Ne-am obişnuit cu toţii să ne simţim incapacitaţi să îngrijim copii fără să ne servim de lucruri gândite special pentru ei. 


Am uitat de mult că şi copiii au fost gândiţi să se adapteze vieţii pe care o ducem noi. Un copil e perfect capabil să bea folosind o cană obişnuită sau una cât el de mare, să mănânce dintr-o lingură metalică, să folosească un loc adecvat pentru a-şi face nevoile şi câte altele, multe din chiar prima lui zi în lume.

Copilul meu cel mic, de exemplu, chiar ţinea la patru luni o ceşcuţă la fel ca un adult şi bea din ea lapte muls fără să se ude, din dorinţa firească, legitimă, de a-şi imita semenii. Va asigur că la fel de bine a dus la gură o carafă de jumătate de litru cu care mai aducem apă de la fântâna (desigur, eu am suportat greutatea carafelor). Nu a avut nevoie decât de două încercări, poate chiar mai puţin - în sensul că din prima a ajuns de fapt să bea corect, dar atunci dădea mici rateuri la început.  Acelaşi copil ţine în mână cu gesturi autentice o linguriţă de metal pe care o şterge de faţa de masă apoi o duce la gură cu căuşul în jos. Face asta în mod repetat, exact cum face orice om la masă.

27 iulie - 4 luni

6 august - 5 luni

Când văd ceva pe care scrie "pentru copii" mă uit întâi să văd cât e de toxic (de exemplu unele alimente destinate copiilor şi multe medicamente conţin multe substanţe necomandate consumului oricui, dar sunt şi multe jucării şi recipiente de-a dreptul toxice). Pe urmă încerc să văd dacă există vreun echivalent în panoplia de produse destinate uzului comun. Aţi fi miraţi să vedeţi câte produse se găsesc în afara cutiilor colorate dar cu conţinut identic, la preţuri foarte diferite, însă.




Trăiesc cu impresia că multe lucruri din gamele astea au fost făcute, contrar convingerii generale, să ne îngreuneze viaţa şi să ne umple de nervi, fiindcă prin nefirescul lor forţează copiii să îşi nege instinctele din dorinţa de-a ne face nouă pe plac să bea cu... o cană cu pai, de exemplu (când ei au de la naştere în mecanism funcţional pentru a bea din recipiente). Tot folosesc exemplul băutului, dar poate fi înlocuit cu orice.

Nu neg beneficiile civilizaţiei, de altfel folosim şi noi o grămada în toate domeniile vieţii: de la materiale de construcţii deştepte până la smartphone-ul de pe care scriu acum. Dar refuz să nu-mi mai folosesc bunul-simţ când aleg obiectele de care mă înconjor, iar piaţa cu găselniţe destinate copiilor este arhisaturată, făcându-se abuz de dorinţa părinţilor de a-şi feri copiii de boli, neplăceri de tot felul şi de a-i şti traşi la normă, doar spiritul gregar e scris în genele noastre, trebuie să fim precum ceilalţi.