A auzit mama de nişte baby carriers mai ciudate, aka sling sau wrap. Şi s-a gândit să mă pricopsească si pe mine cu de-astea dar, cum a pocnit-o energia creatoare, a vrut sa facă ea dom'le, nu să le cumpere ca orice exponent normal al societăţii  de consum.


Drept urmare, de o săptămâna tot n-a ajuns la depozitul de materiale, dar "mâine" tot o sa mergem.

Se mai gândeşte mama dacă sa-mi bage un pic nasul în tramvai - ca depozitul ăla n-ar fi departe, doar câteva staţii. Şi mie îmi plaaaace, pentru că acolo nu e ca în maşină mică. În tramvai miroase a tot felul de chestii interesante: a brânză telemea, a cafea proaspăt măcinată... dar şi a alte lucruri pe care nu le recunosc, dar mami zice ca "pute". Ei bine "pute" asta e foarte interesant, aş vrea să-l aprofundez. Şi mai vreau să pot merge odată ca să pot lua toate mizeriile alea de pe jos sa le bag în guriţă. Fiindcă orice lucru trebuie mai întâi băgat in guriţă, asta e legea bebe no. 1 şi, dacă n-o ştiţi, sunteţi cam fraieri. Mizeriile sunt interesante.

Revenind la slingurile nostre. Am o mătuşă care strânge tot felul de materiale pentru tapserii/ imprimerii  şi alte de-astea. Si a păstrat o bucată luuungă de draperie lata de vreo 30 cm şi lunga de vreo 5 metri sau mai mult. Asa ca mami a zis sa lege si ea un wrap ca sa vedem dacă mi-ar plăcea. S-a holbat ea la diverse tanti care arătau front wrap cross  si apoi m-am trezit înfăşurată cam asa:

Ok, prima data a fost fun, că în urmă cu o zi ma legase de ea cu o eşarfă si parcă devansasem orice perioadă de creştere, deja ma dădeam în leagăn! Dar s-a stricat treaba pană la urmă pentru că zoozie-mami s-a gândit că poate să ma alăpteze in wrap agăţată de şoldul ei. Ce m-am mai răstit la eaaaaa....

Mda, şi povestea continuă. Aseară tati a fost curios sa vadă şi el cum ma poarta mama in wrap. Aşa că s-a apucat mama sa-l gătească asa, ca pe-o mumie egipteana portocalie, apoi m-am trezit imobilizata  pe ceva tare. Era burta lu' tati. Despre care mama zice ca-i ok, dar eu as avea unele înga-comentarii.

Per ansamblu, a fost interesant să văd lumea mai de sus; asta până s-a aşezat tata în scaun sa joace dot-A. Măi, dar eu cred că a fi adult înseamnă sa ai şi tu un fix: faci ce faci, cu mine în brate, desigur, şi gata te şi AŞEZI PE UN SCAUN. Dumnezeule, urăsc scaunele! Eu trebuie sa vad lumea de sus si in continua miscare iar ei stau pe nenorocitele alea de scaune.

Şi se mai holbează într-o chestie numită monitor. Ar sta aşa cu orele! Of parintii astia, ce greu îmi va fi să-i educ!

Şi cam atât pentru azi, că scriu cu o singura mană - dorm la mama in braţe. Pe scaun. Pesemne cresc şi eu de-mi plac asa mult scaunele uneori. Dar dacă ma pune in pat promit să mă trezesc.
Paaaa!