highlists

Unelte ajutătoare pentru evaluarea suptului și a posibilelor probleme în alăptare

În unele zone este greu de ajuns la un consilier în alăptare. Puteți întotdeauna discuta cu cineva, dar vă copiez mai jos câteva trucuri ut...

duminică, 26 august 2012

Elucubrații despre renunțări și dragostea necondiționată a copiilor

Înțărcarea naturală presupune să-i mai dai și peste câteva luni de pauză dacă îți cere.


Oricum, va suge mai mult de formă, dacă nu cumva doar va pupa sânul, spunând ce frumos e!, dar ar simți că nu-i tai accesul la el, la tine-mama-copilului-mic-din-el (în fond asta testează pe final de înțărcare, părerea mea).

Și tot părerea mea e că, dacă nu-i dai și se ia cu altele, de fapt s-a resemnat - fiindcă el, copilul, știe deja că nu-l mai accepți acolo. O face pentru tine, fiindcă te iubește și fiindcă vrea să-l accepți, nu că așa a simțit el nevoia.

Poate copilul mic reprimat acum din dorința de a te proteja pe tine va ieși la iveală în alte momente din viața lui - evident, în alte forme.

Cred că așa se nasc bărbații zilelor noastre, ăia care sunt lei la serviciu și ţânci acasă, care nu-și fac ordine pe lângă ei și te lasă baltă cu treburile pentru un fotbal.

Sigur, nu exclusiv refuzul sânului face un bărbat așa, dar nevoia de sânul mamei e unul din primele lucruri pe  care e îndemnat să și le reprime. Fiindcă, nu-i așa? Societatea vede alăptarea unui băiat măricel ca pe ceva cu conotații sexuale, ca pe ceva rușinos. E greu și pentru cel mai nonconformist om să scape integral de prejudecățile astea așa că, în momentele de maximă oboseală și presiune asupra mamei, ea se poate simți inconfortabil alăptându-și copilul deja prea mare - iar motivele disconfortului resimțite de ea conștient pot fi diverse.

Mai e si interdicția socială stupidă care împedică băieții să-și exprime sentimentele, plus alte lucruri care îi fac să renunțe la diverse lucruri care le sunt necesare dezvoltării și cărora noi nu le mai dăm atenție, de multe ori specifice mediului unde trăiesc - inclusiv felul în care gestionăm faza sexuală a copiilor, modul tâmpit și umilitor în care le oprim pornirea legitimă de a se explora..

Aceste dorințe reprimate de fapt afectează în ochii mei  atât fetele cât și băieții, dar încă nu-mi dau seama cum reacționează la ani distanță o fată căreia i s-a luat suptul înainte de vreme. Pe fiică-mea, al cărei acces necondiționat la sân e refuzat și ei mai des sau mai rar, o văd mai atașată de tatăl său de la o vreme, verificând teoriile alea cu iz freudian cu fetele care se atașează de tați. edit: E posibil ca ”păcatul” meu să se ”spele” așa și să explice de ce totuși fetele sunt mai echilibrate și mai responsabile când cresc în spiritul convențional în care ne educăm copiii în zilele noastre. Dar la Denis ”tatăl” sunt tot eu. :).


Cam asta, că mă cheamă copchiii :D

1 comments :

  1. sunt total de acord see you faptul ca, din iubire si doar de asta, copiii se resemneaza atnci cand le refuzam dorinta de mangaiere. e adevarat ca ei 'ne iarta', insa neimplinirea de moment ii lasa mai tristi, mai in suferinta, see you mai putina incredere in ei si in cei iubiti. eu si acum, asa mare cum sunt, cand simt lipsa de incredere a parintilor mei in faptul ca pot sa fiu si eu un parinte bun pt copiii mei, numai pt ca nu vedem la fel diferite aspecte de educatie, ma retrag in baie si plang. se rupe ceva in mine atunci si e pacat, pt ca tot ii voi iubi pe parintii mei.

    RăspundețiȘtergere