosi! Si fericiti! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. de parca n-ai sti ca vorbesc mult :)
      te imbratisez :*

      Ștergere
  11. Multumim pentru toate informatiile pretioase! Va felicit pentru toata munca sustinuta de a schimba mentalitati vechi si obosite. Toata admiratia!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumim si noi si pentru vizita si pentru cuvintele frumoase!

      Ștergere
  12. Draga mea,

    ai scris o adevarata carte despre nasterea Lotus. Cred ca e prima in romana si te felicit din inima pentru rabdare si detaliile atat de folositoare viitoarelor mamici care vor alege asta pentru binele bebelusului lor, inclusiv myself:)))
    Doamne, de-ar citi cat mai multe...ce bine ar fi...si-ar mai schimba viziunile aspura acestui proces minunat si aproape incredibil: nasterea unei noi vieti.
    Multumim din Suflet pentru experienta share-uita cu noi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ditta, multumesc pentru vizita, pentru cuvintele frumoase. Ma indoiesc ca ti-am putut da vreo lectie, dar e o experienta in plus, intr-adevar.

      Ștergere
  13. Doamne ajuta!!! FFF frumos scris, impresionant!!! Ma faci sa-mi doresc sa nasc si eu acasa al treilea bb, daca va mai fi cazul!!! Oricum e bine de stiut ca exista alternativa aceasta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, pai daca va organizati si ai certitudinea ca sarcina merge perfect iar tu nu ai probleme de sanatate majore nu e deloc asa greu.

      Ștergere
  14. Zoozie, ma bucur ca v-a iesit totul conform asteptarilor! Doamne ajuta, bun venit lotusului mic si tie numai si numai bine! Iti dai seama cat de bine te inteleg ;O) Raluca

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumim Raluca, e cu adevarat inaltaor sa detii atata control al vietii tale.

      Chiar azi ii povesteam sotului meu cum a fost la spital, cand el nu a fost de fata, era curios. Si n-am reusit sa scot decat fraze seci, sa-i arat cum nu stiam in niciun moment ce mi se intampla de fapt, totul era pe jumatate ca in vis. Un vis care nu se mai termina o data, eu eram spectatoarea cu pricioarele-n tavan :))

      Ștergere
  15. superb, asta e bucata care m-a impresionat cel mai mult din toata povestea de pana acum!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sa stii ca si pe mine tot asta m-a impresionat. :)) Si e partea care m-a impulsionat sa nasc in cada proprie si personala.

      Ștergere
  16. Doamna profesoara Zoozie,
    multumesc pentru lectia despre nastere.
    E una din cele mai frumoase (ca sublim n-are grad de comparatie!) la care am participat vreodata.
    Ca tot vorbeam de redescoperiri si regasiri..
    Sper ca experienta ta si impartasirea ei sa schimbe lucrurile. In normal, in bine.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ehhhhh, pentru o buna parte din cititori ramanem o familie de inconstienti.

      Dar vorba lui Tom (the cat) in desenele cu motanul milionar: "But we're happy!!!!" - l-am parafrazat. Si chiar suntem si acum dupa doua saptamani si o noapte trecuta cu scancete la patrat destul de euforici :)

      Ștergere
  17. cu adevarat o poveste "terapeutica" pentru cele care au un of in privinta nasterii...emotionant! la a doua nastere, voi avea grija ca lucrurile sa se intample si altfel.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur si sper sa fie asa cum iti doresti data viitoare.

      Ștergere
  18. Crezi că schimbul de nutrienţi dintre făt şi placentă durează 4 zile? Mă îndoiesc că după mumificarea cordonului (când gelatina Wharton începe să se usuce, cred că ea clampează în mod natural vena ombilicală) se mai întâmplă ceva semnificativ. Dacă da, nu crezi că sarea, condimentele şi uleiurile esenţiale cu care îmbălsămezi placenta ar putea ajune în mod necontrolat în circulaţia bebeluşului?
    Reversul beneficiului prevenirii anemiei este apariţia policitemiei şi a unui icter neonatal ceva mai intens (cu cât mai multe hematii îmbătrânite se distrug în circulaţie, cu atât mai multă bilirubină rezultă din degradarea hemoglobinei resective) Nici o opţiune nu e lipsită total de inconveniente...
    A nu se confunda delayed clamping cu "fourth day" detaching... Există într-adevăr motivaţii de natură spirituală pentru naşterea lotus. Ramona.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Absolut deloc, ai perfecta dreptate. Restul a fost de amorul artei si cred ca am spus asta. Uleiurile si condimentele nu au cum sa ajunga la bebelus atata vreme cat cordonul era deja uscat. As fi putut taia cordonul a doua zi de exemplu fara mari inconveniente, dar m-am gandit ca poate daca era asa s-ar fi desprins singur de bont in cateva ore.

      Denis a avut icter vizibil foarte putin timp, a doua noapte dupa nastere estimez eu. Dimineata deja era foarte putin palid. Cred ca mai degraba a fost puin deshidratat atunci sau a fost un moment cand organismul lui nu a eliminat eficient bilirubina, habar n-am. Dar in noaptea respectiva a inceput sa suga des asa ca s-a remediat si asta. Dr. care l-a vazut nu a zis nimic de icter si avea 4 zile. Nici fata nu a avut cine stie ce icter, noi - eu si sotul - avem aceeasi grupa de sange, asta face f probabil ca si copiii sa aiba aceeasi grupa, am inteles ca in cazul asta oricum icterul e mai putin pronuntat. Ma insel?

      Oricum, asta e experienta noastra, la altii nu stiu cum e dar din ce am mai citit nu am vazut persoane care sa practice lotus birth si sa se planga de icter pronuntat.

      Daca mai ai intrebari tehnice ma execut cu placere.

      Ștergere
  19. zoozie, o intrebare "tehnica"... voi ce-ati facut cu placenta si cordonul dupa ce s-au desprins? eu nu ma declar super-incantata de ideea unei tocanite de placenta (chiar daca ii stiu si cred beneficiile), dar nici nu ma vad aruncand-o la ghena.... Ms anticipat

    RăspundețiȘtergere
  20. no, blonda is, am recitit si-am vazut :) nu stiu cum, dar sarisem peste fraza aia :)

    RăspundețiȘtergere
  21. Întâmplător (sau poate nu) cunosc 3 persoane cu copii a căror prezentaţie a fost ca a lui Denis (cu mânuţa pe lângă cap) şi ştiu că toate au avut rupturi perineale înfricoşătoare, iar bebeii au avut toţi elongaţie de plex brahial şi au trebuit imobilizaţi în gips.
    Văzând cum au decurs lucrurile la voi mi se confirmă bănuiala că graba medicilor a fost în mare parte de vină (după care bineînţeles că neonatologii au făcut pe marii salvatori şi reparatori ai greşelilor comise de ginecologi, c-aşa-i frumos, o mână să spele pe alta). Asta sper s-o remarce şi d-na doctor care comenta dezaprobator la postarea precedentă. Ramona.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ramona, da, maaare dreptate ai!!! La mine pentru al doilea travaliu a durat ingrozitor si am avut cintractii de stergere si diltare si zilele precedente, mai cus eama seara si dimineata si tineau ceva,s e regularizau apoi se opreau. Deci am dospit ceva...

      Si primul a durat mult, 24h cu contractii de stergere la 5 minute, eram stoarsa cand a inceput paertea cu dilatatia. Noroc ca fata era chiar mica, a iesit intreaga desi am avut perfuzie atunci si am nascut cu 2,5 ore ami devreme decat estimarea lor de cu seara deci clar a fost fortata nasterea aia...

      Ștergere
    2. Ramona abia acum imi pica fiza, pai am fost de-a dreptul noocoasa ca am nascut in afara spitalului!!! Doamne pazeste, toti trei in ghips??

      Ștergere
    3. Da, toţi 3. Şi am înţeles că e o situaţie comună pentru cei care se nasc aşa.

      Ai consumat lichide în travaliu? La spital n-ai voie, deşi ţi se usucă gura de atâta găfâit. Cică dacă e nevoie de cezariană aspiri conţinutul gastric în timpul anesteziei.

      Mă interesează şi cum ai procedat cu treaba mare. Clismă sau scaun "ajutat" cu supozitor sau eliminare concomitent cu expulzia? La noi la spital îţi face clismă la filtru la parter şi apoi tre să ajungi până la etajul 8 la sala de naşteri fără să faci pe tine :)

      Ce trebuia făcut dacă textura elastică pe care ai simţit-o era cordon? Ce ai făcut cu buza de col, ai lăsat-o în pace? La mine doctoriţa s-a apucat să o lărgească manual şi a durut îngrozitor.Ramona.

      Ștergere
    4. Mai nu stiu, la Anda am avut noroc se pare ca era micuta, in afara de epiziotomie nu m patit nimic si ea a fost ok.

      Lichide da, am baut la discretie si am si mers la baie pentru pipi cam o data pe ora, asta ma ajuta mult. AM si o poza in care beam apa direct din bidonul de 5kg (in "preludiul...")>

      Treaba mare s-a eliminat singura cam de la inceputul travaliului au fost 2 reprize apoi nimic. Nici foame nu mi-a prea fost, nu mai stiu daca am mai mancat ceva.

      Textura elastica a disparut singura la urmatoarea impingere. Eram la dilatatie maxima, la inceputul expulziei deci nu se putea pune problema sa fie dilatatie manuala. Oputeam da l o parte dar nu a fost cazul. Oricum am aflat ca daca fortam impingere atunci si nu lasam lucrurile sa decurga de la sine as fi rupt bunatate de col. Cordon nu putea fi intrucat copilul se angajase deja inainte de ruperea membranelor, a fost doar o spaima de-a mea de atunci, pe moment, dar nefondata. Membranele s-au rupt cu cateva secunde inainte sa inceapa expulzia propriu-zisa.

      Ștergere
  22. Zoozie, postarile astea despre nastere acasa ma fac sa ma tot indoiesc... mai am 5 luni pana nasc, e drept, dar... o sa nasc la Municipal, care insista pe alaptare, dar...
    Dar tot medici si asistente vor fi. Si aceleasi proceduri.
    Si eu mi-am pus intrebarea cum respira bebelusul daca i se clampeaza imediat cordonul. Mi s-a raspuns ca prin plamani. Bebelusul e fortat sa-si puna plamanii in functiune.
    Of, daca n-as sti ca sigur va avea capul mare si copilasul asta... si as avea un sot care sa inteleaga si sa sprijine nasterea acasa (ma indoiesc ca ar sta cu mine, sa ma ajute).
    Sunteti curajosi amandoi, si Denis e un frumos! cel mai mult imi place ca ati facut totul constient, v-ati sumat niste riscuri, da, si v-ati nformat bine

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daca iti faci masaj perineal, bei ceai de frunze de zmeur din saptamana 34 si nu ii lasi sa intervina in travaliu poate sa aiba capul dublu, nu te rupi.

      Vezi la Isis se naste in rate si stii bine ce faini sunt daca pe amica noastra au lasat-o atatea zile cu contractii de a ruysit VBAC cu copil de 4 kile...

      Ștergere
  23. ma bucur nespus pentru voi, cred ca ti-am mai spus deja de cateva ori, dar efectiv simt o bucurie imensa vazandu-ti visul implinit!
    esti extraordinara, te admir cu toti porii si sunt mandra ca te cunosc!
    pupam fetita si flacaul!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ce frumos ai scris despre noi, multumesc mult-mult pentru cuvintele frumoase

      Ștergere
  24. de citit:

    www.beyondconformity.co.nz
    /_blog/Hilary's_Desk/post/On_placentas,_stem_cells_and_breastmilk/

    RăspundețiȘtergere
  25. Draga Zoozie, este frumos cum ai hotarat sa iti traiesti acea bucatica de viata, a durat putin dar a capatat un continut foarte bogat spiritual. Astfel de amintiri se cladesc greu. Mi-ai dat incredere si imi doresc ca urmatoarea sarcina sa fie una naturala.
    Am si eu un baietel nascut prin cezariana. Despartirea brusca de copil ne-a marcat pe amandoi. Nici acum nu simt legatura intre noi desi l-am alaptat 4 luni exclusiv si citisem ca asta ajuta la stabilirea unei legaturi emotionale intre mama si copil.Parca este copilul altcuiva de care am grija. Pe de alta parte copilul tresare mereu in somn,iar in primele luni a plans mult.
    Mi-am dorit sa nasc natural,dar mi s-a spus ca am bazinul prea mic pentru capul copilului. Te rog, explica-mi si mie daca poti, daca ligamentele din ultima luna de sarcina sunt foarte moi, deci se pregatesc pentru nastere sa se intinda dupa conformatia capului copilului, de ce ni se spune ca nu se poate naste natural, doar dupa o masurare la ecograf? Chiar exista copiii traumatizati in urma unei nasteri naturale doar din cauza marimii capului lor?
    Cezariana pe care am trait-o a fost ceva nenatural, nefiresc, nu am inteles nimic din ce s-a intampla,am izbucnit in plans dupa operatie, nu l-am tinut imediat in brate,ci am vazut copilul dupa 4 ore.M-am uitat la el si nu am simtit dorinta de al lua in brate.
    Pentru mine a fost o trauma aceasta operatie, cred ca cine vrea sa nasca natural nu ar trebui sa mai asculte sfaturile medicilor care spun ca nu se poate naste decat asa si te jefuiesc de bani in 15 minute.
    Curajul tau este demn de urmat, dar ai avut noroc si de un sot pe masura. Nu orice barbat e dispus sa fie atat de intelegator si sa te ajute.
    INA

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna Ina, ti-am citit comentariul demult dar am asteptat putina liniste sa iti pot raspunde pe indelete. [dit:pe care n-am avut-o fiindca o printesa cu par portcolaiu a vrut o rochita roz si accesoriile aferente :)]

      Incep cu intrebarea: sunt putine spitalele in care ai fi reusit sa nasti linistita un copil cu capul considerat prea mare fara sa fi citit inainte un site non-mainstream despre nastere naturala. Asta fiindca toti de acolo simt nevoia sa intervina in timpul travaliului fie cu medicatie fie restrictionandu-ti pozitii sau stresandu-te inutil. Un copil cu capul mare are nevoie de timp sa isi ajusteze forma si pozitia, travaliul este mai lent, dar fluid. Asta, cum spuneam, cu conditia ca femeia sa fie lasata in pace, interventiile (inclusiv verificarile de rutina) sa fie reduse la minimum.

      Oamenii se sperie repede la o nastere. In loc sa astepte ei cred ca se intampla ceva rau, ca nu poti naste. S-au incetatenit prea mult timinguri si standarde. Desi in alte contexte admitem ca suntem dferiti, avem pretentia ca nasterile sa decurga oarecum la fel.

      Pe langa toate astea, sunt destul de multe cazuri cand copii inainte de expulzie au capul usor flexat altfel decat norma. In mod normal capul lor e putin inclinat spre piept, dar inaintea expulziei poate fi flexat usor invers. Un copil pozitionat asa isi remediaza in cele mai multe cazuri pozitia in timpul rotirii care are loc pe expulzie, dar putine femei mai au ragazul sa vada asta pe propria piele in spital fiindca aceste manevre cer timp, care pare ca s-a furat in maternitati.

      Un cap prea mare e greu de estimat ecografic, sunt atatea cazuri in care greutatea s-a gresit a ecograf in md flagrant, sunt diferente chiar d e1 kg. Cine poate garanta ca asa este, ca nu poti naste fara ca macar sa iti dea sansa sa incerci?

      Ștergere
    2. Singura solutie sa nasti in spital fara interventii este sa stai acaain travaliu pana aproape de expulzie si sa te rogi ca in cazul tau faza de platou sa nu dureze foarte mult ca sa nu te forteze sa impingi controlat si sa ajungi la leziuni, fie ale tale, fie ale fatului.

      Pe de alta parte in ultima vreme aflu de tot mai multe femei care nasc asa cum isi doresc, linistit, chiar si in spital. Una dintre conditii e sa stea cat mai mult acasa: cu cat mai repede ajungi la spital cu atat mai obligata sa simte toata lumea sa nasti mai repede. Fiindca lumea chiar asta crede, ca ajuta, dar mai mult incurca :)

      Alta conditie este sa cauti din timp un medic care sa te sprijine cu adevarat in ce ti-ai propus si sa respecte cu adevarat doleantele tale. Din fericire exista si sunt chiar si la stat. Sper sa fie din ce in ce mai multi.

      Pe midwifery thinking si alte cateva situri asemanatoare gasesti tot felul de scenarii in care interventiile medicale de rutina strica o nastere altfel cat se poate de normala.

      Imi pare rau ca am deschis o rana mai veche prin ce am scris aici. Nu asta a fost intentia mea. Dar sa stii ca, din ce am observat, in timp multe femei descopera traume de la nastere (eu inclusiv),asa ca nu esti singura. Nu te invinovati, asa s-a intamplat si nu din vina ta. Cat despre bonding, multe femei au descoperit ca dragostea oarba pentur copilul lor a venit in timp. Nu stiu ce poate influenta bondingul, dar nu e neaparat o chestiune de cum ai nascut, ci poate de nesigurante de tot felul, asteptari, teama ca e prea mic si fragil... cine poate sti?

      Poate sa fi plans din multe motive: fie il deranja ceva (un reflux, gaze, etc), fie era bolnav, fie iti simtea tristetea sau stresul. Oricum ar fi fost, a trecut si a fost o lectie invatata. Sa nu mai zic ca sunt copii car eplang fiindca asa le e lor felul, le e dor de burtica, e anumite senzatii de acolo, au o acomodare mai grea (sentimentele lor sunt oricum extraordinar de intense, se spune) si pe langaciosi ii impresioneaza orice pana la...lacrimi :) Numai tu poti sa iti amintesti si incet sa iti dai seama ce l-ar fi putut face sa planga.

      Te imbratisez si iti raman la dispozitie in caz ca ai nevoie de vreo sursa de informare sau orice altceva fie aici fie in privat (gasesti date de contact sus, pe pagina cu acelasi nume).

      Ștergere
    3. Iti multumesc profund pentru raspunsul tau. Imi voi face temele pentru viitoarea sarcina din timp. La nasterea anteioara nu am apucat sa cunost decat inceputul primelor contractiile nedureroase. Abia acum reusesc sa imi fac o idee despre ce inseamna o nastere adevarata. Pana acum nu am avut cu nimeni, nici o discutie lamuritoare, nici macar cu mama care este reticenta de felul ei.
      Desi am primit sfaturi sa nu astept prea mult, nu stiu , cu cezariana ar trebui sa mai astept ceva ca sa pot naste natural.
      Te imbratisez si iti multumesc pentru disponibilitatea de care dai dovada pentru problemele altora.
      INA

      Ștergere
    4. Eu iti multumesc pentru incredere.

      In Bucuresti (dar si prin tara uneori) sunt cativa medici care se incumeta sa asiste o nastere aturala dupa cezariana. De asemenea, in ultima vreme am tot aflat povesti frumoase cu nasterila spital. Conteaza sa stiie vrei, sa ai medicul de partea ta si totul poate iesi cum iti doresti. Daca estidin Bucuresti ai putea veni la intalnirile La Leche League. Acolo poti vorbi multe despre nastere aturala, alaptare, despre copii si crede-ma ca nu numai :)

      Ștergere
  26. Ati afirmat pe blogul dnei Mariana Goron ca exista moase care anuntate din timp, evalueaza gravida si banuiesc ca asista si nasterea la domiciliu, nu? Doar in Bucuresti sau si in tara exista asemenea moase? M-ar interesa daca puteti sa-mi dati vreo informatie in acest sens. Multumesc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna seara, exista si in tara persoane care asista la anstere, doula (prietene la nastere) sau chiar moase. Va rog trimiteti-mi un e-mail pe alaptare@gmail.com si incerc sa aflu cine profeseaza in regiunea dvs sau orin apropiere. Unele doamne se si deplaseaza in alte orase, dar nu stiu cat de departe)

      Ștergere
  27. Buna,ma bucura foarte mult ca mai exista femei care isi doaresc sa nasca natural,fara epidurala,gaz sau mai stiu eu ce minunatii.Eu la 30 de ani am doua fete 9 ani respectiv 10 luni si prima nastere la 21 de ani,a fost in Romania.M-am prezentat la maternitate inainte cu doua ore de a naste dupa un travaliu de doar cinci ore ,am avut complicatii cu placenta fiind lipita, am indurat niste dureri groaznice.Personalul a fost super de treaba,doar ca eu am ramas cu o experienta ingrozitoare din cauza placentei.La cea de-a doua nastere am avut ocazia sa nasc in strainatate(Londra)unde am ramas cu niste amintiri total diferite.Ceea ce a contat foarte mult a fost ca sotul meu de data aceasta a putut fi linga mine pana in ultimul moment.Si de data aceasta m-am prezentat la maternitate in ultimul moment cu contractii la minut,dupa 10-12 ore de travaliu.La nici o ora am nascut si de data aceasta natural fara calmante sau alte minunatii.Imediat cum s-a nascut mi-a fost pus copilul pe piept,si foarte putin tamponat cu un prosop pe pieptul meu,apoi dupa o perioada de timp i-a fost taiat cordonul de sotul meu si placenta a iesit singura la scurt timp.M-am rupt putin si am fost cusuta,nu am simtit nimic deoarece mi-au facut o injectie de amortire.Ceea ce a contat foarte mult pentru mine a fost ca sotul mi-a fost alaturi in tot acest timp si copilul mi-a fost pus pe piept imediat dupa ce s-a nascut si nu a fost luat de langa mine nici o clipa si bineinteles l-am putut alapta imediat.Toate aceste lucruri te fac sa ramai cu o amintire placuta chiar daca travaliul a fost foarte dureros mai ales in ultima perioada.Nasterea s-a petrecut ca si cum as fi fost acasa,intr-un pat fara suporturile acelea de sustinut picioarele,in capotul de baie super,super natural.Moasa a fost in varsta "de culoare" se vedea ca are experienta.Doctorul nici nu l-am vazut la fata.Dupa nstere am fost in stare sa ma ridic sa fac un dus,iar a doua zi am fost externata.Copilul nu l-au spalat deloc chiar i-am facut baita doar la vreo doua zile,era inca albicoasa.Acum sunt iarasi insarcinata in 4 luni si sper din tot sufletul sa am o experienta asemanatoare,sunt inca in strainatete spre norocul meu.Incurajez toate mamele cere pot naste natural sa o faca fara alte interventii.Recuperarea este mult mai rapida.Nu sunt deloc deacord cu nasterile provocate sau operatii cezariene mai ales la cerere. Adriana.

    RăspundețiȘtergere
  28. Ce nastere de vis ati avut ,mutumim ca ne-ati impartasit-o.Majoritatea femeilor nu-si aduc aminte decat durerile din timpul nasterii si al travaliului si voi aveti o amintire minunata. Citind aici realizez ca eu nu am trecut prin faza de platou ,am nascut cu dilatatie 8 si epiziotomie.Cel mai mare regret este totusi ca nu l-am avut pe bebe langa mine decat dupa 13 ore ,dupa nu ne-am mai despartit deloc , mi l-au adus totusi sa-l alaptez la o ora dupa nastere ,l-au lasat f putin ca sa ma odihnesc (de parca as fi putut sa dorm ).Oricum data viitoare voi sti ce vreau si cum sa cer. Multumesc inca o data ,sunteti o familie superba

    RăspundețiȘtergere