Din cauza unor tratamente îndelungate cu antibiotic (care nici n-au dat rezultate), Raluca s-a înţărcat la 3 luni. O nostalgie a suptului însă are, pentru că la cei patru ani ai săi cere din când în când câte un biberon cu lapte și îşi suge degetul când se alintă sau când e adormită (astea sunt sinonime parţiale la ea).
Ieri, după plajă, fiecare zuză în braţe la mama ei, fiecare mamă în faţa unui calculator (sunt două, unul lângă altul în birou). Noi stăteam de vorbă iar  Ralu a început să imite fiecare gest al Andei. A supt la mama (!) şi încerca să imite şi poziţia în care stătea cea mică şi micile ei gesturi la perfecţie. Când Anda şi-a terminat treaba i-am zis Ralucăi: Acum Anda a coborât, ia da-te şi tu jos! Şi s-a dat :)

Iar seara, a trebuit să-i explic că o iubesc pe Anda dar că o iubesc şi pe ea, numai că nu o pot trata şi pe ea ca pe un bebeluş pentru că e o domnişoară. Şi chiar nu e nevoie s-o capseze pe Anda ca să-mi capteze atenţia (încă nu o pocnise dar nu cred că mai avea mult pentru că deja o tachinase până la exasperare).

Şi să mai zica unii şi-alţii că copiii sunt mici şi nu văd. (scuzaţi cacofonia chiar n-am inspiraţie acum). Vineri am fost la mama la serviciu şi le-am instalat şi o imprimantă. Acolo a crescut practic un copil cu 3 luni mai mic decât Anda. Firma e o afacere de familie (extinsă). Iar bunica îl articula pe David (în joacă) pentru ca s-o împace pe Anda mea care era cam ciufută că se trezise pe la 8 dimineaţa. Pentru ea, asta înseamnă minus 3 ore de somn. În sfârşit, vreau să ajung la faptul că mândra mi-a luat mâna s-o articulez pe Raluca pentru că o deranja! A spus Deeeee! Cum zice ea la supărare.

Deci ce folos că nu-i baţi tu, bătaia se deprinde de unde nici nu gândeşti pentru că atât e de înrădăcinată în educaţia noastră cât orice om, cred, simte uneori nevoia să caftească pe cineva mai slab, chiar şi un animăluţ. Asta indiferent de ce-şi propune persoana respectivă sau de principiile sale.


Azi-dimineaţă Anda i-a dai pisicii peste bot pe nepusă masă. Dacă până atunci am lăsat-o să tragă de mine, să sugă în toate poziţiile, să treacă peste mine în lung şi-n lat, atunci m-am treziit instantaneu. M-am simţit mizerabil, ştiu că e posibil ca soră-mea s-o fi articulat de faţă cu ea ca s-o educe, cine ştie pe unde s-o fi suit şi ea. Nu vă imaginaţi că o bate, dar cred că i-a dat razant una peste bot sau peste fund tocmai că "aşa se face".

Mă gândesc că nu am cum să fac o lume întreagă să îşi controleze gesturile şi mă rog ca fetiţei mele să-i "crească" discernământul mai repede iar eu să mă pot lepăda complet de tarele mele.