Că tot am adormit copilul la ceas de seară și mă simt destul de obosită, mă gândeam să profit să mai scuip cateva gânduri despre femeia ideală, fiindcă am citit articolul de aici.

Lumea trăiește cu impresia că bărbații cred despre femei că ori sunt "cuminți" ori sunt curve. Adevărul este că nu-i interesează acest aspect al problemei. Partea aia din creier responsabilă cu așa ceva poate fi reprezentată ca un câmp gol, alb ori negru. Sau magenta dacă vreți, deși n-am întânit bărbat care să nu înjure culoarea asta.

Femeile în ochii unui bărbat se împart în frumoase si urâte sau pe limba lor bune de tras sau nașpete - iar genul de frumusețe la care mă refer n-are nimic a face cu standardele omoloagelor lor veșnic neînțelese.

Cealaltă împățeală e în deștepte si proaste. Din nou, n-aș putea spune ca apelativul deșteaptă are prea mult de-a face cu  capacitatea de a calcula radicali în minte, cât cu împărțirea dintre doamne sau țațe.

Nu vă supăarați și nu aruncațți roșiile, nu e terminologia mea. Dar , ca prietena de pahar cu băieții mi s-a întâmplat de multe ori să contemplu un ideal de frumusețe și delicatețe feminină (chiar cu o tonă de invidie) și el să-mi spună: cine mă, strâmmba aia? Nu vezi cum arată? Sau, mai rău: cine, proasta aia? despre o domniță care mâine-poimâine își lua doctoratul.

Mi-au trebuit câteva sute de strâmbe și proaste să-mi pun cap la cap impresiile despre frumusețea/inteligența feminină văzută la masculin dar acum rar dau greș în a identifica o tipă potențial atrăgătoare. Nu pentru mine, evidemment, pentru mine femeile nu există în planul ăsta. Nu voi elucubra mai departe, e un subiect mult prea vast.


De asemenea, bărbații nu dau doi bani pe stratagemele astea cu în a câta zi ne f***tem. Poți să i-o tragi înainte de a ști cum îl cheamă sau poți să-l "joci pe dește" juma de an. Ce pot să-ți spun e că în al doilea caz, dacă-ți iese, probabil ai de-a face cu un idiot care vrea o proastă care să nu i-o you know what "fiindcă gura aia îi pupă copiii" - dar va avea cel puțin două adrese la care poate beneficia de special treats la orice oră fiindcă - nu-i așa? El e taurul casei și așa sunt bărbații.

Sau o fi doar timid, caz în care mă abțin de la comentarii, eu una nu cresc copii decât dacă-i nasc sua înfiez.

Dacă dai peste așa ceva caută în ghidurile pentru femei capitolul despre cum să bagi un bou în depresie. Sau apasă Next. Sau mai bine stai și suportă, n-are sens să plictisești pe altcineva cu jocul ăsta hard to get. Mă refer la bou, nu la timid, pe ăla poți să ți-l crești, dar vai de curul tău când o ajunge la 40 de ani și va regreta noianul de păsărici care i-au zburat printre degete.



Un bărbat adevărat rareori desconsideră o doamnă adevărată fiindcă s-a culcat cu el. Un bărbat adevărat e atent, discret, iar dacă relația voastră se rezumă doar la asta te apelează cu ”sărut mâna” oricând după aceea. Și nu va povesti găștii cu care bea bere cum a fost cu tine și pe note gemi tu. Un bărbat adevărat apreciază naturalețea în pat și gradul de compatibilitate


Un bărbat adevărat prețuuiește naturalețea așadar, dar și sinceritatea si simplitatea. Întortochelile astea tipic feminine pe care le urzește și cea mai mișto damă când e în perioada prementruală îi înnebunesc la culme. Asta nu înseamnă că totul e așa simplu, doar ca femeile astea oarecum directe le impun un anumiit respect. Niciodată un bărbat, oricât de sărac cu duhul ar fi, nu va hărțui o femeie pe care o include în aceste standarde de neînțeles pentru adolescentele noastre de orice vârstă.

Și poate relația cu ele nu va ține o viață întreagă - poate vom descoperi multe chestiuni nerezolvate la copilul din el - unele care ies inclusiv din pantaloni - dar cel puțin pentru o vreme o femeie adevărată va ști când are în mână un bărbat adevărat. Și oricât de sincopată ar deveni relația lor la un moment dat, oamenii ăștia știu să facă o echipă extraordinară și copiii, în loc să-i încurce sau să-i îndepărteze, îi vor ajuta pe amândoi să-și repare problemele de când erau mai mult sau mai puțin mici și să facă alegeri de oameni maturi.


Oamenii-copii sunt cei care se sufocă fără timp personal o perioadă mai lungă. Toți avem nevoie de așa ceva, atâta doar că o persoană matură nu mușcă în carne vie să își facă rost de timpul lui ATUNCI ci proftă de orice portiță pentru a prinde o gura de ceva drăguț. Iar dacă tocmai atunci când a găsit fereastra asta copilul refuză să doarmă, omul matur n-o ia ca pe o uneltire a universului împotriva sa (e un exempluș eu încă am copii mici și asemenea exemple mi vin acum mie ușor).

Oamenii maturi nu mai nevoie de validări din partea altei persoane pentru a ști cine sunt. Ei vor ști că pot avea tot ce au nevoie și acasă atât în plan sexual cât și în orice domeniu al existenței umane. Oamenii maturi prioretizează și nu au așteptari inflexibile. Și poate nu știu să comunice mereu eficient, dar certurile - atuinci când apar - îi apropie și le semnalizează ce pot schimba (pentru momentmăcar) pentru a face lucrurile suportabile.

Iar dacă totuși dragostea dispare, au coaiele să recunoască acest lucru și să purceadă la o separare elegantă, fiindcă în fond e vorba de o femeie pe care a iubit-o ani de zile și a fost (în multe cazuri) mama copiilor lui. Iar mama copiilor tăi e sfântă... Un asemeena cuplu nu se desparte că unul din colegi a descoperit că nu și-a trăit viața, de multe ori sunt rațiuni mai metafizice la mijloc. Dar cred ca odată ce doi oameni se cunosc pe ei înșiși reușesc să mențină și un grad de apropiere confortabil (aici poate pic și eu în categoria proastelor, dar na... n-am zis niiodată ca io sunt excepția)


Și revenind la articolul citat mai sus - un bărbat adevărat îl va considera naiv. Genul ăsta de gândire intră într-o categorie mai sus-descrisă. E normal că și această categorie e curtată, iubită, etc, dar dacă vii la un bărbat cu asemea texte o să fugă cât poate de repede. Iar dacă e draguț o să-ți zică să mai crești puțin.