Sunt un proaspăt personaj al lumii ăsteia, am apărut pe 10 octombrie anul trecut. Frumos din partea voastră sa ne vizitaţi din când în când, sa vedeţi cum încerc şi eu să cresc.

Printre şuturi în salteluţa mea de joacă voi încercă să vă pun la curent cu diverse nedumeriri de bebeluş. De exemplu, acum tocmai ies dintr-un puseu de creştere cerebrală, ceea ce mami spune ca ar fi excelent, că nu se va mai trezi noaptea la fiecare 2 ore... Oare?

Ce e ăla puseu de creştere cerebrală?? Hm, e atunci când eu îmi dau seama de diverse lucruri care mă înconjoară. De exemplu, conştientizez că există distanţă, că mami pleacă de lângă mine şi eu rămân singură, că am o mami şi un tati... şi ar fi cazul sa urlu dacă ma ia altcineva în brate; hm, de-astea. Cat timp le asimilez sunt cam agitată. Norocul mamei este că sunt un copil bun şi chiar și agitată tot sunt extrem de cuminte. Numai o mama zoozie ca a mea ar putea sa se plângă de un asemenea copil. Dar nici mami n-o face, ci se bucura ca nu pleacă la serviciu prea curând.

Pe acest blog va posta şi mami când va avea nevoie sa se plângă cuiva pentru oboseala la care o supun - de, sunt copil, mami, timpul tău este AL MEU, iar tu... tu eşti tot a mea.