Cel mai uimitor detergent de vase. Poate fi chiar mâncat!

18:00

Despre nucile de săpun știam vag. Chiar forumul super părinți (apropos, am găsit acolo instrucțiuni in romana despre cum se fac carrierele textile - bine de știut) oferise la un moment dat posibilitatea de a participa la o campanie de testare, dar atunci m-am luat cu altceva și nu m-am oferit să încerc și eu.


Amy în schimb da. Și o recenzie uimitoare nu a întârziat să apară, iar eu visam la posibilitatea de a renunța la produsele de curățat; așa încât, când am avut mai puține cheltuieli presante, am făcut un stoc de nuci de săpun. Nu am căutat neapărat acest distribuitor, știu că mai erau și alții. Prețul  nucilor e mai mult decât convenabil, iar faptul că au întrebuințări până la ultimul fir de praf sau picătură le face și mai dezirabile.

Când le desfaci nu miros a nimic, par niște coji uscate și atât. Dar fierte miros a ceai, plăcut. Lichidul fiert se poate folosi fie ca detergent lichid pentru gospodărie - pe post de Pronto, pentru spălat chiloți la mână când te grăbești, pentru curățat faianța..În fine, pentru multe chestii pe care eu una mai mult le bănuiesc întrucât de obicei le face bărbatu-meu pentru că-i place și pentru că a înțeles că nu am șase mâini și chiar nu e mereu amuzant să faci lucruri cu un copil în brațe, la sân sau în cârcă. Ceea ce vă doresc și vouă (asemenea bărbat adică).

Dacă nu găsiți rapid întrebuințări, fie că sunteți 12 ore plecate de-acasă ca mine, sau că aveți un bebe în puseu de creștere și soțul în vreo delegație, sau că același consort  v-a anunțat că săptămâna asta nu șterge decât tastatura când ajunge acasă, vă sfătuiesc să congelați lichidul rămas în doze mici, eventual într-un vas pentru cuburi de gheață.

Moderna mea casă nu dispune de vasu' ăla cu pătrățele în care se pune apă la înghețat pentru simplu motiv că niște chestii albastre din congelatorul de marcă fac fix asta: adică umplute cu apă scuipă cuburi de gheață. Așa încât varianta de a face cubulețe la mine n-a existat, draciile nu-s transparente și m-aș fi trezit cu vreun musafir cu spume la gură. Drept urmare, m-am văzut nevoită să mă felicit că nu arunc borcănelele de sticlă ale fie-mii și să pun doze de vreo 50g în câteva.

Dar s-o iau cu începutul. M-am hotărât să fac rețeta testată de Amy și de doamna la care acum nu mai pot ajunge pentru că n-am salvat linkul și Amy s-a dat pe privat :) probabil pentru că acum o cheamă Herbine. Ba iată, noroc că există cache-ul din google, rețeta originală este aici.


Concentrat din nuci de săpun


  • 10-15 nuci (de două ori atâtea jumătăți)
  • 6 căni de apă - cam 1,5 litri, deci
  • Fiert cât cuprinde până apa scade la jumătate. Nu miroase a leșie prin casă cât timp fierbeți, ci a ceai de plante, asta ca să știți.



Se scot nucile și se pasează cu mixerul cu picior, cu lichid cât să le acopere, sau cu cât credeți voi că se pot pasa ușor. Iese ceva de consistența unui Cif, alb și frumos mirositor, pe care-l puteți folosi chiar pe post de CIF dar și pe post de detergent pentru spălare manuală. La noi Buni e dependentă de spălatul manual și i-am păstrat puțin, pentru că dintr-ăla normal nu mai am deloc. O să postez și feedbackul dumneaei când va fi disponibil, ca să știe lumea la ce să se aștepte.


Detergent de vase natural și cât se poate de home made


E bine să știți că funcționează și fără nuci de săpun, doar cu apă.


  • 2 căni (400g) lichid descris mai sus
  • 3 lămâi mari tăiate bucăți și cu sâmburii scoși
  • 8 linguri de sare - nu contează de care - 200g
  • 1/2 cană de oțet 


Sarea, lămâile și puțină compoziție se mixează până devin aproximativ o pastă. Veți descoperi că lămâile au o coajă de-a dreptul încăpățânată: eu am încercat și cu vasul cu cuțite și cu blenderul cu picior și nu s-au făcut pastă; am un Braun de 600W care toaca lejer carne. Cred că dacă nu aveți blender puteți folosi o râșniță obișnuită de cafea sau chiar mașina de tocat, apoi fiert 10-15 min, pasat prin sită.

Dacă nu le veniți de hac cjior sus-pomenite, sau dacă n-aveţi blender şi le treceţi prin maşina de tocat apoi amestecaţi şi restul compoziţiei, iarăşi nu-i nicio problemă, a doua fierbere rezolvă tot.

Amestecați aşadar compoziția cu restul de lichid care v-a rămas și cu oțetul și dați un sfert de oră la fiert. Dacă mai sunt resturi de coajă de lămâie, puteți trece fiertura printr-o sită înainte de depozitare, iar partea semisolidă se poate mixa la blender/râşniţă/pasa prin sită old stzle că doar nu facem asta zilic, iar crema se repune in compoziie.

Mie mi-a ieşit mai bine de 1 litru de detergent, așa încât am pus în sticla de jumătate pe care o vedeți în poze, am mai pus un borcan de 800g plin si unul de 250 la congelator pentru că nu am folosit conservanți și nici nu m-am putut ocupa de soluție în seara în care am fiert-o că mă apucase unu din noapte iar Andei îi era somn.

De fapt ne-a luat chiar mult până să terminăm, dimineața am pus la fiert, dar a trebuit să plec la lucru, Anda părea să se supere așa că am îmbrăcat-o și a scos-o Buni la păscut, au stat vreo 3 ore, Buni a terminat de fiert drăcia dar n-a mai avut vreme să şi mixeze și mai bine a făcut. Iar detergentul de vase a fost fiert în formă finală de către ea până la urmă, că altfel mă ajungea două noaptea cu copilul treaz :). Iar filtrarea și îmbutelierea ca și prima testare au avut loc ieri dimineață. Testarea aseară. Articol început odată cu precentul - tot despre nuci de săpun, din motive de Andă care a dormit până la 11 dimineaţa şi terminat acum când copilul s-a alintat la sân până a adormit.

Într-adevăr e mai comod să pui puțină pastă într-un lighean și să speli acolo până se murdărește apa (se întâmplă tare greu). Pentru multe chestii buretele a fost inutil, linguri, căni s-au curțat extraordinar de repede și fiind atat de acidă soluția scoate și petele de pe vase aproape insant. Aseară am prestat și un sufleu de conopidă iar sosul s-a prins puțin pe fundul oalei. De obicei mă încumet să spăl asemenea oale a doua zi după ce le-am lăsat la muiat și musai cu buretee de sărmă. Acum partea cu făină și ou lipită de pereți s-a curățat înstant, iar cea de pe fundul oalei după câteva minute. Și mi-a lasat și fundul cratiței alb, eu credeam că se cam zgâriase emailul si de-aia bătea spre galben... Nu mai spun de exterior care a stat cufundat în aceeași soluție și a ieșit perect curat, avea niște urme de arsură care se doftoricesc în mod normal cu cif su altă pastă de curățat și cu buretele de sârmă. AU dispărut aproape complet fără ca eu să le frec.

Se limpezesște înfiorător de repede.

Are și un inconvenient, momentan a fost un convenient, ca sa zic asa, mi-a făcut peeling pe mâini, am niște mâini de domnișoară, dar cred data viitoare o să pun niște glicerină sau lanolină în soluție. Lămâia întărește unghiile în caz că nu știați, și chiar se cunoaște. Acum mi-am salvat pielea cu loțiunea solidă a Alexandrei și cu untul de shea nerafinat al Loredanei.



Concluzia?
O da, merită încercat/ E ceva mai complicat decât să o culegi de pe un raft, însă rezultatele sunt extraordinare și foarte rapide. E mai convenabil să moi vase într-un lighean, iată, eu am numai ligheane mici, pentru cocă, iar chiuveta mea e și ea mică, dar merită. La fel de bine merge să speli ca-n filme, să pui apă cu detergent în cuva chiuvetei și să limpezești pe urmă. Acum ligheanul meu stă și așteaptă diverse mărunțisuri care se cer clătie: cana de cafea, lingurișa Andei, piesele pompei mele de muls...

You Might Also Like

2 comments

About Me