Am citit titlul si nu mi-a venit sa cred. Am amanat cititul, insa cand sora mea mi-a confirmat vestea mi-am luat inima in dinti si m-am convins si pe partea virtuala ca s-a terminat. Nu l-am cunoscut niciodata pe Niculae Ionescu, tot ce am stiut despre el a fost ca era (era sa scriu este) sotul unei profesoare de-a pictoritei mele si are nevoie de ajutor sa poata depasi un moment greu in viata oricui: leucemia. Asa a aparut linkul deasupra fiecarei postari de pe Blogul Mediocru.


Mi se pare nedrept sa ai atat de putin timp sa lupti: din februarie pana in iulie. De ce oameii sensibili, destepti si buni se duc? De ce nu pleaca hotii si raii in locul lor??? Oare Pamantul chiar este iadul universului, ca in bancul ala morbid?

Urez pe aceasta cal sotiei si fiicei multa putere sa mearga mai departe. De dragul lui, cred ca el isi doreste ca ele sa fie tari, ca sa si-l poata aminti cat mai multa vreme si sa admire frumosul si in locul lui.

Blogul asta nu va disparea din blogroll, il vom muta insa de la nevoia de ajutor in alta casuta. Nevoia de aducere-aminte. Pentru ca trebuie sa luam exemplu de la domnul Ionescu si sa ne amintim care sunt lucruile cu adevarat importante in viata. Si ca totul poate aluneca atat de repede pe panta disperarii, dar ca dumnalui s-a pastrat incederea in viata si in frumos pana in ultimle momente.

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace.