Citii deunazi un articolas despre cerceii ca obicei barbar au ba. Mi-e greu sa ma pronunt 100% pentru ca sunt purtatoare de cercei de cand ma stiu, mai putin in liceu si cativa ani dupa.

Insa mi-aduc aminte ca o pereche de gauri costau 30 de lei in maternitate la Elias si le faceau cu acul, ca pe vremea lu' Pazvante. Nu am auzit niciun urlet de bebelina ingaurita la urechi, dar Zuzulina a avut 2720 de grame la nastere si a iesit din spital cu 2650. Lobii ei erau ca desenati, nici nu aveau acea margine curbata din exterior. M-am gandit: unde naiba ii fac gaura pentru cercei? Gaura insasi ar fi aproape un sfert din partea de jos a lobului. Si era atat de mica... Atat de mica... o pierdeam intr-un body de 0-3 luni. Cerceii cei mai mici ar fi fost o povara incredibla pentru un cap atat de mic.

Si mi se facea pielea de gaina la gandul ca as putea-o face sa sufere pentru niste inele de metal.

Matusii Raluca i-au facut gauri pe la 7 luni. La o baita i-a iesit cercelul medicinal si i-au pus cerceii de aur, iar in nici 2 saptamani dupa aceea i se infectase urechea si o deranja vizibil. Chiar si asa, ai mei ezitau sa-i scoata, desi nu as sari sa-i caracterizez ca ingropati in prejudecati, ci din contra. S-a intamplat sa-i scutur destul de tare sa ia masuri. Acum copilul nu poarta cercei si i s-au inchis gaurile.

Atat Zuzulina cat si mica ei matusa vor alege constient ce fel de bijuterii vor purta, asa cum vor aege tot ce li se va potrivi sau nu si o fac deja cu anumite rezerve si acum.

Obiceiul cerceilor este adanc inradacinat in cultura noastra. Nu se poate scapa de el prea usor fiindca acesti cercei la varsta frageda nu sunt ceva impus neaparat in mod constient. Suntem modele pentru copiii nostri. Ca purtatoare de cercei, sunt un model pentru fata mea in sensul ca i se pare absolutnormal si dezirabil sa poarte si ea cercei ca mai toate femeile cochete pe care le vede in jurul ei odaa cu varsta. Cred ca mi devreme sau mai tarziu isi va dori si ea cercei. Si stiu ce vorbesc, pentru ca astazi i-a vazut pe-ai mei pornind de la un jc nevinovat. Cantam "aseara ti-am luat cercei" si mi-am dus mainile la urechi. Cerceii mei au fost acolo intodeauna, fac parte din peisaj ca sa zic asa si sunt mereu aceiasi, un cadou frumos de la parintii mei. Dar pana azi nu contau in ochii Zuzulinei. Zuzulina are 1 an si 3 luni si cel mai bine stie sa imite.

Acu' eu ce sa fac, sa ma duc maine sa-i pun cercei? De la jocul cu globuletele n-au mai interesat-o dar initiativa ii apartine in intregime.