highlists

Unelte ajutătoare pentru evaluarea suptului și a posibilelor probleme în alăptare

În unele zone este greu de ajuns la un consilier în alăptare. Puteți întotdeauna discuta cu cineva, dar vă copiez mai jos câteva trucuri ut...

duminică, 15 ianuarie 2012

Câteva cuvinte despre grădi

Într-un fel sau în altul, Anda a protestat zilnic săptămâna trecută când am lăsat-o la gradiniță. Ca niciodată, a plâns de-a dreptul și m-am despărțit greu de ea.

Am sunat în timpul zilei și mi-au zis că e bine pentru un copil care a avut vacanță, ca adoarme ușor, mănâncă tot, interacționează cu copiii. Seara soțul meu o culege in bună stare - și am fost și eu miercuri sau joi după ea și tot așa, era veselă, liniștită.

Am tot stat cu ea în brațe dimineața acolo - de fapt numai la prânz am dus-o că s-a trezit târziu tare și până ne-am aranjat, până ne-am găsit rochița, până s-a ”machiat” si ea - trebuie să mimez că o dau cu rimel, fard lichid și dermatograf ca pe mine - până ne-au ieșit codițele și eventual am mâncat ceva a trecut jumătate de zi.

Iar vineri am prins-o pe educatoarea ei la telefon și am discutat în detaliu despre cum reacționează Anda la întoarcerea în colectivitate și despre cum decurg... lecțiile lor, alte activități zilnice, cum gestionează niște situații-limită, pentru că aveam nevoie de niște reconfirmări. Probabil știți că există o programă de grădiniță și pentru copii de trei ani.

Se pare că mă bucur de aprecierea dumneaei pentru relaxarea pe care o imprim procesului educațonal al Andei și nu numai - deci am fost și eu observată :)).

Îmi dau seama din discuția avută că alți părinți o constrâng să le chinuie copiii cu tot felul de noțiuni de engleză, matematică sau mai stiu eu ce, de parcă ar fi musai să treacă doi ani într-unul când ajung la școală - și că libertatea de care se bucură Anda în tot ce întreprinde acasă și până o las acolo este și ea văzută ca fiind un aspect pozitiv. Avem deci o educatoare destul de AP.

Anda se pare că e destul de timidă, că mănâncă singură destul de bine (la supă o mai ajută să prevină pătarea, dar în rest nu) și, spre deosebire de cum se întâmplă acasă, acolo nu are accidente la toaletă. Adoarme destul de ușor, mai greu decât alți copii, dar cineva stă să o mângâie sau să o țină de mânuță. Ea în general când îî vede pe restul stă și ea cuminte în pat și o fură somnul. Și e adevărat, fiindcă după ce merge regulat la grădi la 1 îmi cere singură să o culc și adoarme foarte repede.

Și se mai pare deci că e puțin cam timidă. Am dezvoltat aspectul ăsta, i-am zis că în general e departe de a fi timidă dar că are momente când cu persoane din afara casei nu știe să negocieze și că mi-ar plăcea să o încurajeze să își verbalizeze dorințele. Eu am observat asta și cu membri ai familiei extinse: când rămâne cu ei colaborează foarte bine și aparent cu plăcere, dar când venim eu sau tatăl ei (mai nou, de când am rămas ”singuri” se desfășoară și cu el; de fapt are atâta incredere in el incât il strigă mama... și pe mine când intârzii mai mult la muncă ma strigă tata) cere mult mai multe lucruri, cred că ține și de un anumit curaj de a se exprima în preajma noastră, că oricum nici restul nu sunt restrictivi și nici nu fac pe polițiștii ci se joacă împreună, o lasa să decidă, etc.

I-am povestit educatoarei așadar că această aparentă cumințenie, care văd că nu vine din tendințele dictatoriale ale cuiva de acolo, ci doar din diverse circumstanșe care nu țin de atitudinea cuiva, neapărat - este plătită destul de scump de mine acasă, care am rolul unui debușeu. Concluzia este că faptul că Anda abia acum începe să verbalizeze are ceva de-a face cu asta, dar chiar și așa fata se devoltă armonios. Deja se înteleg și ele cu ea din ce in ce mai bine, vocabularul i se lărgește simțitor iar cu timpul lucrurile se vor mai liniști.

Ma bucur ca activitățile didactice sunt scurte si au aparența unor jocuri (asta mi se mai spusese de câteva ori). Am aflat că nu sunt obligați să stea pe scaune, dar că micuții se copiază unul pe altul si chiar stau din proprie inițiativă, iar dacă unul are o foaie, apoi toti vor una și educatoarea marșează pe tendința asta să-i facă să colaboreze.

Anda mea nu prea ajunge sa participe la activitățile astea pentru că se trezeste numai la ore de om leneș, dar prinde repede și seara are parte de joacă liberă. În grădinița asta există practica fericită de a amesteca grupele în așteptarea părinților, așa că toți copiii care rămân la programul lung au ocazia să interacționeze cu diverse grupe de vârstă, cei mici să copieze, cei mari să se responsabilizeze.

Așadar e pe mâini bune. Pentru noi colectivitatea și acest loc cred că a fost o alegere bună. Spun pentru noi pentru că au fost cazuri când copiii sau părinții nu au reacționat chiar OK: o prietenă de-a mea și-a transferat copilul de acolo și acesta s-a adaptat mult mai bine în noua grădiniță. Alte cunoștințe nu au fost impresionate încă din start fie de facilități fie de fetele de acolo.

Eu îmi doresc să meargă acolo în continuare fiindcă i se normalizează o oarecare rutină zilnică. Fizic îi merge bine, mănâncă bine și acceptă variante mult mai sănătoase decât ce reușesc să-i dau acasă și are ocazia să stea între copii - eu când stă acasă nici nu reușesc să ies cu ea mereu pe undeva - ba am de gătit, ba ne facem curățenie, ba nu vrea ea deloc să iasă din casă, ba suntem bolnavi... ba copiii peste care dăm sunt invazivi, bruscați, restricționați, normalizați  și prefer să ajung la lucul de joacă atunci cand iși dorm ei somnul ăla standard pe care Anda il sare cu grație acasă.

Sincer mi s-a luat o piatră de inimă și am scos un cuțit care mi se învârtea undeva într-o minirană de când cu problemele întâmpinate de băiețelul prietenei mele. Îmi pare rău că nu mai pot reda chiar tot conținutul discuției, au trecut deja vreo doua zile și jumătate de atunci, dar măcar am avut senzația că sunt pe aceeași lungime cu cineva și am avut parte de toată amabilitatea și sinceritatea. Sper că rămân cu aceeași educatoare până se termină grădinița pentru că dacă nu ne mutăm e foarte posibil ca Bebelina să tot meargă la gradi anii ăștia :)

12 comments :

  1. Răspunsuri
    1. Noi detinem controlul draga mea. Putem alege daca ne lasam copilul me mana unor frustrati(e) sau cautam oameni de calitate sau compatibili cu noi cel putin. Ca peste tot, exista si-si.

      Ștergere
  2. Ma bucur tare mult ca-i bine si ca educatoarea insasi nu insista ca la varsta asta copiii trebuie sa stie si aia si aia si aia... Ce ti-am mai spus de limbajul Andei? In ce fel o influenteaza lipsa/micimea/neintelegerea limbajului in relatia ei cu educatoare si cu ceilalti copii? Ma intereseaza asta pentru ca vom avea si noi parte in curand de cam aceeasi situatia, in care Degetzica nu se va intelege cu nimeni de la scoala, desi ea vorbeste bine romaneste, iar englezeste intelege mai mult decat satisfacator pentru un copil care nu are parinti vorbitori nativi de engleza.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Maria, cand am dus-o pe Anda anul trecut prin mai la gradinita comunica prin semne si onomatopee si prin cateva cuvinte intr-o limba numai de mine si ea stiuta.

      Si s-au inteles cu ea foarte bine, chiar si asa; acomodarea ei a fost usoara. Important este ca mediul sa fie prietenos si sa nu fie minti luminate acolo care sa-ti caleasca fetita prin plans sau altceva. Presupun ca vei opta pentru acomodarea treptata.

      Cum am scris si cu alte ocazii, la acomodarea asta facila cred ca a ajutat ca din octombrie pana in mai a stat fara mine, cu bunica ei, era asadar obisnuita ca eu sa plec, iar ea sa ramana.

      Mediul in care a ramas pare-se era prietenos sau si-a rezervat plansetele si tipetele doar pentru auzul meu; cert e ca la gradi ea s-a jucat din prima zi. In toata perioada asta lunga, intr-o singura zi de luni, tot dupa o vacanta, a stat pe un scaun mai apatica.

      Inca una, daca nu ar fi totusi bine la gradinita, n-ar mai fi copii care plang sambata ca nu merg acolo. Bine, asta nu se intampla la 2-3 ani ci la 4-5 dar e o garantie ca totusi colectivitatea nu e asa un rau daca e inteleasa frumos de toata lumea.

      Mie mi-a mai dat prin cap ca, din contra, e utila, compenseaza ceea ce unicii nostri aveau prin traiul cu familia extinsa si in micile comunitati. Suntem fiinte sociale, avem nevoie sa ne atasam de mai multe persoane in acelasi timp.

      Problema cea mare va veni cand fetele va trebui sa si primeasca informatii cu caracter didactic, intr-un cadru mai formal.

      Ștergere
  3. Tu însăţi spui că te ajută faptul că merge Anda la grădi (rutina, almentaţia). De ce nu încerci să-i oferi şi tu acasă, în vacanţe, nişte limite care să o ajute în acest sens. Spun asta pentru că simt că îţi iubeşti copilul cu o forţă enormă, dar dacă nu reuşeşti să te impui la anumite capitole, nu va fi nici o diferenţă între ea şi un copil neglijat total (spuneai că se întâmplă să se culce la 3 dimineaţa, că mănâncă te miri ce). Nu faci o legătură între această autoreglare greşit implementată şi infecţiile ORL repetate care vă supără pe amândouă? Oranismul uman funcţionează după anumite ritmuri zilnice, chiar descărcările anumitor hormoni survin la anumite ore şi cred că e bine să ţii cont că un şi program bun stă la baza sănătăţii copilului. Nu ţin să publici acest comentariu, însă m-aş bucura să te ajute în vreun fel. Multă sănătate!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru comentariu, este un punct de vedere eprtinent, dar simt si eu neoia sa ma explic putin (mai mult).

      Momentan, slava Domnului, infectiile sunt un capitol inchis la noi. Din cate stiu eu, streptococul betahemolitic de tip A nu se uita la ora la care ma culc ci are treaba cu gurile in care ma uit, ca sa zic asa :D.

      SI acums a dezvolt putin restul ca poate trimite careva protectia copilului la noi :))

      Acasa mananca binisor cand e sanatoas; cere singura si si-a gasit un echilibru alimentar, atata doar ca e mai putin tentata sa accepte noul in alimentatie, lucru care mie una nu-mi place dar nici nu consider ca e un lucru lpe care aintervin mai agresiv, pentru ca are genele mele si ale sotului, care ne-am hranit cu aer o buna parte din viata. Tatal meu glumea la un moment dat ca m-au ajuns urarile lui de bine, acum vad cums e simteau ei cand eu nu mancam nimic.

      Nu avem o viata chiar atata de dezorganizata asa cum reiese din ce povestesti tu, iar limitele, programul de care spui tu la copilul meu au facut mai mult rau decat bine. In sensul ca, atunci cand nu am putut sa ne tinem de el, din diverse motive, nu m-a ajutat cu nimic sa insist sa mancam anumite lucruri, sa dormim la anumite ore, etc. Prefer sa manance mancare de mic-dejun la pranz si ciorba dimineata si sa ii masor cele mancate saptamanal decat sa ma frustrez zilnic ca nu-mi mananca copilul. In ultimele sase luni am tinut-o acasa doar in weekenduri si cand a fost racita. In weekenduri cum scriam am multe lucruri de recuperat, ea de asemenea, iar cand e bolnava e normal sa nu manance. Totusi, in weekendurile dintre saptamanile in care a mers la gradinita si a fost sanatoasa, a mancat bine si mai aproape de standarde, deci banuiesc ca spre asta tinde si fara sa-i impun eu. Gradinita a fost un catalizator; mai devreme sau mai tarziu s-ar fi intamplat la fel, copilul asta a avut o diversificare extrem de lenta.

      Cumva programul ei s-a format ad-hoc, iar modificarile astea dramatice au avut loc ca o consecinta a unui eveniment neprevazut. Bine, in afara de perioada 0-8 luni eu nu am avut copil care sa pice lat dupa baita, pe la 8-9.

      DE exemplu la 3 dimineata s-a culcat fie cand a reusit sa adoarma foarte tarzxiu dupa-amiaza si nu a mai dormit toata noaptea legat, fie cand am schimbat ceva in programul ei zilnic, ca atunci cand a trebuit sa o duca tatal ei la gradi si eu sa o iau. Imi place totusi ca ea sa simta ca alege pentru ea, ca un membru al familiei cu drepturi depline. Exista si la noi limite dar sunt date de masura inc are actiunile unuia din casa au urmari asupra confortului si a bunastarii celorlalti. Adica nu ma dau in laturi sa-i spun ca facand un lucreu ma agaseaza sau deranjeaza e dreptul meu sa ma simt asa. La fel procedeaza si ea cu noi.

      Ștergere
    2. Tu ai punctat în câteva postări aceste excepţii de la viaţa ei de copil echilibrat şi, în general sănătos, iar eu am crezut că de regulă domneşte haosul la voi acasă. Scuze!

      Ștergere
    3. :))) da draguta asta. Am scris despre ele mai degraba pentru ca am vrut sa subliniez ca pot fi multe lucruri care nu decurg ca la carte in viata cu copii mici, ca baza in orice relatie parinte-copil e respectul reciproc si flexibilitatea. Si copiii trebuie lasati sa se exprime, ei n-o pot face ca adultii, ci de multe ori fac tot felul de lucruri mai greu de suportat/digerat pentru multi chiar si din generatia noastra, nu mai vorbim de bunicii si educatorii care le stiu mereu pe toate :D

      Ordinea se poate stabili si prin metode mai "neinterventioniste".

      Ștergere
  4. Zoozie, poti sa imi spui cum se cheama gradi? noi suntem in pre-investigatii pentru toamna si din cate stiu stai oarecum in zona...
    Multumesc

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Salut, scrie-mi te rog un mail pe adresa de la contact. DIn motive de siguranta prefer sa nu scriu asta aici.

      Cum spuneam, e posibil sa nu va placea, dar merita incercat; depinde mult de fiecare felul in care evalueaza o asemenea institutie.

      Ștergere