highlists

Unelte ajutătoare pentru evaluarea suptului și a posibilelor probleme în alăptare

În unele zone este greu de ajuns la un consilier în alăptare. Puteți întotdeauna discuta cu cineva, dar vă copiez mai jos câteva trucuri ut...

luni, 21 martie 2011

Coşmarul din farfurie (II)

Suntem ceea ce mâncăm. Dar cât de mult ne schimbă alimentaţia? Se tot vehiculează că suntem din ce în ce mai mulţi, suntem convinşi că nu avem timp, că există şi hrană procesată sănătoasă. 


citeşte partea I


O viziune apocaliptică 

Fără fibre devenim niște constipați. Constipându-ne, favorizăm înmulțirea a tot felul de crocobauri care n-aveau ce căuta în noi. Împreună cu produșii de reacție, aceștia favorizează putrefacția unor compuși ce nu vor fi în veci absorbiți drin pereții tractuuluii digestivi dar nu mai ies odată din el. Practic, dieta noastră încurajează apariția unor substante cu care organismul habar n-are ce să facă. Dar tot organismul încearcă să se descurce cu ce are la dispoziție pentru că el nu este proiectat să moară ca o floare, ci este un supravietuitor, n'est-ce pas?

La vârste mici dezvoltă alergii - semnale de alarmă pentru părinți. Organismul mic sau mare urlă că este ceva putred în mediul în care crește sau trăește. Aici intervine medicna modernă care, în loc să ia naibii cauzele și să se spele cu ele pe cap, le bagă pe gât efectelor un pumn de antihistaminice, iar efectele alea se obișnuiesc să tacă și să înghită, să se ascundă și să-și scoată capul urât când nici nu te-aștepți. Și totul a pornit de la un banal cremwurst dat la 1 an și de la o pâine din făină albă (vezi și aici). Înghițite repetat, ca doar cremwurștii sunt "buni", dau dependență (aici vorbesc în cunotință de cauză, în calitate de Stan Pățitul).

Mai rău e când anumiți pseudonutrienți chiar ajung în sânge și-și fac loc printre molecule și atomi, devenind parte integrantă din bietul tău corp iar la șapte ani după ce mori te găsesc conservat nevoie-mare. La un moment dat, la vreo 20-30 de ani după folosirea la scară largă a aditivilor alimentari, Biserica Catolică s-a trezit cu un număr incredibil de sfinți (sfinții, printre altele, nu putrezesc). Ba erau și criminali în serie care stăeau la coadă să devină sfinți. Mă rog, oamenii au modificat cu acea ocazie minimum requirements la condiția de locatar în calendarul ăla scris mărunt, dar cu ocazia respectivă au ieșit la iveală studii care spuneau că da, ești ceea ce mănânci.

Hrană industrializată. Chiar și cea proaspătă. 

Grăsimile sunt foarte bune pentru organism și absolut necesare, dar acum depinde la care te gândești; oare cum își modifică proprietățile uleiul de floarea soarelui adus la temperatura de fierbere și filtrat cu sodă caustică? Cam asta cumpărați din magazin să vă puneți în salatele sănătase făcute din crudități coapte în camere speciale, deci nici măcar în sere, cumpărate de la "țăranii" care le aduc de la piața de gros, unde au ajuns de la... cine mai știe de unde.

Alimentele procesate ne influențează mult mai mult decât ne-ar plăcea să credem. Faptul că nu ne vine nouă să credem sau că unele consecințe descrise par de domeniul teoriei conspirației nu le face mai puțin distructive. Nu cred că a ajuns cineva să folosească aditivi din dorința de a face rău cuiva. Nu știu dacă vă mai amintiți că în anii '90 se credea pe scară largă că margarina, fiind derivată din uleiuri vegetale, e mai bună pentru sănătate decât untul, pentru că printre altele ar scădea colesterolul. Și acum știe toată lumea căt de nocive sunt grăsimile hidrogenate. Și totuși, fiecare merdenea de la colț geme de margarină iar Internetul geme de rețete în care în loc să se folosească untul, uleiul sau untura, se recomandă margarina, gelifianții pentru torturi aspectuoase și tot felul de coloranți alimentari chipurile safe.

Citeam undeva că untul ar fi cel mai sigur mediu pentru prăjit. Nu știu argumentele, aș putea căuta mai multă informație despre cum i se modifică proprietățile la temperaturi mari dar poate produșii de reacție chiar sunt mai puținm nocivi (de exemplu poate rezultă mai puțin gudron) decât în cazul folosirii uleiruilor. Bine, ideal e să nu prăjești dar... aia nu, aia nu, ce naiba facem?

Marketingul - sufletul comerțului

Dacă e să ne gândim câte lucrui ne fac rău o luăm razna. E exact argumentul folosit de persoanele care se interesează despre nutriție dar adoptă o conduită "moderată" (cred că și eu mă număram printre ele nu demult).

Am auzit de multe ori persoane spunând că, dacă un anumit produs e dat la tembelizor, nu are cum fi așa rău, "că altfel nu i-ar lăsa, nu?". Ei bine îi lasă. De ce să nu-i lase, în fond fiecare e liber să aleagă, doar că publicul țintă al reclamelor a renunțat de mult să aleagă și să-și păstreze un set propriu de valori, e prea ocupat să muncească și să se miște de la o zi la alta, pardon, de la un mall la altul.

Atâta vreme cât imaginile sunt folosite atât de meștesugit nici nu mă miră. Vedeți voi vreo babă surdă care face reclamă la un cosmetic cu efect antirid? Sau v-ați pus întrebarea ce mama mă-sii are plaja tropicală în comun cu iaurtul? Sau "mamele" care apar în reclamele la laptele praf Y alături de copii mici și sunt vesele, albe, blonde și lipsite de orice urmă de burta...?

Efectele simulacrului de mâncare. Studiu de caz: laptele și derivatele sale

Apar voci care explică destul de logic ca ADHD-ul, una din marile "probleme" în educația modernă, spaima tuturor profesorilor mediocri, se poate combate sau ameliora prin alimentație. Alimente cunoscute ca benefice au devenit de nerecunocut. Ce găsim pe rafturile supermarketurilor prezentate ca lactate sunt niște amalgamuri cauciucate și sărate ale căror proteine au fost sparte și modificate până când a rezultat ceva a cărui materie primă a fost, cândva, laptele.

Crezi că mâncând lapte prins, kefir sau iaurt scapi cumva de-o grijă, dar și ăla e făcut din lapte supus căldurii, degresat si repopulat cu ceva care ar trebui să fie lapte deshidratat, căruia i se adaugă niște bacterii care nici măcar nu fermentează, acei bifiduși cărora li se face o grămadă de reclamă la același TV. Mă credeți sau nu, laptele nu fermentează cu bifiduși, locul lor e undeva mult mai aproape de linia de evacuare decât vă vine să credeți. E farte greu să dai peste asemenea informații, inclusiv ”sfatul medicului” și pagini asemănătoare baga bifidușii în aceeași oala cu bacteriile de fermentație. Noi ne mai facem iaurt în casă iar când nu reușesc am găsit două mărci pe care scrie clar ce bacili lactici conțin.

Mai jos am reprodus un text pe care l-am găsit aici și aici. Cu meníunea că eu cred că un lapte crud, de la vacă păscută, este hrănitor şi folositor atâta vreme cât nu este consumat în exces - ca multe alimente naturale, de altfel.


Avem astăzi prilejul să urmărim la TV reclame de-a dreptul stupefiante, de genul celor pentru produsele lactate pasteurizate sau tratate UHT, în care se afirmă lucruri aberant de imposibile despre efectele benefice ale acestora asupra sănătăţii, mizându-se pe dorinţa sinceră de mai bine a consumatorilor, ca şi pe naivitatea multora şi pe lipsa de informare a publicului cu privire la „procedeele tehnologice moderne de prelucrare“.

 Este mai mult decât evident pentru orice om cu bun simţ că singurele produse lactate bune pentru sănătate sînt cele cât se poate de proaspete şi de neprelucrate, obţinute de la vite sănătoase, care au păscut pe pajişti şi au fost alimentate cu nutreţ, iar nu de la vite chinuite, înghesuite în boxe, la lumină artificială şi înfundate cu hormoni de creştere şi cu antibiotice şi furajate cu amestecuri incerte, precum cele din fermele care sînt conforme cu „normele UE“.

Totuşi, prin nesfârşita repetare şi mistificare pe toate canalele mass-media, reclama a ajuns să anihileze gândirea independentă a multora, astfel că destui oameni se lasă gândiţi şi sînt în stare să mănânce foarte liniştiţi amestecuri chimice industriale numite impropriu brânză (un cauciuc sărat cu mult cheag sau cocteiluri de săruri de topire şi alte chimicale), iaurt (în a cărui reţetă sînt prezenţi laptele praf sau laptele pasteurizat cu amestec de E-uri) etc. Toţi cetăţenii sînt cumplit de speriaţi de microbi şi de viruşi închipuiţi precum cel al gripei aviare, dar mai nimeni nu este îngrijorat de nocivitatea tratamentelor termice sau cu radiaţii, de prelucrările tehnologice care compromit în mare măsură calităţile laptelui brut sau de aditivii chimici toxici.

În acest timp, pieţele sînt închise rând pe rând, iar ţăranii, micii producători (numiţi acum, cu un termen de-a dreptul batjocoritor, fermieri), urâţi de moarte de agenţii globalizării, sînt pe toate căile ruinaţi şi împiedicaţi să îşi distribuie produsele lactate şi brânzeturile proaspete şi de calitate, preparate în casă, fără atâtea chimicale şi procese tehnologice mirobolante.

CÂTEVA INFORMAŢII IMPORTANTE DESPRE PASTEURIZARE

În procesarea comercială UHT a laptelui crud, acesta este mai întâi preîncălzit la 80-90 de grade Celsius, apoi supus încălzirii directe sau indirecte. În metoda directă, laptele este injectat cu abur fierbinte sau este el însuşi pulverizat în abur. Aceasta ridică temperatura laptelui imediat, dar îl şi diluează. Apa suplimentară este îndepărtată când laptele este răcit într-un recipient vidat. Încălzirea indirectă presupune aducerea laptelui în contact cu suprafeţe metalice care au fost încălzite cu abur.

ULTRA-PASTEURIZAREA DISTRUGE PROTEINELE DIN LAPTE

Prelucrarea UHT sau ultra-pasteurizarea este un proces extrem de dăunător pentru fragilele componente ale laptelui. După Leo Dexter, microbiolog şi fermier în Austin, Texas, proteinele din lapte sînt molecule complexe (cu structură 3D şi cu ramificaţii tridimensionale) care în mod normal sînt descompuse şi digerate de către organismul uman cu ajutorul unor enzime speciale ce se ataşează la aceste ramificaţii. Aplicarea unor tratamente termice extreme, fie şi de scurtă durată, aplatizează efectiv moleculele, astfel încât enzimele speciale nu îşi mai pot îndeplini corespunzător sarcina. Chiar şi simpla încălzire la peste 45 de grade Celsius denaturează proteinele... Dacă proteinele din lapte pătrund în fluxul sangvin nedescompuse, corpul le percepe ca pe nişte proteine străine şi răspunde imediat prin mărirea reacţiei imunitare şi respingerea lor. Aceasta înseamnă un sistem imunitar în mod cronic super-stresat şi mult mai puţină energie disponibilă pentru creştere şi reconstrucţie. Trebuie să adăugm că vitaminele, enzimele şi bacteriile lactice sînt şi ele parţial distruse în procesul pasteurizării.

Savanţii din Australia sînt în avangarda cercetării efectelor tehnologiei UHT. Un studiu din 2002 demonstrează că procesarea UHT şi depozitarea care-i urmează cauzează mai multe schimbări care afectează termenul de valabilitate al laptelui UHT. Aceste schimbări includ: denaturarea proteinei din zer, interacţiuni proteină-proteină, interacţiuni lactoză-proteină, izomerizarea lactozei, reacţia Maillard (reacţie chimică între un aminoacid şi un zahar reducător, care se desfăşoară la căldură, vezi http://en.wikipedia.org/wiki/Maillard_reaction) care dă mirosul de ars, formarea compusului sulfidril, formarea de carbonil şi alţi compuşi producători de mirosuri, precum şi formarea de substanţe insolubile.

După autorii Data şi Deeth, aceste schimbări reduc calitatea şi limitează viaţa de raft a laptelui UHT prin apariţia de mirosuri străine, separarea grăsimilor şi sedimentare, chiar dacă laptele rămâne „comercial stabil“. În timpul procesului de încălzire, compusul sulfidril induce o puternică aromă străină apropiată celei de varză laptelui UHT, care este cel mai uşor de observat imediat după încălzire. Compusul disipă în timpul depozitării, iar în curs de o lună de la tratare, laptele prelucrat UHT începe să se deterioreze, să capete un gust amărui şi ulterior să devină vâscos. Acest fapt ar putea să pară ciudat, mai cu seamă că aceste mirosuri străine par să nu fie observate de cumpărători. Aceasta ne conduce la întrebarea dacă nu cumva laptelui UHT îi sînt adăugate chimicale şi arome artificiale. Chiar dacă fenomenul se produce, nu există nici o obligaţie legală a producătorilor de a menţiona pe etichetă aceşti aditivi, pentru că „este un standard industrial“.

AMBALAJE NOCIVE

Dar nu numai procesarea UHT creează probleme de palatabilitate şi prezintă posibile riscuri pentru sănătate, ci şi ambalajele, atât cutiile aseptice, cât şi containerele de plastic. Cele din urmă fac ca ftalaţii şi alţi compuşi chimici care produc tulburări endocrine să se strecoare în lapte. Într-un studiu recent, publicat în Journal of Agricultural and Food Chemistry, cercetătorii au măsurat prezenţa nonilfenolului (NP), a bisfenolului A (BPA) şi a bisfenolului A diglicidil eter (BADGE) în două sortimente de lapte UHT comercializate în ambalaje tetra-brik. Laptele din toate cutiile conţinea substanţe endocrin-perturbatoare provenind din plasticul containerelor. Umplerea cutiilor cu lapte fierbinte este o „reţetă“ pentru eliberarea de ftalaţi sau substanţe similare. Nivelul acestor substanţe nu atingea nivelul maxim admis de lege, dar comentariul ce încheie studiul este pesimist:„... impactul pe care-l au aceşti compuşi asupra organismului uman trebuie studiat mai departe, mai ales cu privire la acumularea, degradarea acestor substanţe şi efectele nocive posibile asupra sistemului endocrin.“

BACTERIILE AU DEVENIT MAI REZISTENTE

În toamna lui 2004, un inspector specializat în produse lactate din SUA a dezvăluit că FDA (Food and Drug Administration – Administraţia Alimentelor şi Medicamentelor) a convocat o conferinţă naţională cu departamentele din 50 de state. Se punea problema ridicării temperaturii de pasteurizare. Motivul: multe microorganisme au devenit rezistente la temperatură şi supravieţuiesc pasteurizării. Bacteria paratuberculozei este un astfel de exemplu. Maladia lui Johne pare să fie endemică în produsele lactate şi multe cutii de lapte pasteurizat răspund acum pozitiv la testul de prezenţă a bacteriei lui Johne. Sporii B. Cereus şi ai botulismului supravieţuiesc şi ei, ca şi cei ai protozoarelor parazite.

IAURT DE CASĂ

Putem produce în condiţii casnice, folosind lapte nefiert procurat de la un producător de încredere, un iaurt bun, cu o textură fermă, recurgând de exemplu culturi de bacterii lactice bulgăreşti sau pur şi simplu lăsând laptele nefiert la prins, într-o ulcică de lut. Până şi laptele pasteurizat permite obţinerea unui iaurt acceptabil. Nu încercaţi să faceţi acelaşi lucru cu lapte UHT... Noi am încercat şi a ieşit ceva de o consistenţă îndoielnică, apoasă şi neispititoare, care a sfârşit la toaletă. Câtă vreme laptele ultrapasteurizat sau UHT nu susţine viaţa microbiană, este mai mult decât improbabil ca el să poată susţine în mod adecvat viaţa umană. Multe surse afirmă tot mai susţinut că cea mai bună cale de a mări durabilitatea laptelui este procesul fermentaţiei, care ar trebui reexaminat ca o alternativă mult mai bună.

CÂTEVA SCURTE RECOMANDĂRI PRIVITOARE LA PRODUSELE LACTATE
* Laptele, dacă îl consumăm, se recomandă să fie nefiert. Dar, se ştie totodată, laptele este produsul nr.1 în lume la crearea de mucus.

* Toate produsele lactate din comerţ sînt obţinute din lapte pasteurizat la temperatura de 80-90 grade Celsius, dacă nu cumva la peste 100 de grade, cum este cazul pentru metoda UHT (Ultra High Temperature).

* În procesul de fabricare al anumitor brînzeturi „speciale“, se adaugă conservanţi – polifosfaţi, nitriţi – periculoşi pentru sănătate. Fosfaţii inhibă absorbţia calciului, iar nitraţii blochează enzimele digestive prin transformarea lor în nitriţi, care sînt cancerigeni.

* Laptele praf şi laptele condensat sînt şi mai dăunătoare decât laptele pasteurizat, deoarece sînt complet denaturate.

* Produsele lactate cele mai recomandate sînt brînza dulce, laptele bătut, iaurtul, zerul.

* Brînza dulce este superioară caşului şi urdei prin faptul că se încheagă prin acrirea naturală a laptelui, pe cînd celelalte se încheagă artificial, cu cheag animal sau chimic.

* Caşul este mai valoros decît urda, întrucît ultima este supusă la un tratament termic în plus faţă de caş.

* Smîntîna este mai valoroasă decît frişca, datorită acidului lactic şi bacteriilor lactice pe care le conţine.

* Laptele prins este mai uşor digerabil decît laptele crud. Conţine „lactobacillus acidophillus“; acest acid lactic împiedică dezvoltarea bacteriilor de putrefacţie în intestinul gros.

* Zerul conţine acid orotic (vit. B 13) care fixează magneziul la nivel celular şi creşte valoarea energetică a celulelor muşchiului inimii, mărind rezistenţa la efort şi stres. Proteinele din zer scad colesterolul, stimulează imunitatea, reglează greutatea, combat anemia, au efect depurativ.

* La copilul mic exista o enzimă stomacală – presura – care la copilul mare şi la adult este înlocuită cu o enzimă pancreatică-chimotripsina. Presura este direct răspunzătoare de digestia laptelui, de aceea dupa vîrsta de 3 ani, laptele se administrează cu prudenţă.

* Laptele este bine să fie consumat singur sub formă de brînză dulce, iaurt, lapte bătut, acestea fiind cel mai puţin dăunătoare.

* Trebuie evitate pe cât posibil sau limitat consumul de brînzeturi topite şi fermentate (şvaiter, trapist), care pot conţine culturi de bacterii nespecifice intestinale şi pot produce disbacterioze.

* Se recomandă înlocuirea laptelui de vacă cu cel de capră, care are o compoziţie mult mai apropiată de laptele uman. Ca şi compoziţie, cel mai asemănător laptelui uman este... cel de măgăriţă!

UNELE ARGUMENTE ÎMPOTRIVA CONSUMULUI DE LAPTE

* Laptele integral conţine multe grăsimi (majoritatea saturate - deci dăunătoare) şi 20% proteine. Un pahar de lapte conţine aceeaşi cantitate de colesterol ca o friptură de 100 g. [Nota mea: colesterolul nu e nici pe departe bau-bau; are rol în funcţionarea sistemului nervos, în reglarea imunităţii. Iată un site cu informaţie pertinentă despre colesterol - click aici].

* Laptele degresat conţine 2% grăsimi, dar lactoza şi proteinele greu digerabile formează un coagul dens alcătuit din cazeină ca şi în cazul laptelui integral.

* Organismul uman pierde calciu încercînd să metabolizeze excesul de proteine adus de lapte şi derivatele sale. Aşadar, în loc să protejeze de osteoporoză, consumul zilnic de produse lactate determină demineralizarea oaselor.

* Laptele de vacă are 120 mg calciu /100g. Laptele de mamă are 33 mg calciu /100g

* Laptele de vacă are şi 97mg fosfor / 100g, faţă de laptele de mamă care are doar 18 mg fosfor/100g. În cazul laptelui de mamă, raportul calciu/fosfor este 2:1, iar în cazul laptelui de vacă raportul calciu /fosfor este1:2.

* Alimentele cu raport calciu /fosfor 2:1 reprezintă sursele de calciu cele mai sigure şi perfect sănătoase pentru organismul uman.

* În afara de excesul de fosfor raportat la calciu din laptele de vacă, acesta are şi o cantitate de 3 ori mai mare de sodiu decât laptele de mamă.

* Organismul feminin este clădit să secrete lapte, nu să-l primească.

* Conţinînd hormoni, consumat în cantităţi excesive, laptele de vacă dezechilibrează atât sistemul endocrin al femeii, cât şi pe cel al bărbatului.

* Hormonii din laptele de vacă sînt vehicule ce transmit hipofizei viţelului informaţii specifice acestei specii. Informaţia de creştere şi dezvoltare se adresează viţelului, care la 6 luni atinge 300 kg. La copilul alimentat cu lapte de vacă, acesta atingând la aceeaşi vîrstă de 6 luni doar 7-8 kg, se perturbă mecanismele sistemului hormonal şi apar dereglări de natură fiziologică: irascibilitate, dureri de abdomen şi cap, diaree, gaze. Organismul uman se adaptează la această situaţie, dar poate ajunge să sufere dereglări ale altor funcţii. Pericolul constă nu atât în cantitatea absorbită, ci în informaţia pe care o poartă.

* Laptele este parţial responsabil de producerea alergiilor, deoarece în procesul de digerare al laptelui se pun în libertate 100 de alergeni.

ÎNLOCUITORI VEGETALI AI LAPTELUI ANIMAL

Laptele animalelor se poate înlocui cu un „lapte“ vegetal, care se poate prepara din:
- tărîţe de cereale – 250g/1 litru apă – conţine multe vitamine din grupul B
- „lapte“ din germeni de cereale
- cereale înmuiate
- „lapte“ din boabe de soia, în măsura în care puteţi fi siguri că soia nu este modificată genetic
Toate se pot aromatiza cu scorţişoară, vanilie, etc.

SURSE ALTERNATIVE, SĂNĂTOASE DE CALCIU

- nuci, curmale, smochine, pătrunjel, orice vegetale cu frunze verzi (la urma urmei, vacile îşi iau calciul din ierburi)
- mustul de struguri este la fel de bogat în substanţe nutritive ca şi laptele matern.
Farmacist Gabriela Ciobanu

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE:

1. Datta, Nivedita, Deeth, Hilton, C. et. al., Australian Journal of Dairy Technology. Vol. 57: No 3. (October 2002), Ultra-high-temperature (UHT) treatment of milk: comparison of direct and indirect modes of heating.
2. Williams, R.P.W., Australian Journal of Dairy Technology, Vol. 57: No. 1 (April 2002), The relationship between the composition of milk and the properties of bulk milk properties.
3. Datta, Nivedita, Deeth, Hilton, C., Food and Bioproducts Processing: Transactions of the Institution of Chemical Engineers, Vol. 79: Part C, Age Gelation of UHT Milk: A Review.
4. Fry, M.R., Institute of Food Technologists Annual Meeting, 1995, Relaunching an old product and awakening consumer interest in improved technology: the Parmalat experience.
5. Journal of Agriculture and Food Chemistry, Vol 52, pages 3702-3070, 2004.
6. Wikipedia
7. Colin Campbell, Studiul China, Editura Advent

Notă (edit): personal nu ader la ideea că tot laptele e rău, ci că prelucrarea lui intensivă este dăunătoare. Atât eu cât și familia mea consumăm lapte crud nepasteurizat sau fiert de noi. Am însă omare rezervă privind soia, care geme de fitohormoni în orice variantă destinată consumului care nu implică fermentarea.

De asemenea, semințele gem de substanțe care împiedică digestia - antienzime, etc, iar pentru a ușura asimilarea lor se recomanda într-adevăr hiratarea. Însă balansul între omega 3 și omega 6 tot este unul inadecvat deci nu aș recomada consumul excesiv de uleiuri vegetale si semințe (și de nuci de orice fel).

Despre alimente fermentate și despre alte subiecte la fel de interesante puteți citi pe http://jurnaldenutritie.ro/, un site extrem de bine documentat.


link către partea III




14 comments :

  1. Felicitari pentru aceasta mini-serie de articole. Sunt foarte utile.
    ... ai dreptate, in farfuriile noastre este un cosmar, insa nu cred ca putem evita total acest cosmar... Incerc sa mananc cat mai sanatos, iar alimentatia Mariei incerc sa o alcatuiesc cat mai mult din ingrediente sanatoase, dar n pot evita total "cosmarul" - va creste, si va intra in colectivitate, nu vreau sa o tinem lant in enterocolite sau cine stie ce alte alergii atunci cand va manca impreuna cu ceilalti copii. Incerc sa ii fac un meniu echilibrat, cu accente puternic- sanatoase, dar care sa o ajute si in viitor atunci cand va incepe sa manance in afara casei. ... stiu ca sunt gradinite care au in meniu prajiturele precum Banri, care sunt pline de zaharuri sintetice si E-uri "rele" :( Probabil ca se poate si mai rau de atat...

    RăspundețiȘtergere
  2. ma bucur ca se subliniaza importanta grasimilor in alimentatia copiilor. 50% din caloriile laptelui matern provin din grasimi saturate.

    eu visez sa se termine odata cu aceasta fobie de grasimi (saturate), care este nu numai total nefondata ci si foarte periculoasa pentru dezvoltarea copiilor.grasimile animale sunt vitale in absorbtia vitaminelor liposolubile A (retinol), D1, K1. Nu exista surse vegetale pentru aceste vitamine.

    studiile care sustin ca lactatele, grasimile sau carnea sunt nocive nu se bazeaza pe alimente naturale, bio, ci pe procariile din supermarket ultra denaturate si pline de aditivi. normal ca iaurtul cu fructe si pateul de ficat sunt nocive. facute in casa ele sunt foarte bune si hranitoare.

    am ajuns la convingerea ca alimentatia ideala nu este nici cea 100% vegetala, nici low fat si nici cea "bazata pe legume, fructe si cereale".
    cred ca alimentatia ideala este cea omnivora cu grija deosebita fata de SURSA alimentelor, care trebuie sa fie crude sau corect procesate termic si produse local.

    si apropo de prajeli, cele mai bune grasimi sunt intr-adevar cele saturate (palmier. cocos, untura, ghee). ele sunt stabile la temperaturi ridicate, spre deosebire de uleiurile vegetale care oxideaza imediat si produc radicali liberi.


    si inca ceva si gata :)

    problema inlocuitorilor vegetali pentru lapte este ca nucile contin substante toxice care trebuie dezactivate prin inmuiere sau germinare.
    laptele de soia este nociv chiar daca nu este modificata genetic soia din cauzacontinutului ridicat de fitoestrigeni (e ca si cum i-ai da copilului anticonceptionale).

    pentru mine cea mai buna si sanatoasa solutie este laptele crud, proaspat muls, de la o sursa verificata. el poate fi baut ca atare sau fermentat (si mai bine) rezultand produse cu adevarat sanatoase.

    RăspundețiȘtergere
  3. Gabi, introducandu-i cantitati mici de alimente posibil problematice nu o intaresti pentru mai tarziu si ii oferi terenul propice unor alergii. Asta pentruc a sistemul imunitar se poate lupta mai usor cu alergeii cand este mai bine format, iar cu cat mai devreme corpul este expus unor stimuli de acest gen, cu atat este mai usor de subminat, Alergiile nu apar imediat, ele se pot manifesta peste ani, intrucat, simplist explicat, corpul ajunge mai intai la un nivel de saturatie si abia apoi reactioneaza mai mult sau mai putin violent impotriva stimulilor (sau cum s-or numi). Sunt insa de acord cu tine ca hrana procesata e foarte greu de evitat.

    Alexandra, intru totul de acord. Noi cand facem lapte de nuci sau migdale le inmuiem peste noapte si daca apa e maronie le si splam in prealabil, apoi adaugam apa in care mixam amestecurile. Se poate trai si fara lactate, asiaticii o fac. Dar nici la noi nu au fost mereu atatea cazuri de cancer, ceea ce sustine afirmatia ta legata de "porcariile" din market. :)

    Eu caut disperata o sursa de lapte crud, Desi am piata langa mine nu pot sti cine e de icnredere. Nu mi-e teama de lipsa de incredere catd e alte mizerii pe care le mai fac oamenii, cand eram copil auzisem ca tanti X indoaie laptele si pune aracet in el sa para alb.

    RăspundețiȘtergere
  4. stai asa, ca nu ii dau copilului dulciuri sau alimente alergene:) :) :) ... doar ca nu imi propun sa ii dau doar legume bio, sau paste din cine stie ce fainuri, sau orez bio...
    la aceste tipuri de ingrediente ma refeream eu... Oricum, eu imi propun sa o cresc fara mezeluri - pasta ( gen crewust, carnati, parizer, salam)... Sper sa imi iasa. :)

    RăspundețiȘtergere
  5. da, e greu de gasit surse sigure de alimente. Dar pe mine ma ingrozeste ca pana si cele mai smechere rosii in bulion au acid citric/ sare de lamaie. incercam sa mancam sanatos si tot degeaba. Ma rog, noi am mai gasit solutii dar pur si simplu sunt peste tot

    RăspundețiȘtergere
  6. I love you! super articol!

    stiam de cateva faze, cum ca laptele nu combate osteoporoza cum se crede si faptul ca laptele de vaca e special pentru vitei.

    de aceea as adauga ceva spus de altii : "milk is for babies, grow up!" :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Zoozie, imi pare rau ca te contrazic, dar cand eram in Romania faceam iaurt din lapte bio UHT de la Real cu un borcanas (sau mai putin) de iaurt bio din ala verde, ii uit tot timpul numele, tot de la Real. Si iesea bine-merci, ferm si bun, nu avea nici o problema. Iar aici, amica mea face iaurt tot din lapte bio UHT cu cativa ml de iaurt bio. Nici eu nu am crezt ca iese, dar a iesit.

    RăspundețiȘtergere
  8. Iese de iesit, eu am retinut insa ca prin tratarea termica a laptelui se strica proteinele din laptele. Tu foloseai sigur lapte pasteurizat la temperatura foarte inalta sau de-ala normal, adus la 80 de grade si tinut la rece in magaziner, dar care nu necesita fierbere?

    Oricum si din ala iese un maclavais foarte diferit de iaurtul din lapte crud, am incercat ambele variante.

    RăspundețiȘtergere
  9. Zoozie: foloseam lapte UHT din ala in cutie de carton ce sta la temperatua ambianta in magazin, nu la frigider.

    Aici nu mi-a iesit, desi am incercat, dar prietenei mele ii iese intotdeuna. Poate pentru ca are o iaurtiera?!

    Ai dreptate cu stricarea proteinei, varianta cu lapte crud nu ma incanta din cauza pericolului de TBC. Si chiar daca sursa este "de incredere", tot nu am curaj sa nu fierb laptele. Este ca si la miere: sursa de "incredere" nu inseamna ca nu exista bacteria in borcan.

    RăspundețiȘtergere
  10. interesant articolul, cum aflu si eu marcile alea doua de iaurt? :D
    merci

    RăspundețiȘtergere
  11. Salut Anca, multumesc frumos pentru apreciere.

    Iaurturile alea nu sunt un secret, dar nu le-am inclus în articol din motive de ... că mai sunt şi altele. Eu am gasit Gustul romanescu - un ambalaj alb cu desen scris scris in rosu şi negru, la Mega image şi iaurtul Muller, se vinde în cutiute cu capacul pătrat, in bax de 4. Pe Muller scrie că se face cu lactobacillus nu stiu cum.

    Despre primul nu mai stiu daca scrie pe cutie ce bacili au folosit dar nu are lapte praf degresat, cum nici muller sau marca despre care scriu mai jos nu are.

    Un iaurt care mi-a fost recomandat mai demult, dar pe care nu l-am gasit la noi, este Sim, făcut de un producător din Timişoara )al cărui bnume include Sim şi lacta, dar nu+mi mai aminetesc exact. Uite mai multe despre asta in comentariile de aici: http://blogulmeumediocru.blogspot.com/2010/06/fata-tu-ii-dai-danonino-copilului.html

    RăspundețiȘtergere
  12. revin, e vorba de gusturi romanesti, o marca mega image. uite: http://www.mega-image.ro/corporate/produse.php?c=33

    RăspundețiȘtergere
  13. merci tare mult pt raspuns, pe Muller mergem si noi , cat despre Gusturi Romanesti, nu am auzit de ei pt ca nu sunt din capitala.

    RăspundețiȘtergere
  14. noi luăm lapte de la piaţă de la tipul de magazin "brânzeturi şi lactate din sibiu". lapte nefiert. laptele dulce e atât de smântos şi de gros că iniţial am crezut că e "stricat". când îl las la prins, dintr-o sticlă de 2 l, scot cam un sfert de sticlă smântână.

    brânză de vaci, de asemenea, nefiartă, iau tot de acolo. e singura brânză de vaci, care ţinută în frigider aproape o săptămână e în continuare bună şi nu prinde niciun gust dubios.

    teoretic laptele nefiert este foarte puternic din toate punctele de vedere. ca şi mierea, recomandat este ca laptele nefiert să fie consumat în cantităţi mici, să fie degustat, nu dat pe gât dintr-o dată. eventual, băută o cana pe zi, treptat, cu înghiţituri mici.

    RăspundețiȘtergere