Nu, nici la ştrand nici la zoo. Prin oraş, că mândra nu se ma culca deloc și, cum ne-a sunat năşica, am zis să semnăm şi noi condica la o terasă.


Eu am beut un moccacino Anda o apă cu bule şi toooot n-a adormit, probabil pentru că am ajuns prea repede la destinaţie şi ne-am oprit şi la semafor. Iar acolo s-a împrietenit cu năşicul ei cu un an mai mare sau pe-acolo.

Au zgâlţâit masa, şi-au oferit flori, ne-au dat pe noi mamele in leagăne (era o terasă cu balansoare) şi, după ce ne-au condus acasă la noi, i-am condus şi noi pe ei până aproape de casa lor. De data asta pe propriile rotile. Pardon, picioare.

Cristi a furat de la nişte copii arta scuipatului şi a dat-o generos mai departe, aşa că bârâiau amândoi şi râdeau în hohote, cel puţin Zuzulina se ţinea cu mânuţa de burtă., Erau adorabili, asa blonzi, creţofolini şi bârâind printre sughiiţuri de la atâta râs. Mă bucur tare că începe şi Anda să iasă din epoca "doar mama" sau "mama înante de toate", dar parcă mă încearcă şi puţin regret şi... puţină teamă. Pentru că, invariabil, la 4 ani vor învăţa să înjure, să împingă, să scuipe alţi copii iar eu va trebuir să îi creez fie-mi noțiunea de discernamânt, de respect, de grijă pentru celălalt. Ce simplu ar fi să ne putem cumpăra un bol de sticlă!

La noi s-a deschis sezonul bebeluşilor mâncăcioşi. Când am ajuns acasă, după 3, oricum, a mâncat chiftea dintr-o furculiţă. Să zic că a adunat una medie. După care a mâncat o bucată de peşte pane şi două-trei felii de roşie. Înainte de a pleca de-acasă, am vrut să-i dau supă cremă de legume mega delicioasă şi pâine dar nuuuuu, nu era bună pentru ea.  Burtica de bebelină trebuie înainte obosită bine ca să pape. Nu mai zic că nu a vrut "să-i dau" eu peşte, m-a refuzat de vreo 3 ori (nu făceam decât să i-l arăt şi eventual s-o întreb dacă vrea).

Până la urmă, după ce-am convins-o că se poate scălda într-un pahar cu apă şi stând pe scaunul de lângă mine, adicătelea nu numai în braţele mele, am luat involuntar o bucat de peşte pentru mine şi am rupt-o în două. Moment în care Anda i-a prins strălucirea aurie printre gene şi şi-a dorit-o între degete. Am nimerit o bucată cam grasă (probabil singura, că toate multele pe care le-am ras eu erau slabe) dar n-a schimbat-o cu alta pentru nimic în lume. Eh, omega 3 mai mult pentru ea (sper eu).

Aseară a mâncat două-trei bucăţi e mici copţi pe grătarul cu abur, ăla gol pe interior, grill-gaz cred că se numeşte. Ştiu de ceva vreme că îi place carnea tocată dar eu gătesc ceva mai ditetetic, ba perişoare, ba chiftele la cuptor (alea n-au atras-o niciodată),ori ardei umpluţi, dar oricum nu găteam foarte des că nu aveam garanţia că le vrea, chiar şi aşa (sunt păţită). De Paşti la soacră-mea a mâncat prima dată perişoare şi sarmale (deşi sarmalele nu erau chiar dietetice, mi s-au părut puţin grase şi i-am dat doar puţin, erau de carne de vită, nu ştiu de ce-au ieşit aşa). Chiftele de acum nu erau pentru ea, erau desigur prajite şi, dacă la prima bucată i-am dat crusta la o parte, la a doua n-a mai avut răbdare să o răcesc si a luat-o cu tot cu furculiţă şi dusă a fost. Una peste alta, eu o las să guste din tot ce vrea. Mănâncă oricum foarte puţin, dar sper că, făcând cunoştinţă cu gusturi şi texturi noi, va privi mâncarea cu ochi mai buni decât o priveam eu copil fiind. Încă nu a gustat pepene roşu, de cireşe nu s-a atins (anul trecut era moarta după cireşe). pepene galben a mâncat doar zilele trecute la Bucureşti, evident noaptea. I-a plăcut dar nu a ţinut minte xperienţa în mod deosebit. Încerc s-o ţin în preajma familionului când mâncăm, dar încă se simte constrânsă şi fuge de lângă noi cu ceva familiar, de exemplu o bucată de pâine. Anda are de ieri 1 an şi 9 luni. O sa merg s-o cântăresc pe undeva că arată .... expandată, sunt chiar curioasă. Şttiu doar că are peste 85 de cm şi poartă mărimea 21 de vreo 3 săptămâni. Copil crescut cu ţâţă, ce să zic.

După asemenea dezmâţ culinar a luat şi circa un pahar de lapte direct de la moi-milka, dar tot nu s-a culcat. M-a luat de mână şi m-a adus la calculator, minţindu-mă că vrea să sugă de culcare în braţele mele "ca acasă". Aiurea... m-a părăsit aici, de-aia m-am apucat de despicat firul în patru. Dacă mă ridic de-aici cine ştie cum mă ia de-o aripă şi mă aduce înapoi :)

Ei, nici chiar aşa, Cât timp s-a scris articolul ăsta am fost şi în dormitor, ne-am plimbat cu mânerul de la tricicletă, ne-am certat că adică de ce să-l pun la loc (adică deoparte că tricicleta era la plimbare pe hol cu Ralu)... am fost iar în dormitor, unde am închis uşa şi nu ştiu ce-am mai făcut... treburi de-asta de oameni care se destrăbălează stând degeaba. Probabil că voi nu ştiţi cum e :)