highlists

Unelte ajutătoare pentru evaluarea suptului și a posibilelor probleme în alăptare

În unele zone este greu de ajuns la un consilier în alăptare. Puteți întotdeauna discuta cu cineva, dar vă copiez mai jos câteva trucuri ut...

duminică, 1 iulie 2012

Scutece textile pentru nou-născuți

Urmărind diverse discuții din jurul meu, mă gândesc serios că experiențele mele pot părea de-a dreptul sport-extrem pentru alții, pornind de la ultima naștere absolut liberă, până la modul în care am renunțat la sau am integrat diverse chestiuni care par back to basics în viața noastră, despre care scriu aici pe blog cu relativă nonșalanță.

Voi încerca să povestesc mai jos cum am folosit noi în mod convențional scutece refolosibile (deci fără Elimination Communication /comicarea eliminării), cum ne-am descurcat noi timp de trei luni și cu bune și cu rele, și cu greșeli și cu revelații de ultim moment, fiindcă un lucru este adevărat, nu mai folosisem scutece textile cu un nou-născut. Eram în fața unei necunoscute.


Nu este alternativa cea mai comodă dar, odată ce ai încercat-o, nu mai reușești să te întorci cu inima ușoară la scutecele de plastic. Adevărul e că mie de fapt mi se pare comod, cu toate chestiile care țin de specificul stilului, fiindcă m-am obișnuit așa și simt că mi se potrivește stilul și fiindcă detest absorbatele de unică folosință. În ochii mei pamperșii asta sunt: niște absorbante gigantice care mențin lângă piele cu orele o umezeală scăzută dar continuă și nefirească (noi suntem eminamente uscați, altfel am fi veșnic transpirați, nu?).

Probabil și nivelul meu de anduranță sau normalul meu s-a schimbat simțitor de când am copii.

În prima zi totul părea prea simplu. Copilul era atât de mic, buricul acela netăiat nu ne permitea suficient spațiu de manevră, dar lucrurile au fost mai simple decât păreau. Cu timpul ajunsesem să umblăm cu el ca și cum n-ar avea placenta nedetașată. Să nu uităm că a stat așadoar patru zile deci nu o eternitate, iar acomodarea s-a produs după câteva schimbări. În ultima zi îl spălam la fund la chiuvetă cu placenta pe marginea acesteia, frumos împachetată într-o păturică de unică folosință, strânsă cu două elastice cu care se prin bancnotele.

Primul lui scutecel a fost un prefold bummis peste care am tras un pantalonaș obișnuit cu picior. Foarte repede am aprofundat cum se pun scutecele tradiționale,căci prefolds erau doar șase. Când a început să facă pipi des, cam din noaptea zile 2 spre 3 am preferat să-l învelim larg în finet la picioare (aveam scutece mari) și să-i dăm o bluziță.







La scutece tradiționale noi procedăm oarecum ca mai jos:



dar există și alte variante:



Youtube is all yours, chiar se găsesc multe tutoriale.

La vârsta asta ni s-au părut, cum spuneam, foarte comode prefoldurile.




Există moduri de a lega scutecele în funcție de puterea de absorție dorită, în funcție de sexul copilului.

Am reușit să leg scutece tradiționale în a doua sau a treia noapte. Uitasem ce mi-a arătat amica mea și țin minte că am căutat câteva filmulețe pe youtube cu o zi înainte. Partea amuzantă este că uitasem și ce învățasem din acestea. Dacă nu le legi tu, trebuie să abstractizezi foarte mult și e foarte ciudat să explici sau să/ți imaginezi lucruri atât de simple, de evidente. Legarea unui scutec trebuie exersată ca să fie învățată. În noaptea respectivă am căutat așadar un filmuleț pe youtube pe mobil și am urmat instrucțiunile pas cu pas, punând pauză. Odată ce am înțeles cum fac triunghiul, restul a fost floare la ureche și am râs de vreo două ori de soțul meu care tragea de colțul greșit la început, încercând să imite ce văzuse la mine cu câteva ore înainte. Pățise exact ce-am pățit și eu :).



În prima zi bebelusul a avut scaun de vreo două-trei ori și a făcut pipi la vreo câteva ore de la naștere, spre dimineață, parcă. Era atât de uimit, senzațiile noi și atât de intense, încât îi venea să plângă de copleșit ce era.

Acum mă gândesc că eu la Anda nu am vazut lucrurile astea, pe ea am văzut-o pasager după naștere, apoi după nu mai puțin de șapte ore. În primele trei zile nu am schimbat-o eu (până la Denis nici nu mai văzusem meconiu) și dezbrăcată am văzut-o abia în ziua a doua sau a treia când m-a chemat dr. neonatolog să-mi arate diverse. Probabil și instinctele mele și ale ei (cele de semnalizare) au murit atunci în fasă și am luluptat ceva să le readuc la realitate. Oricum, păstrarea instinctelor ei ținea de mine, or câtă vreme eu nu am avut trainingul ăsta de început... îmi dau acum seama cu năduf de altă hibă legată de maternitățile noastre, mai ales calea care nu se dau drept baby friendly.

Fiind atât de mic, cantitățile eliminate erau infime, abia păta și el un scutec. Părea mult mai ușor decât ne așteptam, numai că la două-trei zile a început să funcționeze mașinăria și elimina la fiecare masă și între mese, ca orice bebeluș și nu tocmai puțin, dar abia în a patra zi am simțit că nu mă descurc dacă nu merg la ciuvetă (până atunci îl spălam, dar în ligheanul galben pomenit în postările despre EC. Doar prima oara duă naștere am dat cu un șervețel că mă micam eu greu). Hm, de fapt, dacă e să fim exacti, în dimineața aceea erau 3 zile jumptate de la naștere că l-am născut seara târziu.

Prima săptămână e de vis, făcea pipi atât de des încât abia reușeam să pun o pânză sub el și o uda :). Chiar mă întrebam cum să ies pe-afară în locuri mai depărtate în condițiile astea (era frig încă) :))). În două ore aveam la picioare un maldăr de pânzeturi. Într-o noapte umpleam o mașină de spălat, spălam de două ori pe zi, uneori chiar trei - maximul la mine din cauza delay-ului creat de programul de uscare. Mașina noastră are programe de spălat foarte lungi.

Foloseam întâi prefoldurile, apoi scutecele tradiționale moi (aceastea) pe care le iubesc. Avem trei și se mulează pe pielea copilului, sunt tare subțiri, se fac ca un chiloțel moale. Mângâie pielea, efectiv. Apoi treceam la scutece din finet. Există trei dimensiuni: 60/60, 60/80 și 80/80 centimetri. Toate sunt bune, dar la nou-născut ni s-au părut cele mai potrivite 60/60. (Atenție, și prefolurile sunt pe mărimi). E drept că acum pe Denis abia reușesc să-l mai cuprind cu ele, dar scutecele mici și-au făcut treaba exemplar. Am pus scutecele cu insert la ieșirile pe-afară, când nu aveam pretenția să îl schimb la fiecare pipi, mai ales că nu era tocmai cald tot timpul.

Scutecele cu insert merg folosite desigur și in casă. Timpul de schimbare la un nou-născut depinde de cât de des face caca, desigur, ceea ce mie mi s-a părut și oarecum problematic pentru primele zile,  fiindcă se poate întâmpla să facă puțin și la cinci-zece minute dupa ce l-a prestat pe anteriorul. Rezultă un număr notabil de scutece de spălat zilnic, care mi se pare greu de aproximat. Pentru mine e suficient să fie o dungă maroniu-gălbui de 2 cm pe scutec ca sa-l consider murdar, deși în mod cert ea nu deranjează. Este și motivul pentru care am preferat să folosesc varianta tradițională pentru început. La scutecele cu insert porneam din start de la ideea că trebuie/pot să le schimb la 2-3 pipi, spre deosebire de cele de pânză a căror schimbare deasă reușisem s-o accept foarte ușor. În plus, în perioada aia mașina mea de spălat dezvoltase un defect și usca mult mai puțin eficient, iar inserturile se usucă mai greu pe caloriferul electric (le scoteam umede pe atunci, altfel eu de obicei am totul uscat în două ore). După cum vedeți, modul de scuteceală depinde de diverși factori și de condiționarea părinților.


Nu mi s-a părut obositor să mă trezesc noaptea în acea perioadă. Eram oricum plină de energie și euforică (efectul nașterii) și așteptam  cu nerăbdare să mai găsesc câte un pretext să îi vorbesc, să îl ating, să îl privesc treaz. Oboseala a venit peste aproape două luni, dar s-a acumulat încet, pe nesimțite chiar și chiar nu cred că trezirile noturne sunt responsabile pentru ea (doar fac asta de aproape patru ani aproape fără întrerupere) cât un mic baby blues.

Folosind scutece care mă obligau să-l schimb întruna am putut observa cum se răresc în mod natural la copilul meu intervalele dintre două micțiuni, dintre două scaune. Mai ales noaptea, intervalul dintre primul schimbat și al doilea creștea simțitor. Când am observat că schimbările dese păreau să-i altereze patternul natural de somn spre care tindea (nu mă întrebați cum mi-am dat seama, e ceva instinctual între mine și el. să-i anticipez nevile, emoțiile, preferințele ca nimeni altul), am apelat la scutece cu insert, mai ales la cele care se mențin uscate multă vreme. Itti bitti tutto sunt foarte eficiente și la acest capitol).


Am avut și nopți cu prima trezire la cinci dimineața, deși îi pusesem un scutec tradițional pe la 22-23. Cu timpul, am observat că după 5-6 i se accelera metabolismul și făcea mult mai des, uneori și la câteva minute distanță. Acela este de fapt momentul când am introdus scutecele cu insert în casă, fiindcă le umplea foarte repede pe cele tradiționale, șli la 10-15 minute și sfârșeam prin a nu mai dormi deloc.






Când a crescut și mai mult și a început să adoarmă mai greu ziua mi s-a părut util să-i prelungesc somnul punand fie un chiloțel de protecție fie un scutec cu insert. Atâta vreme cât nu se răcește, un copil se suportă chiar și ud foarte bine, în sensul că nu se trezeste. Reținerea la mine este de fapt, că pe el nu pare sa-l deranjeze cine știe ce să stea și ud. Eh, dar în momentul n care-l dezveleam șă te ții nemulțumire, fiindcă apa care se evaporă pe piele răcorește. Dintre scutecele pe care le am, uscate pe piele multă vreme mi s-a părut că rezistă și Bumgenius (eu am un model anterior, tot cu capse, de care sunt foarte mulțumită).


Alte scutece nu se mențin uscate la nivelul pielii fiindcă au insertul în interior. Mă gândesc la Pop-In (eu am versiunea anterioară, acum au apărut unele new generation ale căror inserturi nu știu cum sunt, ale mele seamănă cu niște prosoape ca textură). Am totuți impresia că umezeala se sime când devin suprasaturate. De ce spun asta? Eu le foloseam noaptea și mă țineau până dimineața devreme sau le puneam pe la 5 și îmi ținea bine în momentele alea descrise de mai sus, cele cu mult pipi. Le găseam ultra-pline. Le-am folosit de asemenea și în călătorii, deci ziua când bebelușul meu evacua destul de des și le schimbam la 2-3 ore. Când însă le schimbam mai des nu erau incredibil de ude, le-am prins și aproape uscate și oareum ude, cam ca un scutec de unică folosință plin. Deci să nu fiu nedreaptă, vina este și a mea că le scoteam așa ude, că trăgeam de timp. Pop-In se aranjează foarte bine pe copii. I-am pus unul odată și Andei, când n-am avut chiloței de schimb și, deși ea are bazinul foarte lat și abia am reușit să-i prind, s-au aranjat frumos. Un motiv pentru care nu îi schimbam prea des aceste scutece copilului este că nu permit scurgeri și dacă nu ai ochiul format de EC nu îți dai seama cât pipi a făcut de fapt, ca să intervii. Inserturile absorb foarte mult lichid, sunt din bambus. Pline, aceste scutece  sunt foarte grele. Singurele scurgeri au fost pe la burtică și asta doar câmd s-au umplut până la refuz, dar asta din cauză că eu prind întotdeauna scutecele cam larg, neregulamentar. Una peste alta, îmi plac foarte mult, sunt croite frumos.

1 comments :

  1. https://www.facebook.com/ScuteceTextileSiAccesoriiHandmade

    RăspundețiȘtergere