Ieri a vazut ca Ralu vrea sa se urce pe tricicleta sa pedaleze prin casa si numai de-a naibii s-a urcat ea si m-a pus s-o imping. Eu am incercas a nu subliniez ca tricicleta ese a Andei, in asa fel incat sa nu se supere si sa nu tina doar penru ea jucaria cea noua. Poate intelege mai mult deca cred si eu m-am mai referit la ea ca la tricicleta Andei. Copilul meu nu e deloc prost, e doar cam tacut.


Mai deunazi statea pe parchet si numara: (d)oooooi, teeeeei, cici. Asa numara si cand ii fac eu un, doi trei siiiii! cand se da pe tobogan si e cu gura pana la urechi.

Imi coloreaza sistematic monitoarele cu creionul. Acum de exemplu scriu de la unul care seamana a vitraliu ca nu gasesc spirtul.

Alaltaieri cand am scos numita trici pe casa scarii s-a urcat si eu m-am intors dupa o bluza pentru mine. Ea a strigat de multe ori: taaaatiiii! tati! tati! foarte clar. Azi-noapte dupa criza, cand ne imbracam, l-a strigat din nou. Eu vorbisem cu el la telefon si l-am sunat la timp s-o auda si el. O singura data ca vazand rtelefonul langa ea s-a oprit. Nu a vrut sa vorbeasca cu el, il vrea in carne si oase. Isi departa capul din receptor si maraia :) Tati draga, daca citesti asta si eu nu vin la Bucuresti, gandeste-te cum vii pe la noi in weekend pentu ca urmatoarele 3 saptamani stii ca n-ai cum s-o vezi altfel.

Tot ieri, dupa ce s-a trezit, a vrut pe geamul de la bucatarie sa vada strada plina de masini si striga: taaatiiiii! Clar, clar, de multe ori, ca un cantec. In dimineata asta din nou, in timp ce s ejuca. Penu ca a inceput sa se joace singura si sa vorbeasca te miri cu ce entitate imaginara. Si tati n-o sa vina, e confirmat....