Poate lipsa de somn mă face aşa, sau poate ultimele ore mi s-au părut greu de îndurat, dar am o dispoziţie foarte gloomy şi, contrar tendinţei mele naturale, aş plânge tot timpul.


S-a îmbolnăvit Anda, are nasul înfundat si probabil o doare în gât; mâine ajungem la medic să vedem cum au ieşit analizele şi facem şi un check-up. Sunt dezarmată, are nasul infundat sau secreţii groase în gât şi e foarte greu de tratat, e un coşmar să-i pui o amărâtă de picătură de ophtamesone într-o nară, darămite s-o mai aspiri. Totul e dat peste cap: se trezeşte tarziu (în ciuda faptului că i-am decalat programul într-o zi: trezirea la 8 dimineata), orele ei de culcare după-amiza şi seara au devenit şi ele din ce în ce mai târzii. Azi-noapte mi-a adormit la 2.30, cred pentru că am fost la cumpărături şi a dormit până pe la 9 seara.

La 4.30 s-a trezit urlând, după ce încercase să sugă. Am găsit şi o lopăţică în pat lângă noi, primul meu gând a fost că a glodit-o, dar tind să cred că s-a speriat de nasul înfundat şi s-a trezi pe altă lume şi a plans de frică. Ne-am liniştit, l-am răbdat pe tac'su bietul de el deranjat din somnul cel dulce si am readormit-o pe la 7.30, după joacă, plimbat prin bucătărie şi o repriză nesănătoasă de Tom si Jerry. Eu însă am adormit şi mai târziu (mămicile ştiu de ce) şi m-a trzit altă repriză de plâns pe la 9.30.

Desigur că şi soră-mea s-a arătat jignită de ăndrăzneala fetiţei mele de a plânge în toiul nopţii.A venit şi m-a întrebat dacă am bătut copilul de plânge aşa de isteric. Partea mai proastă e că Anda stătea aproape de uşă şi soră-mea a împins-o, deci am trebuit s-o linştesc din nou pe micuţă. Vreau în vârful unui munte!

Nu ştiu cum se întâmplă dar eu ţin copilul ăsta sănătos până răceşte tatăl, care desigur nu ia măsuri să îşi ţină boala în frâu şi doarme cu noi. Bietul Superman sfârşeşte prin a fi doborât de boală la rândul său dar... nu ştiu, nu vreau să caut motive, nu vreau să caut vinovaţi, doar se întâmplă a treia oară la fel şi m-am săturat, mi-e milă de puiul meu.

Simptome de răceală uşoară sunt de ieri dacă mă gândesc bine dar am amânat să-i dau homeopate că nu-i curgea nasul, nu se întâmpla nimic - doar era puţin cam irascibilă şi parcă înfundată cu o noapte înainte. I-am început azi-noapte un tratament homeopat şi soţul meu i-a dat la 10 minute cu tantum verde aşa că pot spune liniştită că deocamdată nu ne tratăm cu nimic.

Ne-am uitat la Elephant Man, şi Anda a adormit din nou, de data asta în braţele mele. Deunăzi am mutat-o în pat şi văd că nu mai are probleme, respiră bine. La trezire încep tratament cu C Cold plus că altceva nu mai am în afara de antitermice iar mâine verific cu medicul dacă e inflamată în gat, urechi etc... Ştiu că de fapt nu e mare lucru, cel puţin comparând cu ce aud-citesc despre alţi copii dar e al meu, mi se rupe sufletul să văd că nu o pot ajuta, că nu îmi poate spune ce o doare. Of şi suntem abia la început şi e primul copil iar până acum nu prea am avut episoade de boală. Oare cu doi bolnavi cum este? Sunt obosită şi mi-e frig de la nesomn, sunt dezorientată, ar trebui să mă gospodăresc un pic, să fac pe bucătăreasa şi alte mizerii de-astea dar îmi vine să arunc totul de-o parte şi să-mi ţin copilul în braţe. Dacă ă gandesc bine, cam asta am făcut până acum :D