Conceptul continuu

22:53


Două chestii mi-au plăcut în mod deosebit: una că nimeni în societățile primitive nu stă în fundul copiilor, ci aceștia iau parte la trăirile autentice din jurul lor, găsindu-și în mod natural locul în familie și societate, iar a doua este metafora prăpastiei: să îi acorzi copilului încredere în capacitatile proprii, să nu intervii protector, ca aceata să își folosească resursele proprii și să gestioneze acțiunile în consecință.















hai, mami!


Nu merge.

...poate așa...

mda. dar tot greu e



Abia ăsta este attachment parenting.
[Notă: Eu am intervenit când nu-i mai ajungea contemplarea prăpastiei ci vroia să se dea huța deasupra ei.]











You Might Also Like

2 comments

  1. Wow ! Recunosc ca asa as vrea si eu sa procedez, dar nu am curaj.
    E adevarat ca fetita mea e mult mai mica (14 luni).. eu sunt aproape mereu in spatele ei gata gata sa o prind. Noi avem o problema cu treptele. Nu stiu cum sa o fac sa inteleaga ca trebuie sa o ajut sa coboare treptele, ca poate cadea. Ea pur si simplu ar lua-o la vale. Au fost 2 situatii foarte riscante, care s-ar fi sfarsit grav daca nu eram in secunda aia acolo. O lua la vale pe scari de la un etaj (16 trepte), am prins-o in ultima clipa. Nu stiu ce sa ii fac sa realizeze pericolul. Sfaturi ?

    RăspundețiȘtergere

About Me