highlists

Unelte ajutătoare pentru evaluarea suptului și a posibilelor probleme în alăptare

În unele zone este greu de ajuns la un consilier în alăptare. Puteți întotdeauna discuta cu cineva, dar vă copiez mai jos câteva trucuri ut...

duminică, 11 iulie 2010

La bunici

Tac întruna că am ajuns de câteva zile la megafamilionul meu şi ba nu mă adun, ba uit ce aveam de scris, ba vine Zuzulina să tasteze ea tot şi la revedere scris. Noroc că am reuşit să mai ies la liman cu articolaşele pentru partea cealaltă, altfel aş fi poza în neserioasa secolului. 


Cu ce să-ncep? Păi cu mâncatul. Eu am plecat cu zuza cu autocarul si am trimis bagajele cu verişoara mea care se deplasa în aceeaşi locaţie cu copil şi fără pisici de data asta. N-am avut curajul să grupez fetele în aceeaşi maşină, mai cu seamă ca încăpeau greu două scaune de maşină, două mame şi şoferul, aşa că am ales varianta sling+maşină+tati până la metrou, apoi metrou şi autocar iar la destinaţie m-a cules tata. Am avut vreo trei paporniţe, una cu hăinuţe de schimb (am uitat tricoul) şi accesorii, una cu jucării şi una cu haleala - pasta ham - just in case, că la noi nu se găseşte iar zilele astea este la piece de resistenţă bebegastrnomică. Adică uneori, dacă nu mănâncă nimic (citiţi refuză să guste, miorlăie când vede cratiţa şi alte asemenea la care majoritaea mamelor ar da pe reclame si ar face abstracţie de protestele bebeluşeşti îndesând cât mai adânc sfânta linguriţă), spun uneori, îi arăt borcanul şi râde. Şi gustă, apoi mănâncă jumătate sau trei sferturi sau aproape tot.. A propos de asta, m-a pus dracul să îi propun alt borcan tot din mega image cu pui, paste şi legume. Draci, mi-a zis să-l mănânc eu şi m-a refuzat fără graţie.

Bun, ţin să spun că odată intrate în autocar, am intrat în altă lume. Lumea bebeluşilor mâncăcioşi. A rupt juma de borcan de pasta ham din mers fără să se murdărească, apoi a ronţăit covrigi până acasă. Dar spre deosebire de alte dăţi, nu-i regăseam nicăieri în stare agregată de frimituri sau bucăţi călcate în picioare. Dispăreau pur şi simplu bucăţi întregi şi... repede!

Nu a dormit deloc (am plecat după ce a tras un pui de somn) dar s-a comportat exemplar: a supt, s-a urcat pe scaun, a mers printre scaune, s-a jucat cu o baghetă magică, s-a împrietenit cu doi copii şi a stat puţin şi pe scaunele lor. Per ansamblu mirific. Am fost şi la baie cu ea în sling. M-am descurcat şi i-am văduvit pe ăia de săpun lichid. Ei spun că se fură şi ţin sticla dosită. Dar eu cred că economisesc în draci că lumea nu cere mereu :D. Şi mai dai şi un leu.

Ce să mai spun? Aici am ceva mai mult timp pentru mine, dar per ansambu sunt aceeaşi Zoozie (porecla asta nu e aleasă întâmplător), crăp de oboseală, Z se culcă tot târziu. Doar ieri a adormit pe la 8 şi ceva seara în triicicletă în Centru, dar la miezul nopţii s-a trezit şi a fost de neconsolat, deoarece eu nu m-am putut aşeza imediat în poziţia mufat. Tocmai mă vopsisem şi îmi alunecase nişte mască de păr şi apă chiar şi pe sân. Deci a terebuit să merg să mă spăl. Păi atât mi-a trebuit, spun cu mâna pe inimă că n-am idee la ce oră ne-a culcat până la urmă, dar ştiu că la un moment dat m-a scos din pepeni şi a venit mama de lângă Raluca să m traga de mânecă ca mă port neadecvat. Lucru extrem de adevărat spre rusnea mea, dar cred că am mai povestit pe-aici că nu sunt perfectă. Da, am urlat la ea şi nu mi-a părut rău. Bine, sunt de acord că am fost o vită şi nu aveam dreptate, dar dacă avem cea mai vagă bănuială că se trezeşte aşa, mă culcam lângă ea aşa izânită cum eram, că oricum nu mă alege nimeni. Si blondă complet sunt la fel de şuie ca înainte.

Că spuneam de oboseală, nu îmi amintesc deloc unde pun lucruri, cel puţin dacă nu răscolesc casa de cinci ori să-mi găsesc geanta nu sunt eu. Telefonul nu mai spun, îşi face veacul pus aşa de bine uneori că trebuie să mă sun ca sa dau de el, iar dacă am ajuns aici e ca la loterie pentru că s-a defectat urât de tot. I se mişcă bateria şi are o dungă pe display. De mule ori, de fapt, tot display-ul se vede alb şi nu-şi revine decât după loviri repetate de ceva tare. Telefon cu copil mic prin preajmă... e al doilea mătrăşit. Camera nu mai merge deloc.

Ne-a sosit noua tricicletă vineri. Avem tricicletă roz, se conduce cu o singură mână. Azi am ajuns acasă cu Raluca in sling, cu Anda în tricicletă, cu o plasă nu prea uşoară într-o mână. Deci se conduce extrem de uşot. Cred că dezvoltă un uşor joc la mânerul părintelui după ce a împins-o Ralu pe aia mică şi cred că a apăsat destul de mult pe el, dar cred că mai degrabă sunt eu paranoia. Per ansamblu e extrem de bine făcută.

Vedem oricum când ajungem la bricolatorul-sef. Dacă are ceva, el sigur o va repara. Eu abia aştept să-l văd să-l pun să-mi schimbe display-ul că alt telefon nu mi-as lua  până nu creşte bubulina, dar parcă aş sta pe net. Cine mai citeşte bloguri alăptând nevoie mare daca nu mai am telefon?

A da, iar Anda a sta azi la WC pe reductorul Ralucăi (noi nu aveam) şi i-a plăcut. Cică îl primim cadou că Ralu e fetiţă mare de-acum. Are într-adevăr 15 kile.

Şi cu asta vă pup nevoie mare pe voi ăştia care v-aţi pierdut timpu să aflaţi cum stă fi-mea bine-mersi la bunici cu mama din dotare. M-aş uita la Battlestar Galactica aşa ca înainte de culcare, dar in dormitor nu e niciun calculator si unul din fraţii mei a şterpelit laptopul celuilalt (de rezervă, aflu acum - laptopul nu fratele) ca să facă o sesiune de jocuri la un prieten. Tinerii din ziua de azi!

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu