Coşmarul din farfurie (III)

13:46

Un scenariu apocaliptic? Poate. Dar, aşa cum chimicalele astea ne-au invadat pe nesimţite, tot pe nesimţite pot dispărea din farfuria noastră.

citeşte partea I
citeşte partea a II-a


Vreau să atrag atenţia că mie mezelurile nu mi se par un mare rău ci o delicatesă. Dar mezelurile cu nitraţi şi amidon mi se par un coşmar.

Pasta de roşii este sanatoasă şi excelentă în bucăătria tradiţională, dar pasta de roşii 20% şi amidon 75%, acid citric şi un car de sare mi se pare un vis urât, o jignire la adresa stomacului copilului meu. Dacă vreau să-mi îngroş mâncarea, am făină, cartof, alte legume pasate. Dar şi făina de pe rafturile magazinelor a fost tratată cu înălbitori.

Decizia legată de ce mănânci trebuie să fie informată

Etichetele ar trebui să fie scrise mai mare. Un om în vârstă fără ochelari la el e victimă sigură. Buni a noastră a cumpărat nişte prăjiturele din supermarket ca să facă pomană (în post sâmbăta se face aşa pentru morţi). S-a uitat pe primele două rânduri şi a vazut făină, cacao, zahăr, asa că a luat liniştită, ba a vrut să-i dea şi fetiţei, pentru că le credea sigure. I-am arătat celelte patru rânduri de ingrediente ascunse de un pliu al ambalajului şi camuflate cu fontul de 5-6. Şi chiar după ce le-am citit cu glas tare (o parte din nume erau efectiv de neînţeles, câştigam spânzurătoarea cu ele), a vrut să-i dea copilului. Probabil în ideea că dacă tot le-a cumpărat şi e un incident izolat... Apoi a mâncat chiar ea o prăjitră, am gustat şi eu - aveau gust bun, într-adevăr.

Ce nu îţelege multă lume e că Ministeul Sănătăţii dă avize de scoatere pe piaţă pentru asemenea produse pentru că ele nu omoară pe loc. Dar acelaşi minister ar economisi muţi bani daţi pe tratamente ale unor boli care au rădăcina în alimentarea cu asemenea produse non-letale, dar nu non-toxice, pur şi simplu refuzând accesul unor asemenea coşmaruri pe piaţă.

Aşa cerere, aşa ofertă. Cercul vicios

La mijloc însă sunt mulţi baniOamnii cer produse care să arate bine, să aibă gust bun şi să aibă viaţă de raft. Ce are viaţa de raft şi nu e conservă sterilizată ca pe vremea bunicii are o cantitate deloc neglijabilă de aditivi. Este ca în industria farmaceutică, care tratează răul dat de un medicament cu un alt medicament, când soluţia de bun-simţ ar fi fost oferirea unui alt medicament care să nu dea asemenea efecte secundare în primul rând. În industria alimentară, ca să păstrez comparaţia, produsele sunt preparate termic dar pierzându-şi culoarea, gustul şi aspectul, trebuie ajutate să pară din nou prezentabile.

Viaţa lungă de raft e necesară şi din cauză că lanţul distribuţiei este unul extrem de lung: până ajunge la tine în farfurie stă vreo două luni pe paleţi, unde e jucată în picioare de şobolani şi insecte.

A propos de asta am auzit de un caz de moarte prin otrăvire de la o contactul cu o cutie de suc. S-a întâmplat în New York. Supplierul folosise otravă contra şobolanilor în delpozit şi cumva a ajuns şi pe cutie. E bine să spălaţi ambalajele conservelor înainte de a le desface, daca folosiţi aşa ceva. Nu cred că sunt toate otrăvite, dar nu ştiu câţi din voi aţi intraţi în partea din spate a magazinelor? Eu am lucrat în distrbuţia presei şi recepţia mărfii se facea în hipermarket în spate. Acolo se umbla mult, uşile sunt mereu deschise şi este nici mai mult nici mai puţin decât un depozit prăfuit. Transportul înseamnă o mizerie incredibilă, eu plecam neagră pe mâini (deşi revistele erau ambalate), iar apa şi săpunul din toaletele lucioase nu reuşeau să îşi facă treaba complet la prima spălare temeinică.

Nişte produse mai puţin procesate ar însemna o reţea de distribuţie mai eficientă, ar însemna să baţi la fund şi să dai cu capul de perete toată structura merchandisingului modern. Or, asta e foarte greu de făcut. Hipermaketurile rulează nişte sume ameţitoare, iar marii procesatori de mâncare au o grămadă de bani de plătit reclame şi de investit în cercetare pentru ca să apară în presa de specialitate studii care să demontreze dacă nu beneficiile lor, atunci măcar lipsa riscurilor de sănătate mai mult sau mai puţin imediate.

Imitaţia de mâncare

Revenind la imitaţia de mâncare, iată de exemplu surimi. Surimi se prezintă ca un preparat asiatic de peşte. Ce nu ştie multă lume este că e o specialitate modernă, pe bază de amidon şi coloraţi, gust artificial şi 10% maxim peşte de calitate îndoielnică. Este o imitaţie de fructe de mare. Atât. Dar arată atât de interesant, nu-i aşa? Cauţi pe ne şi găseşti reţete de salată de surimi, surimi prajit, etc, etc. Din cauză că e atât de procesat se poate pur şi simplu tăia bucăţele şi adăuga în salată. Prefer crutoanele unse cu pastă de peşte făcută de mine, pe cuvânt. În mare sunt acelaşi lucru, cereale şi puţină carne plus grăsime şi condimente (eu pun şi ceapă) dar au o formă mai prietenoasă şi cred că au trecut printr-un proces de fabricaţie simţitor mai reduse şi mai prietenoase şi cu mediul şi cu stomacul meu. Cred că mai am şi proteinele în starea lor aproapiată de forma naturală, cea ce care designul corpului meu, rod al evoluţiei de sute de mii de ani, le face uşor de mistuit şi asimilat.

Până şi muschiul afumat nu mai e ce-a fost odată, ci un fel de surimi de carne de porc, vita sau pui. Şi măcar de-ar fi carne, dar e făcut din carcase, piei şi grăsime pe lângă amidon şi stabiliyator (carageenan, guma nu-ştiu-de-care), cam în felul în care face Jamie Oliver hamburgeri sau nuggets pentru copiii americani.

La fel şi produsele din lapte pe care le găsim în magazine - în aproape orice magazine. Majoritatea sunt imitaţii de produse lactate, reconstruite din lapte praf, praf de zer, cărora li se adaugă arome şi stabilizatori. Voi vă puteţi măcar imagina cum arată o linie tehnologică în care bagi zer - deci ce rămâne după ce din lapte se scoate smântâna şi brânza - şi pe partea cealaltă scoţi zer la pliculeţ?

Prăjiturelele gem de margarină, praf de ou, îndulcitori mai mulţi decât sunt necesari, iar băuturile răcoritoare sunt amestec neortodox de zahar şi arome şi un sirop concenrat care în urmă cu un an sau doi era de fructe, acum naiba ştie în ce s-a mai transformat.

Mă repet, uleiurile noastre sunt încălzite peste poate iar la un moment dat în procesul de rafinare se foloseste soda caustica, care reactionează imediat cu impurităţile, iar pelicula formată deasupra uleiului este răzuită. Eu nu mă simt confortabil să mănânc ulei în care a intrat sodă caustică, chiar dacă nu mai există nici 0,1 % produse de racţie în compuşi. Mai ştiu de asemenea că în chimie puritate 100% e de neatins, în schimb există prouşi de reacţie secundari, incontrolabili.

Exagerez intenţionat, desigur, dar dacă arunc un ochi în jurul meu sunt asediată de tot felul de produse care imită naturalul şi, mai rău, îl înlocuiesc cu nesimţire. Acestea schimbă standardele şi aşteptările oamenilor, fac ca mâncarea tradiţională să pară insipidă. E curată, aseptică, de-a dreptul orgasmic de gustoasă  şi prezentată frumos.. În orice reclamă la haleală vedem o grimasă de plăcere şi apoi o imagine de vis, când de fapt pe raftul supermarketului ne aşteaptă o amărâtă de cutie de plastic şi înăuntru o cremă cu puncte roşii despre care producătorul scrie inocent că sunt bucăţi autentice de căpşuni.

Cum mă feresc?

Cum să alegi răul cel mai mic? Păi în loc de şuncă de pui pot mânca o friptură la rotisat dintr-un pui hormonisit. Un compromis, o chestie sa zicem acceptabilă, pentru că mănânc doar hormonii şi mă debarasez de aditivii alimentari, înlocuindu-i cu plante aromatice, zeamă de lămâie (poate injectată cu naiba ştie ce, dar măcar îmi dă impresia de autentic) şi pe lângă ea mănânc legume fierte sau prajite, încărcate sau nu de îngrăşăminte, dar măcar nu mai sunt atat de procesate.

Vreţi să spuneţi că mai avem o şansă: să alegem produse bio? Da, dar şi prousele BIO procesate au aditivi: eticheta unui iaurt cu fructe bio arată în proporţie destul de mare ca eticheta unui preparat obişnuit, deşi preparatul vine în borcănaşe de sticlă, iar siropul pare a fi sirop de dulceaţă, îl vezi aglomerat pe fundul borcanului şi are efectiv culoarea unui sirop de casa. Totuşi, am gasit in compoziţie gumă xantan şi alte două-trei chestii care, deşi prietenooase, mi-ar fi plăcut să fie absente. Deci e bine să vă meţineţi cu ochii în patru.

Şi la BIO există marketingul, ştiinţa care, dacă vrea cu tot dinadinsul, atrage ochiul şi înşeală simţurile. Ambalajele capătă, de exemplu, o patină voit rustică. De parcă mănânci ambalajul, nu conţinutul. Ambalajul rustic e un fenomen de care un producător poate profita pentru a vinde un produs relativ convenţional ca fiind o alternativă sănătoasă la produsele finite corporatiste. Şi la BIO trebuie citite etichetele cu atenţie.

Atenţie de asemenea şi la produsele dietetice. Majoritatea sunt mai bogate în aditivi şi substanţe ciudate decât cele care sunt prezentate ca fiind "normale". Cred că te îngraşi mult mai repede din pricina efectelor secundare ale produselor dietetice decât dacă mănânci untură pe pâine.

Noi am găsit o alternativă la unele din aceste rele. Poate aţi auzit că în vest micii producători din vest au apelat la o metodă de ditribuşie numită coşul săptămânal. Am fericirea de a fi găsit un producător local dispus să îşi împartă produsele în acest fel. Aşadar, voi renunţa la piaţa de lângă bloc pentru măcar o parte din produsele de sezon crescute la soare.

Chiar dacă ar mai folosi din când în când insecticide sau îngrăşăminte, ceea ce înţeleg că nu face, omul încercând să cultive în stilul tradiţional. Iar eu am măcar mângâierea că încurajez producţia locală şi să descurajez traficul cu legume şi fructe (doar ştiţi că demult pieţarii nu mai sunt ţărani).

Oricum, am încredere în Biodumbrava noastră şi apelez la ea pentru că "ţara" noastrp e departe şi noi nu avem maşină, nici mână de lucru să ne cultivăm pământul familiei deocamdată.

Mi-e imposibil să fac în condiţiile actuale în jur de 200 de kilometri săptămânal ca să plivesc buruieni în grădina proprie. Dar poate vreodată voi reuşi să îmi mut familia în mijlocul dealurilor de unde vin şi voi putea să trimit mailuri de serviciu din vârful dealului, de sub bolta de viţă acum părăginită, stând în chaise longue la soare cu cafeaua în faţă, în timp ce copiii se caţără pe balustrada prispei ţărăneşti ca casei bătrâneşti pe care încă o avem "în dial". Curtea bunicilor mei are un deal, o vale şi o grădină mare, iar înspre nord-vest se vede muntele Cheia înconujrat de dealuri subcarpatice.

Vă las în compania înregistrării unei emisiuni de la ProTV pe care am văzut-o acum două sâmbete şi care mi-a dat sepranţa că oamnii încep să ia atitudinte pentru a-şi îmbunătăţi, pe cât posibil, condiţiile de viaţă, nemaiascunzându-ne în spatele unor argumente precum "suntem prea mulţi şi prea puţină hrană", "nu ai cum să te descurci altfel", "ei, până la urmă şi plantele sunt modificate genetic şi recoltele tratate",

România te iubesc despre hrana sănătoasă la români (mulţumiri Ralucăi că m-a scutit de căutări)
partea I
partea a II-a

Notă: Menţionez că această suită de articole nu este reclamă la afacerea de familie sus-menţionată. Aducerea ei în discuţie în acest fel a fost pur întâmplătoare, o acţiune a mea fără legătură cu vreo acţiune voită de popularizare. Probabil s-a întâmplat aşa pentru că, în acţiunea mea de conştientizare a faptului că acest coşmar din farfurie se întinde mai mult decât îmi imaginam iniţial, am început să caut alternative să mă strecor în exteriorul lanţului trofic convenţional. Ştiam de site de anul trecut, dar fiind sfârşit de sezon nu mai avea rost să mă mobilizez. Şi cred că îmi imaginam că mai găsesc şi ţărani de profesie prin piaţă, dar m-am înşelat. 


Buni îmi spunea iarna asta că există concetăţeni de-ai ei care au încercat să vândă produse cultivate în stil tradiţional, cu îngrăşăminte naturale şi cu minimum de intervenţie chimică asupra plantelor şi au avut ca rezultat un mare eşec comercial. Anii următori au folosit seminţe care dau plante gigant care cresc având aceeaşi formă, îngrăşăminte ca să le umfle şi mai mult şi insecticide să se asigure că nu li se pericliteză recolta. Şi-au păstrat modul tradiţional de cultivare şi seminţele originale pentru producţie la nivel familial. 


Aşa că... 


You Might Also Like

21 comments

  1. Brrrr. Am citit cu mult interes toate trei partile. Stiam mare pare din chestiile astea, insa mi se par utile de trimis mai departe. La cata munca ai depus aici... toata stima :)
    Noi suntem destul de atenti la ce mancam, insa uneori o luam pe aratura. Ba pentru cate-o "pofta" de-a noastra, ba din lipsa de timp pentru gatit, si-atunci in loc sa iau ingredientele unu' cate unu' mai iau si chestii procesate si aditivate...dar asta se intampla rar. Daca n-ai vazut deja iti, recomand documentarul "Food, Inc.". Anu' trecut am dat-o-n bara cu gradinaritul, in mare parte din cauza vremii. Sper ca anul asta sa fie altfel, ca m-am saturat de mancaruri fara gust :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna remarca cu etichetele produselor bio. Am vazut de mai multe ori la ingrediente trecut acidul citric, care se stie cat este de cancerigen.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ralu, multumesc :)

    Anonim, legislatia europeana specifica urmatoarele pentru produse etichetate BIO: 95% din ingrediente trebuie sa provina din culturi biologice iar 5% pot fi aditivi, inclusivi din cei sintetici. De aceea verificatul etichetelor e lege. Cancerigen sau nu, acidul citric trece printr-un proces tehnologic extremd e complex pana devine ce este in pluletele pe care gasim in magazin. Cand am vazut ce implica el am zis ca nu-i a buna. Desi se gaseste si in produse naturale, ceea ce extrag ei din lamai e... groaznic.

    RăspundețiȘtergere
  4. "Şi la BIO trebuie citite etichetele cu atenţie." - Oooo, da!!! Da!!! De foarte multe ori da!
    Ingredientele ne-pesticizate nu-s obligatoriu sanatoase. De-aia mi se par jenante magazinele care afiseaza cu mandrie "BIO" si se bat in piept pe motive de sanatate, dar nu par sa-si fi citit etichetele... Stiu vreo doua de unde am plecat cu mana goala fix din motive de citit etichete.

    Felicitari pentru seria de articole! Foarte fain, clar si structurat scrise!

    Si multumiri si pentru prezentarea Biodumbravei. Din punctul meu de vedere, nu e reclama, e-o informare foarte-foarte necesara!

    RăspundețiȘtergere
  5. Felicitari din toata inima pentru aceste trei articole. Le-am citit cu mare interes , fiind una din preocuparile zilelor noastre, mai ales ale mamicilor. Am vazut si eu emisiunile despre care vorbesti si m-au facut sa imi pun o mie de intrebari. Familia noastra se numara printre norocosii care mai au acces la o mancare sanatoasa prin intermediul parintilor si bunicilor de aici si de aiurea. Iar strictul necesar il procuram cu mare atentie si bagare de seama. Am sa preiau si eu cumva subiectul,. din perspectiva alimentatiei familie noastre. Daca nu te superi, pot face trimitere la articolele tale? mi se par de foarte mare importanta si ar trebui preluate de cat mai multe mamici de pe net, sa ajunga la cat mai multi ochi si urechi.

    RăspundețiȘtergere
  6. multumesc!

    vavaly, poti prelua orice de aici mentionand sursa. Mie emisiunile alea nu mii-au spus nimic nou, insa m-am bucurat da vad lucrurile date pe fata la tv, imi pierdusem speranta, dar asta inseamna ca suntem inca mai mult decat economie si marketing la rece. Ii felicit pe aceasta cale si pe realizatorii emisiunii.

    Astept cu oarecare nerabdare pastrarea ta.

    RăspundețiȘtergere
  7. Mamituni, eu sper sa apara mai multe biodumbrave de-astea si la noi, in vest genul asta de agricultura si distributiie e deja o traditie. De fapt reinventam roata, ne intoarcem la un mod de viata consacrat.

    RăspundețiȘtergere
  8. Tot ce ai spus aici este adevarat! Lucrez in domeniul catering-ului.Mancarea este aproximativ facuta ca acasa, prajiturile sunt facute cu ou adevarat, in masura in care este asa, luat fiind de la o avicola fara pretentii. Mai grav este daca mancam intr-un mall, la food court. Crede-ma, n-ai vrea sa stii.(Avem si noi un stand). Si? Crezi ca exista vre-un control care sa stopeze ce se intampla acolo? Oricine poate fi cumparat! Absolut totul se invarte in jurul banului. Uite un slogan pe care pana anul acesta nu l-am auzit, firma la care prestez tinand mult la calitate (dar sau schimbat vremurile!): "Trebuie sa vindem marfa de .... pe bani multi!" Acest slogan este singurul valabil la orice stand care vinde mancare, in orice mall. In rest... Numai de bine!

    RăspundețiȘtergere
  9. Adevarat, adevarat...super adevarat!
    Etichetele de pe produsele BIO nu spun de multe ori (desi conform legislatiei ar trebui) mai nimic din realitate. Bunaoara, in buricul Bruxellului (orasul acela unde sunt nenii aceia care taie si spanzura despre toate cele! :D) sotul propriu a luat o cutie de lapte BIO. A baut dine ea un pahar dupa care i-au cazut ochii pe cutia de lapte...termenul de expirare depasit de o luna. Laptele perfect la gust. L-a dus inapoi si a mai gasit in raft inca vreo 3 cutii la fel. Cum a "rezistat" un lapte BIO si si-a pastrat gustul o luna peste termenul de expirare din moment ce pe cutie scria foarte clar ca nu contine conservanti? :D

    RăspundețiȘtergere
  10. Oana, prin pasteurizare; un produs pasteurizat si vidat nu mai are nevoie de conservanti. Ramane la fel. Se presupuna ca prin tehnologia UHT laptele isi pastreaza proprietatile multa vreme, atata timp cat nu ia contact cu aerul. Odata deesfacut. se "strica" aidoma laptelui nepasteurizat. Desi un lapte nepasteurizat - nefiert - are un gust chiar bun cand se strica - iar asta ma duce cu gandul la articolul citat in partea a doua, ceva se intampla, proprietatile laptelui sunt adevarat schimbate prin pasteurizare. Si organismul meu trebuie sa metabolizeze ceva asupra caruia s-a intervenit termic. Nu stiu ce consecinte are asta in timp. Poate niciuna, dar... Da, noi fierbem laptele de sute de ani, dar la 100 de grade celsius :))

    RăspundețiȘtergere
  11. Oana: este ceva aici, sunt de acord. Eu am cumparat un borcanas bio pentru Degetzica, l-am desfacut si ea nu l-a mancat. L-am lasat pe masa, la aproximativ 24 de grade celsius, vreo 3 zile. Dupa 3 zile era ca nou: nu mirosea a nimic, nu avea mucegai. De gustat n-am gustat ca mi-a fost frica. :)

    RăspundețiȘtergere
  12. Perfect de acord cu tine si cu informatiile date...doar ca laptele era depozitat in frigider (din ceea ce stiu eu laptele UHT nu necesita asa ceva!) si nu scria nicaieri ca este UHT ci doar BIO...asa ca, intrebarea ramane!:D

    RăspundețiȘtergere
  13. Mariamirabela...asta in conditiile in care (banuiesc ca si la voi e ca la Bruxelles) daca iei un plic din ala cu 5 felii de sunca sau orice alte mezeluri) si le tii mai mult de doua zile in frigider....se strica!(semn ca nu au cine stie ce conservanti in ele!)

    RăspundețiȘtergere
  14. pot sa nu aiba conservanti, dar tot sa gasesti potentiatori de gust. O lista de ingrediente poti sa verifici?

    RăspundețiȘtergere
  15. Cafeauata, ma bucur sa aflu ca mai exista oameni in alimentatia publica dispusi sa ofere ceva de calitate, in masura posibilului.

    RăspundețiȘtergere
  16. Zoozie: nu stiu de mezeluri ca noi (de fapt, eu) nu cumparam asa ceva. Dar da, nu rezista prea mult, la fel si fructele si legumele bio sau branza de vaci, se strica repede.

    Ieri am cumparat pentru prima data lapte de orez, de grau si de alac sa testez sa vad daca imi place. Daca imi place, il schimb, dar Printzul Consort a zis ca nici nu vrea sa auda, el vrea lapte de animal, nu de plante. Dar si astea sunt tot la Tetrapak, deci nu stiu cat ma ajuta schimbarea.

    Eu am dilema cu laptele pentru cand o voi intarca pe Degetzica si nu stiu cum sa procedez. Stiu ca pot face lapte de cereale sau seminte in casa, dar mi se pare peste mana si consumator de timp. Asa ca as vrea sa caut o alta solutie si de-asta am zis sa incerc laptele de cereale din comert. Si am vazut si de migdale, dar nu era bio. :)

    RăspundețiȘtergere
  17. Nu stiu ce sa spun, poate ca nici nu are asa mare importanta daca sunt sau nu bio migdalele, cat ce aditivi are, deexemplu eu pun miere sau zahar brun inc antitate mica (1-2 linguri de miere la 1l de apa sau 2 lingurite de zahar brut), dar ei cat pun? Vanilia daca este e naturala sau etilvnilina?

    Mie mi se pare foarte usor sa fac lapte de cereale (am facut de soia) sau migdale si nuci in casa.

    De asemenea, laptele si lactatele nu mi se par un must have in alimentatie. Anda de exemplu va alege singura daca va bea sau nu, dar eu nu prea cumpar lapte. Momentan nu am de gand sa stopez alaptarea, asa ca my problem is solved. Presupun c,a odata ce se va intarca singura, vacela va fi momentul in care organismul ei va fi in realitate capabil sa isi extraga nutrientii dintr-o gramada de alimente.

    Nu am de gand sa ii impun o dieta fara lactate de exemplu, insa voi controla atent sursa. Momentan nu-i plac deloc lactatele, nici macar dupa iaurt nu se mai omoara.

    O las asa si din teama ca respingerea ei ar putea insemna ca nu tolereaza prea bine proteina din lapte. Eu insa am baut lapte ara sa-mi pun masura in timp ce alaptam, atunci cand aveam si nu am observat manifestari ciudate la ea. Apetitul ei e scazut, spre zero, ii plac insa fainoasele (spre durerea mea), insa creste intruna, nu pare sa stagneze (nu o cantaresc niciodata dar ii masor hainele, de exemplu, ii raman sistematic mici).

    O las pe ea sa ghideze tot procesul pentru ca mi-e teama ca intervenind ii fac mai mult rau decat bine pe termen lung. MI-e tare frica de intolerantele alimentareș asa stiu macar ca are timp sa se maturizeze (ma gandesc la imunitate si la aparatul digestiv) si ca va aparea odata triggerul ala care face din mancat o activitate placuta. Daca apare ca la mine la 20 de ani, m-am scos, dar macar ANda suge si are cel putin o parte din nutrientii zilnici in forma cea mai prietenoasa posibil pentru organismul unui copil. Moama cat am mai scris.

    RăspundețiȘtergere
  18. Am dat intamplator peste articol.
    Felicitari!
    Avem nevoie de astfel de articole.
    Ma bucur sa costat parerile bune despre activitatea microfermei ecologice Biodumbrava. Anul trecut am vrut sa renunt, dar astfel de articole ma fac sa uit de munca enorma ce necesita o productie bio.
    Fac invitatia oricarei persoane care vrea sa vada cum se produce in cadrul microfermei ecologice Biodumbrava. Aici veti constata acel echilibru natural necesar dezvoltarii unor plante sanatoase. Nu trebuie sa ma credeti pe cuvant - veniti sa vedeti si sa va convingeti.

    RăspundețiȘtergere
  19. Buna ziua, ma bucur ca ati trecut pe-aici si, mai ales, ma bucur ca nu ati renuntat. Este ntr-adevar greu sa razbati dar sa stiti ca aveti un public tinta si munca dvs merita merita continuata! Succes in continuare!

    RăspundețiȘtergere
  20. Zoozie...daca mie imi ziceai sa verific ingredientele...nu am cum ca sunt in Ro, dar daca al meu sot isi aminteste care era laptele ala..cand ajung in belgia chiar o sa ma duc sa ma uit si iti zic..

    RăspundețiȘtergere
  21. Am scris si noi, cum am promis, din perspectiva noastra si a alimentatiei copiilor nostri. In amanunte nu am intrat, ai facut o tu deja foarte bine aici. articolul nostru se cheama Mami, ce mancam... te asteptam cu impresii.

    RăspundețiȘtergere

About Me