Scutecitul textil e pretențios? Hm... nouă nu ni se mai pare demult așa și ne macină regretul de a fi incercat mult prea târziu la primul copil o asemenea revelație. Până și tati e un susținător fervent de așa ceva. Chiar dacă unul branded costă cât un pachet de scutece de unică folosință, mutra satisfăcută a micuței mele după ce îi pun scutecul bălțat (am primit de la o doamnă unul alb cu negru foarte fain și pufos), sau pe cel dede, caliu, loșu sau cuțu (maro) n-a arătat că am făcut alegera bună. De fapt, Anda a ales, nu noi, prin refuzul ei constant de a mai acepta un scutec de hârtie chiar și în somn.

Noi poate n-am mai fi cumpărat scutece dacă fata ar fi ajuns la concluzia că olița e pentru ea în toate cazurile. Le-am cumpărat când a venit iarna, pentru deplasări. Acum încă le folosim când plecăm în deplasări mai lungi de două ore, pentru că nu am facilități de folosit oliță iarna oriunde pentru un copil de trei ani. Uneori rămâne uscat, alteori avem accidente, de multe ori reușim să ajungem la o toaletă publică și, din nou, rămâne uscat. Dar plăcerea purtatului lor rămâne, uneori le cere prin casă și face parada modei în culmea fericirii, iar după ce ”vine Ninis” sunt curioasă dacă o să-i cedeze vreun scutec de-ăsta de voiaj și lui sau va trebui să cumpăr un trusou complet.

Dacă vă tenetază măcar puțin  subiectul (și n-ar fi rău sa vă :D:D, de dragul știm noi cui, element pupabil și dulce în orice situație), Ancuța a deschis o campanie de testare a unor scutece refolosibile făcute de mânuțele ei. Detalii aici.

Eu sunt curioasa cum ii iese noua gamă și-i urez succes. După ceva experiență în domeniu, pot oferi, cred, un feedback bun, căci da, m-am înscris și eu.