Eram la serviciu si aveam birourile aranjate ca bancile alea stil catedra pe care le aveam in liceu. Asemanarea e destul de reale, pentru ca si birourile noastre sunt dreptunghiulare, maro, simple. Dar mai mari si stai singur in "banca".


Mergeam in fiecare zi acolo, ajungeam tarziu invariabil iar la putina vreme as fi mers la masa. Urmeaza niste detalii cam incetosate, srful meu care ajungea tarziu acolo, un coleg de liceu sau cineva care semana cu el care era tacut si pe care eu il intrebam ceva legat de serviciu, la care el se uita cu o privire superioara  cu ochii lui deschisi la culoare din mijlocul mutrei semede, adolescentine, cu buzele stranse, dar care mereu parea bronzata, nu-mi raspundea nimic si imi dau seama ca el lucrase cu noi dar acum nu mai era cazul. Mi se face jena, ma duc la alte calculatoare sa scap de asta, vine Radu din pauza de undeva, era tocmai 12. Il iau la masa, el nu refuza, mergem pe coridoare, care semanau iarasi cu cele dintr-o scoala. Trebuia sa ajngem in cantina de la serviciu, dar asta era in ASE. ASE-ul era o cladire kafkiana de-a dreptul ca mod de organizare, foarte veche, care aduce cu vechiul meu liceu, insa mult mai mare si mai pitoreasca. Intrarea principala semana cu intrarea la o opera, ba era si o sala de spectacole in dreapta. Unde nu stiu daca se tinea teatru sau era folosita la cursuri; vedeti voi, stiam, dar am inceput sa uit.

Acolo la intrarea principala, "a profesorilor", unde te simteai cam stingherit si dezorientat din cauza interdicitiei si a oarecarei largimi, era un targ cu produse sanatoase, dar aveau dulciuri si sucuri. Ma uitam la sucul de portocale si ma gandeam ca asta a fost pasteurizat si e de-ala tinut un an de zile si imbogatit cu aroma la plic, despre care am citit recent cred ca pe natural news ca le strang in timpul procesului industrial de stoarcere si pasteurizare si-mi imaginam cat de absurd e sa tii suc de portcoale atata si sa bagi in el aerul ala pe care-l strangi la borcan sau la plicruri sa-l folosesti mai tarziu, cand ai putea sa folosesti portocale proaspete si sa bei ca omul un suc sdaca asta vrei.

Si a aparut si Anda - de manuta, nu in brate - m-am intors sa ii iau si ei ceva, nu stiu ce i-au dat fetele cadou, o bomboana de-asta procesata, dar mi-am zis ca ei, pana o dezvat o mai las putin, si i-am luat suc de-asta de portocale in pahar ca domnisoara statea cu o canistra desfacuta langa ea, cam cum sunt astea mari de apa, numai ca pastrata si cu plasticul mai gros si albicios nu albastrui. Si ne-a dat braga care semana tot cu sucul de portcale, acidulat, iar eu am baut de-aia, aiar Anda nu, ca parca are asa o afinitate catre lucrurile procesate. Eu n-am mai baut sau vazut braga pana acum.

Am reusit sa plecam, am urcat vreo doua etaje printre copii galagiosi care se alergau prin fata clasei, ma simteam asa singherita de parca as fi chiulit la scoala :) si am ajuns la cantina dupa ce Anda a disparut din peisaj, iar pe Radu nu-l mai gaseam, de fapt mersesem eu pe un coridor gresit cativa pasi apoi m-am reorientat. (Aseara ma uitam la un episod din prima serie de star trek si spok dadea sa mearga pe un corido, iar o doamna comander sau amiral i-a zis ca doar romulanii loiali merg pe acolo, dar spera ca in cazul sau situatia se va remedia).

Ne luam de mancare, ne asezam cu tavile la o masa, vine si sotul meu (noi lucram aproape unul de altul), Radu pleaca la birou fiindca deja trecusera doua ore de cand am plecat, eu ii spuneam ca sigur am ales un drum mult prea lung, el zice ca probabil am gresit undeva o cale intr-adevar dar nu-si explica cum a fost posibibil doar el mai mai mers acolo de atatea ori (culmea e ca eu ma nimerec la masa de multe ori cu alt coleg, dar vineri chiar am mers cu el si cu Leyla sa mancam :)).

Eu raman sa termin mancarea care nu se termina odata si-mi era foame. Mai vorbesc ceva important cu sotul meu dar acum nu-mi amintesc despre ce era vorba, ma tot intreb cum am lipsit doua ore doar pentru masa si cum sa justific asta in birou, desi imi dau seama ca absenta va fi luata ca atare si nu se va face caz de ea, dar ma gandesc la colegul asta, el ce-o face, cade sub responsabilitatea mea, o sa zic ca eu l-am tinut :)) (asta a propos de ultima noastra sedinta unde intr-adevar a fost discutata o chestie care tinea strict de mine)

Si-mi dau seama de fapt ca eu nici n-ar fi trebuit sa mai ajung azi la birou, dar ca m-am dus din inertie. 


Ce moduri ciudate de a te trezi din somn are si inconstientul asta si cate simboluri se ameseca intr-un amarat de vis... De mult n-am mai tinut minte asa detaliat vreunul. Am tot citit despre scoala care ingradeste, despre ingrediente nesanatoase si azi-noapte pana sa adorm chiar despre boli inventate de companiile farmaceutice, plus ca... sunt destul de confuiza inca.

Ma intorc la cafeaua mea, visul asta are ceva revelaor in el dar incepe sa-mi scape deja desi am reusit sa prin destul de mult din el scriind, pierd the big picture.

Astept sa se trezeasca Anda sa o duc la gradinita n-o tin acasa pentru ca acolo e fericita si e linistita cu un program din cate vad, a inceput sa imi povesteasca mai multe decat a papat cioba, a papat doi, a baut apa, a bauta ceai,  pare chiar incantata cand o luam nu vreau sa mai treaca prin angoasa de acum acum o saptamana :).

Mi-am turnat o cana de cafea lasata calda si proaspata ca de obicei de sarbatoritul meu sot (la multi ani din nou, sotule :) si ma duc sa caut aripi de zana pentru Anda, care s-a indragostit zilele astea de Tinkerbell si si de cutzica ei dede (rochita verde) si aseara a vazut un baietel cu aripi de zana intr-o poza dintr-un articol la care ma uitam eu aseara si vrea si ea sa fie fluturas (lululash, ma scuzaati).

Si ma apuc sa imi fac bagajul de nastere, sa incep sa adun tot ce am nevoie, sa mai citesc despre nasterea acasa si ai vreau neaparat sa gatesc niste spanac :)

A, si cu liceul asta mama de Victoria e de vina pentru ca a scris o postare cu impresii amestecate de cand era copil si si-a dat seama ca nu mai tine legatura cu prietena ei cea mai buna din liceu. Eu am ales o persoana cu care nu am fost foarte aproapiata dar pe care am simtit-o mai aproape la un moment dat de preocuparile mele oarecum mai intelectuale decat ale mediei. Acum imi explic ce era cu colegul ala in birou :))) Gasisem link pe facebook catre postarea asta cand incercam sa adorm la loc pe la 7-8 si am adormit citind-o.

Am intrat definitiv in prenatal.