Explicația explicației explicative
12:15
Am scris inițial o parte din textul de mai jos ca pe un răspuns la comentariul dragei mele Luminița de la postarea cu lista cu lucruri necesare copilului. Era prea lung pentru un comentariu.
”Nu am arătat lista ei ca s-o persiflez sau ca pe ceva negativ. Am luat-o ca pe un fel de etalon a ce se crede în general necesar pentru un copil. Sigur ca e dreptul lor sa faca ditamai lista si cred ca sunt și necesare toate lucrurile acelea, măcar pentru sentimentul de putere asupra sorții pe care ți-l imprimă. Eu însă am trecut de efuziunea primului copil și am ajuns la concluzia ca cel mai necesare puncte din lista nici nu erau acolo: o mamă odihnită pe cât posibil și încrezătoare în forțele ei și care se iubește pe sine așa cum este în acel moment - mamă, cu parul nu mereu aranjat, cu pielea flască după naștere și o mână de celulită și un tată dornic să îi ofere un medie sănătos și curat (pentru că mama în prima lună cel puțin e ocupată cu programul nou-născutului - cu acel program care de fapt nu există, pentru că singurele constante sunt schimbatul, mancatul și dusul în brațe peste tot, inclusiv în bucătărie când își toarnă ceva de băut). Tot tatăl este responsabil în momentele astea cu self esteemul mamei și cu orice înseamnă alți eventuali copii și mare parte din îndatoririle casnice, până când mama le va prelua ușor, pentru că oamnei buni, nicio femeie nu-și va tortura bărbatul lăsându-l toată viața la cratiță, dar în mod clar îi va ridica o statuie în fața prietenelor și a cunoscuților dacă îi este aproape în aceste momente. Și aproape nu inseamnă Honey what's for dinner, nici lasă copilul ăla odată și hai în pat, nici lasă dragă că e și lapte praf, nu vezi ce te chinui. E acel om care-mi lasă cafeaua caldă în fiecare dimineață și care-mi pune carafa cu apă pe măsuța de cafea de lângă pat seara înainte să se culce, acel om care strânge după mine și spală pe jos când vine de la serviciu, care mă tunde deși trebuia să doarmă de vreo oră și pe care eu mă supăr că m-a luat prea scurt, uitând că părul meu e creț (:) ), cel care fie duce fata la grădi, fie spală nișște vase dimineața și care-mi spune că arăt bine chiar și când sunt vai de capul meu și nu se strâmbă dacă mă vede în niște pantaloni vechi de pijama.
Multe lucruri din aceste liste must-have sunt balast, lumea descoperă asta mai devreme sau mai târziu. Multe sunt însă utile dintr-o anumită perspectivă, dar încurcă într-un fel bunul mers al lucrurilor. Sunt undeva în zona aia în care oricine poate avea dreptate.
Să mă explic: un cântar stresează, un pătuț e bun, dar uneori aduce mama în situația de a nu mai putea alăpta eficient - o doboară oboseala și nesiguranța.
Dacă în cazul oboselii toată lumea întelege cum stă treaba, mă văd nevoită să explic la ce mă gândeam cand scriam alimentarea nesiguranței.
În mod natural, nou-născuții se doresc lângă mamă fizic, cu tot corpul. Dacă e alăptat, țâța devine în scurt timp pașaportul mamei: ai țâță, îmi dai și tac, chiar dacă imediat după o scuip, că sunt satul. N-ai? Te-ai dat naibii, ia de-aici urlete. Așa știu sigur că ești cine trebuie. O mână pe cap sau pe burtă nu va satisface niciun copil cu simțurile încă alerte. Când ajunge să fie satisfăcut de așa ceva, înseamnă că a început deja să se interiorizeze, să se dea bătut. Procesul nu e neăparat violent și plin de lacrimi; din păcate copiii iau de bun tot ce li se propune/dă, chiar contrar dorințelor și a bunăstării lor, așa că mulți nu comentează niciodată când sunt lăsați singuri sau neluati în brațe. Neavând cu ce compara starea asta, o acceptă ca pe ceva normal. Această tăcere despre care scriam însă poate fi primul pas catre depresia bebelusului. Așa încât un copil care urlă dupa mă-sa nu e răsfățat ci în toate facultățile, e alert și are curajul să își ceară încă drepturile, știind că este auzit și ascultat.
În acest context, eu am ales să renunț complet la pat separat pentru copil.
Pe fată am încercat să o culc separat în aceeași cameră (ca o paranteză, înainte să o nasc îmi "trebuia" un apartament cu trei camere ca să am unde culca copilul: norocul Andei a fost că ne-am încadrat la două camere fiind iinc[ boom imobiliar și că în primele două luni am locuit la părinții mei, în camera în care am copilărit alăuri de soră-mea). Am culcat-o separat până la 2-3 luni, nu noapte de noapte si nu toată noaptea, dar ii creasem deja "teritoriul" ei. Când am pus-o în patul meu primele dăți (după ce am ajuns la ai mei, în primele ei zile, deci) am folosit fie un coșuleț fie o păturică sau scutec de finet, ca să simt eu diferența între texturi, pentru că eram bine pregătită în stilul convențional, la rândul meu, și eram convinsă că pot ateriza pe copil. Aveam pătuțul soră-mii pregătit și o puneam des acolo. Era la o mână depărtare de mine și mă uitam la ea copleșită de dragoste, din ditamai patul în care dormeam singură. Curând am învățat însă că știam și în ce poziție doarme fetița, nu numai precis unde. Pur și simplu nu puteam să alunec pe ea nici măcar dormind somnul cel mai profund (o lauză teoretic nu se droghează și nu se îmbată, iar medicamente psihotrope nu luam). Nu insist, sunt multe articole despre co-sleeping. Sitului dr. Sears e unul de încredere și poate fi folosit drept sursă de plecare chiar și de către cei mai sceptici și convinși că-i iau aerul copilului părinți de pe fața pământului.
O întâmplare a salvat-o de la ostracizare pe fetița mea: ajunsă la mine acasă, într-o seară, am adormit cu ea după baie, alăptând-o. Și da, s-a trezit să mânânce, dar a adormit instantaneu la loc și în noaptea aceea nu a mai avut, în mod magic, ceea ce eu credeam că e reflux și mă facea să o las in pat în fiecare noapte pe la 3, apoi imediat s-o iau în brațe, apoi s-o las iar, să mă întind și să trebuiască s-o iau iar în brațe, s-o alăptez și s-o adorm într-un final după o oră și jumătate de la mâncat și schimbat în fiecare amărâta de noapte. Și ca și cum asta nu era de ajuns, trebuia ca până dimineața (de la 5 la 10 zilnic avea același program) să o țin la verticală că altfel se îneca sau se agita că o ustura pe gâtș iei bine, în noaptea cu pricina nu a mai trebuit să fac asta și nici în vreuna din nopțile următoare. Dormea lin și părea fericită. Și, culmea, în noaptea aia și în restul de după nici să râgâie nu a mai fost nevoie!!
Dormitul împreună salvează viața copilului. Nu am luat asta atât de în serios până în această dimineață foarte devreme, când m-am întors cu spatele la Denis ca să o mângâi pe Anda adormită și am auzit laptele urcându-i în gât într-un fel înspăimântător, gâlgâia, el era pe spate deși îl pusesem într-o parte (deja se ăntoarce prin pat ca ceasornicul). Vă jur că dacă nu eram lngă el s-ar fi înecat rău. Și, deși mi s-a mai înecat cu lapte de la jetul meu cel puternic, de data asta a fost altceva, sinistru, brrrr... în baby monitor te-ai fi uitat neputincios cum se sufocă, asta dacă ai fi perceput pericolul la timp.
Și sterilizator, pompă: le iau când chiar am nevoie de ele, dacă am. La fel și biberoane și lapte praf ori suzetă. Acestea toate, dacă sunt în casă, îți bagă parcă un cui in inimă, e ca atunci când te gândesti că ceva poate merge rău și până la urmă va merge rău. E ca pachetul de țigări din casa unuia care s-a lăsat de fumat, știindu-l acolo. Într-un moment mai vulnerabil a încercat din nou. Or, dacă nu ai picior de biberon în casă și fir de lapte praf, poate în sfertul ăla de oră din seara fatidică când simți că nu ai lapte mai vine un let down și te mai linistești puțin până ajunge bărbatu-tău la farmacie. Asa mergi mai departe. Iar furia laptelui n-o are toată lumea care alaptează la cerere, deci nici de pompă poate nu vei avea nevoie. Plus că (acum o spun în calitatea mea de aspirantă la ttlul de consilieră în alăptare LLL) mulsul manual cât să detesionezi sânii este singurul de fapt recomandat.
Revin la tonul meu personal. Pompa folosită în mod abuziv (și tare mai este greu de estimat când întreci măsura) inseamna supraproducție in multe cazuri, și doamne fereste, mastită - nu doresc nimănui așa ceva atât de dureros [paranteză: mare grijă unde ajungeți cu mastită, doctorii noștri recomandă foarte ușor ablactarea].
Dar ce rost avea sa scriu asa ceva intr-o lista? Doar tot blogul asta urla de asemenea lucruri..."
Mă văd nevoită să scriu asta pentru că fără să vreau o parte din blogosferă și din feisbucul mămicesc a luat-o razna în urma postării sus-citate. Nici dacă aș fi premeditat asta nu-mi ieșea așa de bine. Și o dedic în mod special unei anonime care nu știe să citească printre rânduri dar știe să înjure, se știe ea care.
26 comments
Bravo, Zooz! Multa lume, din pacate, crede ca daca ea insasi mereu vorbeste in insinuari, si ceilalri fac la fel. Pacat. Nu ar trebui sa luam lucrurile atar de personal...
RăspundețiȘtergereyou mean it?
Ștergere:D de asta am uitat altfel poate-l luai si tu in serios.
Ștergerecorect!
RăspundețiȘtergereintr-adevar, nu ar trebui sa luam lucrurile atat de personal.
si, daca nu am lua lucrurile atat de personal, nu ne-am simti aproape obligati sa-i spunem unuia care a cheltuit multi bani pe niste lucruri, ca lucrurile alea sunt de fapt inutile si ca se putea mult mai ieftin (, fraiere!).
si, daca nu am lua lucrurile personal, ne-ar durea fix in cot cati bani cheltuieste unul sau altul si ce considera ca e sau nu e necesar cand e vorba de banii lui si de copchilul lui.
eo de exemplu am un coleg care la primul lui copil a cumparat mobila de designer pentru camera copilului, pe care a dat cam 3,000 de euroi (are colturi rotunjite, sa nu se loveasca copilul de ele).
ma gandeam acum, cum ar fi sa-i dau link la postul cu varianta light, ca sa vada cat ar trebui de fapt sa-l fi costat copilul.
ce-i drept, mobila aia o va refolosi la al doilea copil, deci practic pentru al doilea este gratis.
cu prietenie, sotul inculpatei
Ei vezi coincidenta si noi tot al doilea copil aveam :) La primul am cumparat si o casa, ce noroc, acum e gratis pentru al doilea...
ȘtergereAcum serios, ma repet, nu am dat linkul nici drept asa nu, nici ca sa arat cu degetul. Planuiam cu adevarat o asemenea postare inca de cand am nascut fiindca mi se parea amuzant de la ce am pornit si noi si la ce am ajuns. Postul sotiei nu a fost decat un impuls in plus, pentru ca ma luasem cu altele (posturi, copii) si probabil asta mai intarzia.
A, iar eu nu mai iau lucrurile astea demult personal;;; dupa o vreme de a fi parinti cu acte-n regula nici voi nu o veti mai face.
A... si hm, deci tu esti ala care a scris postul ala fain despre obiectualizarea femeii, nice to meet you. Si totusi, pareai mai deschis: inteleg ca oamenii care au primul copil sunt mai sensibili la ce-l priveste pe sus-numitul, dar mergi te rog putin dincolo de sensibilitatea asta usor irascibila si intelege ca nu am fost deloc rautacioasa. O nastere frumoasa, asa cum ati visat.
multumim pt urari.
RăspundețiȘtergeree greu sa-ti dai seama pe internet daca cineva a fost rautacios sau nu, pt ca nu ai la indemana decat niste cuvinte scrise, deci poti sa te raportezi doar pe alea.
pe de alta parte, nici nu mi se pare important daca cineva e rautacios sau nu pe internet, pentru ca nu ne cunoastem, si nu ma pot "supara" pe cineva pe care nu-l cunosc.
asa ca mie de exemplu nici nu mi-a trecut prin cap sa ma gandesc daca tu ai intentionat sa fii rautacioasa sau nu.
eu pot sa ma raportez doar la text si, citindu-l, cel putin 2 lucruri mi se pare ca reies clar:
1. exista o anumita suspiciune de malitiozitate cand mentionezi la capitolul costuri lucruri complet irelevante, cum ar fi mingea de la metro, apa calda, folile de plastic si altele asemenea.
intelegi de ce? pentru ca e ca si cum ai spune: "vai draga, nu stiu pe ce ai dat tu mii de euro ca pe mine m-a costat doar 10-15 lei, si asta daca iau in considerare inclusiv uzura parchetului pe care am mers in ziua travaliului"
pui in contrapondere la niste lucruri care au costat niste bani, niste lucruri complet nesemnificative, ceea ce are ca rezultat riidculizarea primelor.
mai ramanea sa calculezi si cat a costat electricitatea pentru becul din baie in orele alea in care ai nascut si benzina pana la primarie ca sa inregistrezi copilul si imaginea era completa.
cu asta comparam noi banii dati pe o nastere la privat? cu costul apei calde?
era suficient sa spui ca, dupa parerea ta, o nastere la privat nu merita banii. era foarte ok sa fi spus asta, nu ar fi existat nicio banuiala de intentie de ridiculizare.
2. tu gresesti total (sau incerci sa manipulezi, dar hai sa nu fac procese de intentie) cand spui ca lucrurile pe care le-ai primit sau le-ai castigat au fost gratis.
NU au fost gratis. cineva a platit pentru ele: fie cei care le-au cumparat initial, fie cei care le-au oferit ca premii.
asa, si noi am primit multe lucruri de la prieteni.
insa scopul postului nu era sa spunem cat ne costa PE NOI lucrurile astea, ca poate am primit banii de la parinti si ne costa zero lei, ci scopul era sa dezbatem cat costa lucrurile astea in general, daca vrei sa le cumperi, ca poate nu toata lumea o sa le primeasca din diferite surse.
acelasi lucru se aplica si pentru chestiile pe care le ai de la primul copil.
deci, una peste alta, asta-mi rezulta mie daca citesc textul tau.
nu vreau acum sa discut daca perceptia mea e corecta sau nu - fiind o perceptie, ea e asa cum e si m-am gandit sa-ti scriu ca sa intelegi cum s-a vazut de la mine postul tau.
ok, pricep. Forma asta era planuita de cand am copt eu postarea. Cu sau fara postarea voastra publicata sau linkuita, lucrurile ar fi stat exact la fel pentru ca eu sunt mai mucalita - cel putin in viata reala - si uneori ironia sau autoironia transpar si aici.
ȘtergereIn alta ordine de idei am citit si eu postarea ta despre show-uri la nastere pentru a castiga bani si mi-a cam stat in gat cam in acelasi mod in care povestesti tu ca ti-a stat a mea. Dar, vorba ta, nu ne cunoastem, nu ne suparam doar suntem mari si vaccinati.
O precizare as vrea sa fac totusi (e lunga dar na...): daca nu as fi decis ca pentru mine cel mai bine este sa nasc acasa, as fi nascut la privat cu o doula si un plan de nastere negociat la sange. (cand am nascut prima data, maternitatile private erau cel mult niste hoteluri de lux. RM s-a deschis la vreun an dupa fericitul eveniment, cred.
Am avut insa doua pete pe creieri: sa fiu singura ct mai mult in timpul travaliului si sa nu fiu tarata in tavalugul interventiilor medicale doar pentru ca nu ma incadrez in timingul lor. De exemplu stii ca la spital, exceptand maternitatea Isis (asta ar fi fost alegerea mea, dar recent am auzit lucruri frumoase despre noua materntate de la Medicover) - asadar stii ca la spital se asteapta ca expulzia sa dureze 15 minute? Or, a mea a durat 45 batute-n cuie. Si de ce? Fiindca bebeluysul s-a nascut intr-o pozitie usor atipica, cu manuta la barbie. Asta inseamna ca nu si-a mai putut flexa umerii, motiv pentru care trecerea lui a fost mai lenta, din lucruri cred usor de intelesa.
La spital as fi primit oxitocina, mi s-ar fi poruncit sa imping indiferent daca simteam sau nu nevoia (cand impingi la comanda de fapt impingi cu partea de sus a abdomenului si inchizi accesul spre canalul nasterii, deci pui presiune foarte mare pe copil, practoc nu rezolvi asa mare lucru). Una peste alta, cu un cot pe burta ar fi iesit si copilul. Cu o fractura de clavivula, cum iese majoritatea celor cu o gretate normala care are nesansa de se naste in aceasta pozitie la un spital.
Zoozie, am citit si eu postarea lui liviuashimself, este de un prost gust desavarsit. Nu te amari.
ȘtergereMai, eu am nascut in 2009, la CF2 si expulzia a durat jumatate de ora si nu m-a impins nimeni sa imping si n-am primit oxitocina si astea fara sa stabilesc dinainte nimic. Oricum, eram complet pe alta lume, habar nu aveam eu ce mi se intampla. Am avut, insa, o doctorita care s-a ingrijit cat mai mult ca lucrurile sa mearga firesc. Imi pare rau, insa, ca primele 4 ore ale lui bebe afara din burta le-am petrecut separat. Apoi, cat am stat in maternitate - 3 zile -, am stat numai amandoi, y compris el cu mine in pat (e drept, dr neonatolog mi-a facut observatie ca nu e sanatos sa-l tiu cu mine in pat, ca poate ma duc peste el, dormind... Mda, eu abia inchideam un ochi peste noapte, ma zgaiam la el ca la un munte de diamante :D.) Si n-am sa pricep niciodata obiceiul din maternitati cu izolatul copilului de mama, pe motiv ca "mama are nevoie de odihna". Pai, in maternitate stai in pat, citesti, poti dormi cand doarme bebe. Ce odihna mai multa iti treba?
ȘtergereAm mai auzit de multe ori lucruri bune despre CF2, mai ales din 2009 :) Sper sa-si fi pastrat obiceiurile ca suna tare bine!
ȘtergereEu am scris ce se intampla in general, asta chiar nu inseamna ca peste tot e la fel. Am dat peste un sie interesant, l-am postat si la articlul cu expulzia, foarte instructiv:
http://midwifethinking.com/2010/08/13/in-celebration-of-the-op-baby
Acuma, oricum parerea mea e ca actul medical in spitalul de stat e o pura loterie - ai noroc, bine, n-ai noroc, rau! Nasterea mea a fost normala, corecta, nu stiu cum sa-i zic. Copilul pozitionat OK, a impins ce a impins si a iesit!
ȘtergereApoi, daca in 2009 am nascut eu, la FIX un an au avut povestea cu infectia aia intraspitaliceasca, de era sa moara doua fete. Mda...
:-), oau, ce ai scris despre co-sleeping e si povestea mea (ca sa vezi, daca nu o luam personal, ne putem identifica oarescum cu situatia, si tot la personal reducem). Trei ani mai tarziu si citind ce ai scris, imi dau seama ca nu-mi aduc aminte sa fi trait stresul noptilor nedormite, in felul in care se plang majoritatea celor pe care ii cunosc. Ma gandesc de multe ori la sora-mea, care avea cosmaruri, mica fiind (deh, o fire imaginativa si care citea f mult), cu lupi, balauri, zmei si alte bazaconii de prin carti. Imi imaginez cum se simte un copilus de 2-3 ani, lasat singur in camera lui, cand se trezeste speriat si buimacit si nu e nimeni langa el...
RăspundețiȘtergereSunt, de asemenea, de acord ca multe din cele ce noua ni se par absolut necesare in cresterea unui copil, pe copil il lasa rece. In primele luni, conditia primordiala de dezvoltare, premisa lui e mama si relatia cu ea. Relatia autentica si nefiltrata de medici, cunoscatori, binevoitori.
Nuschu, cand iti imaginezi groaza unui copil de 2-3 ani care se trezeste singur in camera vorbesti de un caz pe care il cunosti, nu? Adica nu vorbesti la modul general, imaginandu-ti ca toti copiii de 2-3 ani care dorm singuri sunt niste chinuiti. Ca eu stiu cel putin 3 cazuri de copii de 2-3 ani care dorm singuri si par normali...
ȘtergereGeneralizarea ta suna ca si cand as zice eu ca imi imaginez ce trist e un copil de 2-3 ani care nu are camera lui. Suna cam nasol nu?
este si povestea multor mamici pe care le cunosc si au ajuns sa doarma in pat cu copilul. De-asta nu ma po supara niciodata pe cineva care n-are inca un copil, ca urla prejudecatile sociale in noi. Dupa momentul M unii se schimba, altii isi chinuiesc copiii incercand sa-i faca sa se poarte ca la carte, sa fie independenti la doua luni, sa rezolve ecuatii diferentiale la 3 ani si la 5 ani sa cante desavarit al pian. Iar in rest sa fie cuminte ca asa se cade :) Stiu, sunt rea :))
ȘtergereRoxana sunt multi copii neascultati. Una e sa muti inc amera lui un copil care arata ca are deja nevoie de un spatiu vital, alta e sa arunci acolo un copil inca nepregatit pentru asta. Fiecare are milestones-urile - ca nici nu stiuu cums a le zic pe romaneste (daca la noi nu se gasesc prea multe articole bune :( ) pozitionate diferit. Are si Nuschu dreptate cum ai si tu.
Roxana, imi pare rau daca am generalizat. Vorbesc, da, despre cazuri pe care le cunosc. N-am cum sa editez comentariul de mai sus, insa.
Ștergere@Liviu as himself nu pot continua raspunsul la comentariul tau initial.
RăspundețiȘtergereAl doilea motiv-pata pe creier, legat oarecum de nasterea lotus (la care ne-am decis pe moment, stiam de ea dar nu stiam ce vom face exact la fata locului - ar fi fost exclusa daca aveam asistentza la nastere, discutasem aspectul), e ca ti se lasa 10-15 minute sa elimini placenta - asta daca nu se grabesc totusi si trag oricum de cordon (la mine totul a durat o ora, lasand totul sa decurga natural).
Tragerea de cordon dupa clampare grabeste iesirea placentei (dar nu toate cordoanele se opresc din pulsat in primele 10 minute...). Dar intr-un procent de 3% din femeile carora li se aplica aceasta procedura placenta se rupe. Asta inseamna hemoragie, uneori intoarcerea uterului pe dos, cu siguranta inseamna un chiuretaj, ca oricum asta e tot ce iti mai lipsea dupa o experienta inaltatoare a nasterii copilului tau, lucrul pentru care te-ai pregatit vreeo 9 luni asa, plus lunile sau anii cat l-ai asteptat.
A, si sa nu uit de epiziotomie, de care 90% din femeile din Ro nu scapa, iar la mine, vazand ei asa o prezentatie a copilului, procentul ar fi ajuns de probabilitate 100%.
In mod ironic, pentru acele 3% de care scriam mai sus, faza a treia a travaliului activa este o procedura recomandata de OMS ca sa previna un 1% de hemoragie post partum. Mie imi da cu virgula. Tie nu?
Ei bine, afland astea si o tona de altele mie mi s-a facut frica... sa mai merg la vreun spital. Nu a fost spirit de economie, tot din dragoste pentru copil am facut-o si eu, pe bune. Viziunea mea despre nasterea la spital seamana cu asta: http://vimeo.com/33905912 (are cateva minute). E exact cercul vicios in care sunt tarate multe femei, desigur usor exagerat pentru ca au pus acolo cam tot ce ti se poate intampla la nastere si nu e chiar probabil s-o patim toate la fel. Eu am mai scris oricum pe aici de multe ori de ce am ales sa nasc asa si nu altfel. |Iar detaliile de care se ia toata pudibonderia blogosferica - vezi doamne ca le-am facut publice - sunt utile unora sau altora care poate urmeaza sa nasca la un moment dat ce n-as fi dat s gasesc si eu o asemenea poveste in romana (desi inteleg si alte limbi in care sunt o gamada de texte asemanatoare).
Precum vezi, am decis sa nastem acasa nu ca sa economisim, nu ca sa epatam, ci ca sa ne aparam de niste lucruri pe care am ajuns sa le consideram abuzive. Si am acceptat multe, inclusiv sa fim luati pe sus de unii sau altii ca nastem in cada (la spital in ce cred ca se face nasterea in apa, in acvariu???) si sa fim priviti ca niste nici nu mai stiu ce de toti doctorii de care am avut lterior nevoie pentru constati si confirmari, ca am refuzat noi minunile tehnicii moderne. Cat tupeu, domnule, cat tupeu!!
Mai Zoozico. Tu esti o fata tare faina. nu numai tu, dar acu tu mi-ai sarit in ochi :))
RăspundețiȘtergereDe ceva timp ma tot gandesc si eu sa fac o postare de genul asta. cam de anul trecut ma tot gandesc dar nu se concretizeaza nimic. Si avand in vedere ca voi cateva deja mi-ati scris ideile mele in ale voastre postari, nici nu cred ca mai ma efortez eu sa scriu; ci doar o sa pun linkuri catre voi ca in felul asta salvez si hartie, si timp si curent :))
Cred ca oamenii care se aseamana (chiar si in putine domenii) se gasesc unul pe altul usor. este o lege a atractiei :) insa inevitabil vor fi prezenti si oameni care nu sunt de acord cu noi. motivele sunt multe si adanci :D
insa nu asta-i baiul. Baiul e ca avem atata informatie la indemana si nu ne documentam suficient despre ce e bine (mai bine) ptr fiecare din noi.
De exemplu eu cand vorbeam despre alternativele naturale care le folosesc, despre solutiile simple, economice, la indemana, eram catalogata drept zgarcita sau preistorica :)
Ca sa nu mai vorbesc despre alimentatie, tratamente sau religie.
ei, uita-te pe aici si vei vedea cam acelasi lucru. Numai ceva mai violent, pentru ca in umbra anonimatului poti injura fara multe mustrari de constiinta.
ȘtergereAviz cititorilor: oamenii saraci sunt foarte conventionali. N-o sa mai vedeti decat rar tigani alaptati si purtati in carpe, necum folosind scutece refolosibile; acum cu asa ceva ma ocup si eu alde alte gorile ca mine, aia s-au emancipat. :)
Nu trageti concluzia ca noi avem marea cu sarea, totusi suntem niste oameni absolut obisnuiti locuind intr-un cartier obisnuit intr-un oras in care lumea inca arunca hartii pe jos si scuipa pe trotuar.
Hehe, la Gr Alexandrescu, acum 2 ani jumate, la 6 luni ale copilului si uimire maxima - vomita, dar fara scaune proaste, ce sa fie? ce sa fie? Toate din salon ma sfatuiau sa ii schimb laptele, eu ce lapte sa schimb, ca numai unul am in mine? In salonul de 4 + 1 in care nimerisem, eram 3 fete mai balane si o tigancusa oachesa, care isi alapta baiatul de 1 an si 9 luni ("mi-a zis dna asistenta sa nu-i mai dau, ca il insor de la tzatza, da' lui ii place si mi-e mila de el, sa-l las; l-oi lasa mai incolo, cand n-oi mai avea") Concluzia amuzata a mamei: Numai tu si tiganii mai alaptati, mama :D
ȘtergereDe la prietenii care lucreaza/lucrau in asistenta sociala stiu ca sunt multi, majoritatea, nealaptati. Asa ziceam si eu, ca tine dar nu a fost o singura persoana care sami spuna contrariul, ma gandesc ca e info de la fata locului :(
ȘtergereAsa se intampla in multe locuri cu categoriile sociale defavorizate, am citit in mai multe locuri despre cele din statele unite de exemplu.
Da, eu nu veneam sa te contrazic, numai voiam sa dau un exemplu care m-a amuzat si mi-a fost drag.
ȘtergereAltfel, din ce aud de la bunica-mea, in mediul rural se practica la greu laptele praf. Nu neaparat categorii defavorizate, dar oameni cu venituri modeste si educatie asisjderi. Nu-i invata nimeni nimic, in maternitati se vede ca-s de la tara si nu-si bate nimeni capul cu ei...
vai de mine sa nu-ti imaginezi acum ca sunt doamna contra; am venit si eu cu ce stiam, cumva ca sa completez povestea ta; din pacate femeia aia e caz izolat :( Nu vreau sa ramai cu ideea ca-mi place sa ma contrazic sau sa am mereu dreptate :)
ȘtergereEh, eu ma iau de altceva!
RăspundețiȘtergereCa ai parul tuns am vazut din pozele de pe facebook LLL. Dar ca te-a tuns sotul??? Mai, dar sotul asta al tau chiar e o comoara la casa omului!
Si asta e cum e, dar cafea? Ce cauta ceasca cu cafea? Ca eu peste tot am citit ca e interzisa in alaptare. Mi-a scapat ceva?
Cu listele nu ma bag. Atat doar ca daca nu aveam o casa de construit mi-ar fi placut sa nasc la privat unde as fi avut copilul cu mine.
Mmmmm, chiar e o comoara, e foarte priceput la orice. EL am tunde de ceva vreme numai ca acumne-am grabit, Anda cerea codite de păsensă, Denis facea pe el intr-o veselie si cand nu facea pe el sugea (asta n-ar fi o problema ca pot alapta in timp ce ma tund :)). Pana la urma imi place cum a iesit, in pozele alea am iesit rau, stateam ba cu capul intr-o parte, ba vorbea sau ma miscam (leganam grasul mic) :)) Nu toate instantaneele ies ca la reviste
ȘtergereCafea eu beau decaf dar asta din cauza ca se mai intampla sa iau remedii homeopate si homeopatul mi-a nterzis cu desarvarsire cafea si cola din pricina onor cafeinei. Altfel cine alapteaza poate consuma fara riscuri pana la 400 mg de cafeina pe zi (echivalentul a doua cani de cafea daca nu ma insel, exista liste cu alimente si continutul in cafeina), insumata din toate produsele pe care le consumi (inclusiv ciocolata).
Daca nu ai baut cafea pana acum ar trebui introdusa treptat si monitorizat copilul. Efectele cafelei dispar in cateva ore de la supt si la copil (timpul de injumatatire este relativ scurt).
Pentru cineva care a consumat regulat cafea si in timpul sarcinii n u exista niciun motiv pentru care sa nu continue sa bea si in timp ce alapteaza.
Sunt foarte multe alimente si medicamente permise in alaptare. :)
Liviu, da, postarea Ramonei, ca si postarea Ioanei (initiala, dar si secundara, sau mai ales secundara, daca vrei) este ironica. AUTO ironica. Si eu tind sa ma blestem printre dinti, amuzata, dar si suparata, pentru chestii pe care am dat o groaza de bani si care nu mi-au folosit la nimic (pentru copii sau nu). Asta nu inseamna ca rad de cei care cumpara acelasi lucru. Poate ei le vor folosi, cine stie, fiecare trece prin experiente diferite, pana la urma circumstantele sunt individuale, ca si alegerile etc.
RăspundețiȘtergerePacat de toata tevatura asta.
frumos scris.
RăspundețiȘtergere