highlists

Unelte ajutătoare pentru evaluarea suptului și a posibilelor probleme în alăptare

În unele zone este greu de ajuns la un consilier în alăptare. Puteți întotdeauna discuta cu cineva, dar vă copiez mai jos câteva trucuri ut...

duminică, 15 februarie 2009

Cum de m-am gândit să apar şi eu

...pe lumea asta crizată şi nedreaptă, dar atât de interesantă, încât în fiecare zi găsesc ceva de care sa ma minunez. Ieri am zărit fereastra, iar azi am examinat-o în plenitudinea ei de fereastră largă de trei metri. 


O să încep cu o glumă proastă auzită când eram la mama în burtica - mi-amintesc şi acum zgâlţâiturile care au urmat numitei snoave:

Când 40 de persoane se gândesc la mâncare, e vorba de o înmormântare.
Când 38 de persoane se gândesc la mâncare şi 2 la sex, e vorba de nunta.
Iar când 40 de persoane se gândesc NUMAI la sex, e team building.

Nu ştiu dacă restul persoanelor implicate în acel team building se gândeau la asemenea afaceri necurate, cert e că ai mei da. Până atunci (25 mai 2007) nici nu erau ai mei.  And they lived happily... 8 luni. Nu mai mult! 8 luni! Timp în care Zoozie spunea: eu nu rămân gravi că am neshte probleme, nici n-are rost să ne ferim cumva. Deci nici tenis cu anticoncepţionalele lor n-a trebuit sa joc ca să mă fixez unde trebuie.

Şi totuşi, mi-a luat 8 luni. 8 luni! Când ma gândesc că acum aş fi mers deja dacă-mi ieşeau socotelile din prima, parca-mi pare şi rău că n-am reuşit sa apar mai devreme. Probabil Zoozie avea probleme cu adevărat, dar s-a îndrăgostit şi a început sa funcţioneze corect în sfârșit. Doar consecinţa oricărei poveşti de dragoste sunt copiii, nu-i aşa?

Cum a aflat Zoozie 
Chiar la timp cât să aibă timp să se gândească dacă să ma mătrăşească sau nu. Urat cuvânt. "Întrerupe sarcina" sau nu. Şi asta sună urat. "Mă omoară" sau nu. Asta sună şi mai urât! Oricum aş spune-o tot urât e, aşa că mă las păgubaşă.

Bun, s-a dus la doctor pentru un control de rutină, dr. a vrut sa vadă ceva la ecograf şi... sarcină incipientă: 4 săptămâni. Ca să vă spun şi vouă, de vreo două săptămâni eu îmi făceam de cap alegând cromozomi.

Cum a aflat Zoozoo
Ieşind de la doctor, Zoozie îl sună pe Zoozoo care era încă la jooob şi îl roagă să vină până în Piaţa Victoriei. Şi i-a trântit:
- S-ar putea sa fiu gravi. Asa că în ziua aia Zoozie şi Zozoo şi-au clătit creierii mergând pe jos din Piaţa Victoriei pana la 11 iunie. Unde s-au întâlnit cu ownerul care le-a mai dat o veste beton: voia mai mulţi bani. Zoozii erau amândoi zăpăciţi şi obosiţi, era 28 februarie. Eu mă botez fix pe 28 februarie anul următor!!! Tărâmul coincidenţelor s-a materializat pe blogul ăsta.

Cum au fost siguri
Ca şi cum nu era destul de evident, Zoozie a cumpărat şi un test de sarcină. Voia să îl facă dimineaţa, dar n-a rezistat ispitei şi l-a făcut seara. Din păcate pentru ea, instrucţiunile spuneau "ridicaţi capacul şi...". Dar erau două capace. Zoozie l-a observat doar pe cel greşit şi a devalidat testul :))

O sa divaghez puţin, spunându-vă că, nu ştiu cum, dar eu sunt legată de ziua de vineri. Vineri era când a aflat mami-Zoozie de mine, vinerea mai ales nimerea pe la contralele de sarcină, m-am născut intr-o vineri... probabil că tot vineri o să mă şi mărit. Ah, dar stai că fetele "nu se mărita niciodata şi nu fac niciodata vreun copil; cineeee, eleee? Noooo". Până le fac pe-amândouă aşa zic toate. Şi Zoozie s-a născut într-o vineri.


Al doilea test a pocnit-o pe mama cu o liniuţă T roşiiieeee, parcă mai roşie decât cea de control! Trebuia să-i atrag atenţia cumva că sunt acolo, nu? Măcar şi pentru că fuma ca un furnal si plămânii mei ce se vor forma odată deja tuşeau. Zoozoo a întrebat:
"Păi şi ce vrei sa faci?"
Mami a zis... "nu ştiu! e prea devreme, nu avem de nici unele!"

I-a luat doua zile să îşi dea seama că mă iubeşte. Dar Zoozie e încăpăţânata, s-a apucat să-şi pună hainele în ordine prin dulap în loc să recunoască asta şi, în genunchi pe jos, cu maldărul de rufe în fata, îl cheamă pe Zoozoo şi-i zice că ea nu poate să mă omoare, ca i-e prea milă de mine. Zoozoo a râs şi a luat-o în braţe, parcă atâta aştepta de la Zoozie. Poate a fost un test, alt test.

Din fericire mama a mai fumat fix 5 zile de atunci, şi asta din ce in ce mai rar, fiecare ţigară fiind din ce în ce mai vinovată că se aprindea la boticul lui Zoozie. Până într-o zi când toate tigarile au făcut grevă şi au refuzat sa le cumpere Zoozie. Si atunci Zoozie a zis:
"Oricum trebuie să mă las, n-aveţi decât să grevuiţi cât vreţi voi. Nu mai avem ce discuta".

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu