Ne-am mondenizat de tot. Daca sambata trecuta participam la Marea provocare a alaprtarii, sambata asta ne-am prezentat cu totii la Internaational Babywaering Week - de fapt la o intalnire care a celebrat acest mod de parenting (atat de savuros).


 Preambul (vineri 13  mutat sambata 9)

Ziua mi-a inceput super, mi-au venit noile achizitii de purtat, pe care nu le-am putut testa din motive de Anda maraita de nesomn. Cum, care nesomn? Apoi, simplu. M-a sunat curierul la o ora neortodoxa (gen 10 dimineata) cand noi inca sforaiam in 3. A trebuit sa ies pana la colt ca sa nu bage omul ditamai duba pe alee pentru o cutiuta (misto rau saculetii in care vin slingurile). Dar pana a iesi, mi-am cautat geanta, pe care tati o mutase decuseara din spirit de zel in facutul ordinii (el zice ca nu a umblat cu ea). Asa s-a foit cautand-o ca mi-a trezit Anduta (versiunea lui e ca eu am trezit-o).

Pana la urma, s-a apropiat pranzul si buna dispozitie a copilului - purtat in bratele mamei, in buna traditie celebrata de saptamana care tocmai a trecut; ne-am uitat dupa telefoane la oferta pentru Buni, am trantit o ciorba (mai mult buni), am baut cafea si eu m-am hotarat ca tunsa si nevopsita nu se poate. Asa ca m-am apucat de treaba. Eu am inceput, tati a terminat (intre noi fie vorba, chiar se pricepe).

Bine bine, dar de ce nu se deschide odata? De ce am radacinile a la naturel? Hmmmm, ma limprezesc si caut balsamul nuantator, care vad eu ca e cam lichid si puteeee!


In loc de refren 

In timp ce-mi aplica tati vopseaua pe augusta-mi, ceafa, copilul s-a prins ca e rost de distractie, asa ca am suit-o pe capacul de la WC sa vada ce faceam. Culmea, vopseaua asta era terbil de parfumata. Ma gandeam oare ce miasme inodore inoata prin camera, totusi? Nu e prea sigur pentru Anda sa stea cu noi, dar ea era in mod clar de alta parere. Drept urmare, am format un tablou viu de toata frumustea: copchila cocotata unde scrisei, agatata de sanul meu (ca sa ma convinga ca nu se da dusa de-acolo), iar tati in spatele meu cu periuta si manusi. O scara a magarului care merita, zau, fotografiata.



Ma limpezesc de vopsea si nu zau ca nu vad char nicio schimbare. Ma gandesc ca poate trebuie sa dau cu nuantatorul ala, desi cum sa deschida...? Incep sa ma cuprinda cei 1000 de draci gandindu-ma cati bani am dat de data asta pe maclavais. Insfac tubul si vad ca scrie ceva cu gel-nu-stiu-cum. Dupa cum spuneam, observ ca pute, asta nu-i balsam, clar. Creierul meu decolorat, pus in sfarsit la treaba, isi aminteste ca in instructiuni gelul era revelatorul si... se face gaura in gresie. Iar eu alunec direct inauntru. Apoi ies si-mi vine sa sparg ceva. Capul meu e cea mai buna optiune. Atata pierdere de timp, deja e tarziu, ce sa fac? Vine tati, ma plang si lui, el zice c-o sa luam alta, desi era genul de vopsea la care mai bine nu gresesti... Eu sunt de acord si-mi vars revelatorul pe par asa cum era el, in stare nativa. Ce mai conteza c-am indurat o ora mancarimi pe cap de-mi venea sa-mi iau campii? M-a mai usturat inca putin.

M-am dus prin casa, apoi la prima oglinda vad ca ma fac cam gri. Domne, zic lui buni, am impresia ca mi se inchide parul.

Soata se mira, cum naiba ma, cu decolorant? Zic eu, pai poate necombinat cu vopseaua nu e asa decolorant. Am facut pe dracul.

Nu chiar, pana la urma s-a decolorat rezonabil. Dar imi voi face parul roz in seara asta.


Odata imbaiata, parfumata, partial decolorata si vopsita, m-am imbracat si am dat s-o imbrac pe Anda, numai ca ea a fost de parere ca nu i-ar strica putina ciorba inainte de placae. Cum era sa ratez asa o monumentala ocazie? I-am dat, mi-am patat si blugii, dupa care l-am cooptat pe tati la un imbracat fulger. De copil.

Copil care a detectat in mod fatal caruciorul de papusi. Cand e soare si mergem in locuri propice plimbarii, acest carucior e declarat jucaria non-grata. Cand e putin ud pe-afara si cand ma grabesc pe undeva, il iubeste de-a dreptul.

Vineri am iesit cu carutul cu pricina, Anda si slingul la cumparaturi in apropiere, ajutate de Buni. Vazand ca pe jos e ud si ca se profila o bala pe Alee, Anda s-a dorit purtata in brate, dar cu carutul agat de ea. Dupa 50 de metri am convions-o sa intre in sling, unde pana la urma mi-a si adormit dupa prima runda de carat de plase.

Prin urmare, sambata n-am mai vrut sa aud d el. L-am lasat in casa si l-am somat pe tati sa ia copila in brate, desi plangea ca vai de ea si voia sa se duca in casa dupa dracie. Tati parea sa vrea sa inchida el usa si sa-mi lase mie bolovanul urlator, oazie cu care era sa-i prinda si manuta in usa, intrucat fetita intempestiva navalea inapoi pe hol dupa carut... Ne-am adunat si salvarea a fost o masina care a intra in statie, pe care am agatat-o in fuga. Cand am coboat la metrou, Anda deja chiraia si a fost de acord sa-si imbrace si hanoracul. Ocazie cu care tai a urcat-o in slingul lui cel nou.

Pot spune ca noi am iesit la Romana, o sun pe Rox si ea-mi spune ca da, acu' 10 minute erau niste mamici la Carturesti. Ne intoarcem, trecem pe langa Carturesti ca 3 naluci si jumatate, mergem pana aproape de Universitate, apoi imi dau seama ca rebuia sa fie pana in Cinema Patria, Trambitez intoarcerea, imi laud simtul de raspundere si orientare turistica si-mi blestem (cam mult spus) cei doi ani de nesomn partiali responsabili cu caderea intelectului meu in ce mai crunta salbaticie,

Detectez libraria cu pricina, il sun pe tati purtator de sling cu Anda, care spusese ca el mai merge 100 de metri pana la Universitate si ne prind din urma, ii povestesc lui buni ca na, in stanga nu ne uitasem ci numai drept inaintem sa detectem Adelle plus micuta Ra.

Trecem din nou prin Romana, pe sub coloane, ne incolonam pe Dacia, reconstituind marsul (ah asa regret ca nu l-am incolonat pe tatisling si am marsaluit independent...) si ajungem la Pronatalia, cu o Andutza extrem de adormita pe piept de tati, unde...


Intalnire cu mamici si tatici purtatori

De fapt, despre asta voiam sa scriu. Am fost multe. Mariamirabela cu Degetica, Didinuska cu fratele de lapte al Andei, care suge frumos, Rox, Adelle (gazda), Ramona Rosu si multe mamici si tatici (ma multe detalii despre ei pe blogul Roxanei unde tocmai a aparut o prezentare foarte frumoasa.

Ce mai pot adauga e ca am ciripit cu mare placere cu fetze deja cunoscute, am admirat copii frumosi iar tati s-a dus acasa dupa laptele lui Harry si a pierdut cam toata prezentarea.


Rezumat

Purtarea bebelusilor si a copiilor:

- este ergonomica, imitand pozitia opilului din perioada prenatala, nepunand presiune inutila asupra vertebrelor si asupra curburii coloanei vertebrale). In acest sens, asezarea copilului pe suprafete plane si tari nu este o optiune convenabila dar a fost o adevarata moda printre doctori sa recomande suprafete tari pentru repararea durerilor de spate.

- repara displazia de sold si talus varus (orientarea talpilor spre interior). Daca am retinut corect permite deschiderea optima a bazinului pentru a permite femurului sa se aseze pe osul bazinului (aka pozitia broscuta).

- nu creeaza copii dependenti. Cum bine spunea o mama prezenta, tine-l un an in brate si nu-l mai tii o viata (in brate). Eu zic ca-l tii trei sau patru ani dar mai conteaza? Close so you can kiss e dictonul meu preferat. La urmatorul copil nu mai folosesc carut. Desi Buni a noastra nu a prea fost de acord. Intr-un fel are dreptate copilul isi doreste sa fie purtat (ea vorbea din punctul ei de vedere, totusi, cu teama ca Andei ii va fi dor de mine cat voi lipsi peste zi si se a intelege poate mai greu cu ea).

- incurajeaza alaptarea: prin atingerea dintre mama si copil se solicita creierului secretia prolactinei.


Ne-am intors acasa tot cu tati purtator, de asta ast cu mei-tai ca  zis ca il doare spatele cu slingul. Inca nu-mi dau seama daca il pusese el aiurea sau ii e foarte putin larg, insa cred ca el va folosi mai ales mei-taiul, care, spunea el, e mai ok decat un rucsac.  Presupun ca e de bine. Intr-adevar, am apucat si eu sa-l pun in fata prin casa, distribuie greutatea foarte convenabil. Multumiri Adellei care ne-a ajutat sa il legam eficient!