highlists

Unelte ajutătoare pentru evaluarea suptului și a posibilelor probleme în alăptare

În unele zone este greu de ajuns la un consilier în alăptare. Puteți întotdeauna discuta cu cineva, dar vă copiez mai jos câteva trucuri ut...

vineri, 4 martie 2016

Unschooling cu doi copii

Mă tot intreabă lumea cu ce materiale facem noi HS. Multă lume are nevoie de structură și de o autoritate supremă când vine vorba de copii, educație și/sau îngrijire, deci ce urmează, așa schematic cum este, va fi probabil geu de digerat.
Decizia mea însă e informată și vă asgur că n-am ales deloc calea cea mai usoară. Din contra. Calea cea mai ușoară e să-i arunci în sistem. Fie tragi la loto niște cadre didactice cu care ai afinități sau nu, fie te interesezi ca nebunul până reușești să găsești pe cineva cu care rezonezi. Apoi să te războiești cu părinții încuiați care cer învățătoarei multe teme și să le articuleze copiii când sunt obraznici, sau care cer altor părinți să strângă sume fantasmagorice pentru cadoul de crăciun pentru doamna, etc. Mai e versiunea home schooling urmând o programă sau curiculă, cum o numim noi între noi) bine stabilită sau mai mult sau mai puțin flexibilă.

Sunt alegeri care funcționează într-un cadu dat și în anumite familii. Dar să nu folosești chiar nimic e dincolo de bun-simț, nu? :)




Nu prea folosim chestii dedicate, orice poate deveni un material și orice activitate poate avea valoare didactică. Chiar și așa, Anda e la nivelul clasei pregătitoare din care ar trebui sa faca parte. Înțelege două limbi, deși eu ii vorbesc foarte rar în engleză (până recent se enerva pe mine dacă o făceam, îmi spunea să vorbesc românește), silabisește, face calcule, de desenat deja stiți cum desenează, o interesează mult astronomia și cosmologia și încerc (și reușesc) să o atrag înspre chimie și fizică.

Am cărți cu mijloace de transport (pentru Denis), atlas de stiinte (multumesc Micul cititor), cărți despre univers și cosmos în general, diverse povești. Nu sunt interesați de povești, citit la culcare, etc. Așa sunt ei, mai din topor, unii adorm la sân în primii ani, alții altfel. Numai Anda rar voia să-i citesc fie povești, fie din romanul pe care îl citeam în mod curent, când o legănam pe picioare în întuneric. Din cand in cand ne jucam cu carti gratuite sau fise de genul:

http://www.education.com/download/worksheet/48338/seuss-activity-book.pdf

N-a vrut sa printez cartea, asa ca am lucrat direct pe ecran, chiar astăzi, aproape toată cartea. La scrisul de mana e cam in urma, dar va fi OK, ii plac literele, forma lor. Si o voi incuraja sa isi tina un jurnal. Mai întâi cu abțibilduri, scris sumar, desene, dar băbuiesc că își va dori să detalieze cu timpul.

Mai am cărți cu abțibilduri și diverse activități de la Books for children, o minunata alternativa la dressup games de pe internet, care au fascinat-o pe Anda timp de muuulte luni si se intoarce periodic la ele și acum vrea...altele, normal.

I-a mai plăcut o carte care venea cu un creion cu apă de la Citim cu drag, mai vreau să cumpăr, era foarte bine făcută și avea muuulte detalii de completat. Am cumpărat câte două caaiete de lucru Montessori, dar le dau rar, că încă obosesc repede și dacă apucăm să facă lte activități nu mai sunt atenți și se enervează. Spre doesebire de restul materialelor, astea nu sunt la liber, fiindcă vreau să lucreze strict pe temele propuse, nu să facă floricele pe margine (deși alea la fiică-mea sunt inevitabile).

Atât eu cât și tatăl lor le imprimăm ”computer skills” la nivelul lor de înțelegere. Pot folosi diverse programe intuitive cu rezultate chiar interesante. Cu timpul o să-i băgăm în chestii mai serioase, precum programele de grafică mai sofisticate. Tatăl lor vrea să o inițieze pe Anda în producerea de animații simple. O să publicăm primele realizări când apar, văd că deocamdată se tot uită el la filmulețe și nu știe să explice sau să profite de momentele ei de interes. Nici nu ăși dă seama când obosește și dă înapoi. Prin urmare cam eu sunt singura care se ocupă de partea educașională, dar sper să se țină și el de partea lui. Dacă ar avea răbdare să citească John Holt - Cum învată copiii cred că i-ar fi mult mai ușor.

Adevarul însă e că îi cam las ”free range” de când mă știu și tot ce fac emerge din activităti zilnice, din plictiseală sau din prea mult uitat la calculator. Că da, au acces liber, dar uneori vor, alteori nu vor sa stea acolo. Din partea mea, ar putea să nu stea deloc, dar dacă le reduc eu timpul (o ”regulă”) încep să ceară din ce în ce mai mult. Așa măcar s-au calmat. A fost la început, timp de câteva luni, o frenezie bolnăvicioasă, dar știam că până și apa băută ca medicament devine amară, așa că am așteptat să-și facă efectul. :D Prin urmare, dacă vă răspund că nu facem nimic vă rog să nu vă supărați pe mine. Nimicul ăsta îmi ocupă toată ziua și e posibil să n-am timp mereu să detaliez :)

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu