Cred ca toti stim cum NU se fac copiii dar deja asta e tema pentru alt articol.

De fapt deocamdata am doar unul si pe-ala din intamplare. Mai exista un articol pe tema asta undeva pe la inceputuri asa ca n-o sa intru in detalii. Cert e ca eram convinsa ca eu (EU!) n-o sa am copii vreodata fara mari interventii din afara si, dupa opt luni jumate de incercari dimineata, la pranz nu, ca eram amandoi la munca din pacate, dar seara si noaptea in schimb oh da!, a venit marea veste care acum umbla bezmetica prin spatele meu. Mentionez ca nu au fost incercari de a avea un copil. Noi nu stiam nici daca vrem o familie pe vreme aia, dar vestea ne-a sucit mana si vointa si acum suntem imreuna la bine si la rau... si la certuri, si la plictiseala, si la cafeaua din pat de sambata dimineata. Cunoscatorii stiu.

Pai pe primul la fel ca mine dar am venit din prima incercare. Asa zice mama cel putin, tata e convins ca am venit mai tarziu. Nu-i condamnati, au urmat inca vreo 5 copiii asa ca e normal sa mai uite amanunte de-astea romantice. Dar anticipez.

Ultima lor teza si de fapt aia la care voiam sa ajung este ca ei sunt convinsi ca ne-au conceput pe decade. Decada I, de fete. Decada II, de baieti. Decada III, iar fete.

La inceput nu stiau ca sunt guvernati de legea decadelor si au facut cu incapatanare copii pana le-a iesit si un baiat. Nu mai conteaza ca era al patrulea, ei au fost fericiti atunci. Atat de fericiti, incat au mai vrut un copil, ca restul incepusera sa creasca si lucrurile devreneau prea usoare pentru mama. In sfarsit, ultimul lor copil, o mare reusita de altfel, este matusa Raluca a Zuzulinei care implineste in martie 4 ani, a venit pe nepusa masa. Dar va asigur ca e o mare fericire (si mai nou o pacoste suferinda de sindromul separarii la cele mai inalte cote posibile).