Se taie ceapa cât de mare aveți chef, se taie și cei câțiva căței de usturoi și se călesc puțin în untură într/un fas cu fundul gros (eu am folosit un ceaun de fontă). Înainte de a se prăji bine se adaugă ficatul spălat bine și scurs, morcovul tăiat felii subțiri chiar deasupra ceaunului și ciupercile rupte sau tăiate la repezeală tot acolo. Se adaugă jumătate de pahar cu apă și se înăbușă la foc mic, sub capac. 

Dacă e nevoie se mai adaugă apă. Amestecul este gata când ficatul devine sfărâmicios și apa scade complet. Dacă este nevoie mai completati cu un sfert de pahar cu apă și neapărat folosiți focul mic. 

Prea multă grăsime pentru gusturile voastre delicate? Ba să avem pardon. Pateul din supermarket are de trei ori mai multă grăsime și în plus abundă în gelatină și amidon, potențiatori de gust și carne din carcase (aka include piei, oase, grăsime) plus potențiatori de gust. Unde nu mai pui că grăsimea nu e nici pe departe de bună calitate sau curată cum este cea folosită în această rețetă. Eu am folosit untură rezultată din topirea unei bucăți de slănină organică pe care o adoptasem în congelator și pe care am executat-o ieri. Dacă nu aveam unt, aș fi  adăugat ca emulsificator pentru cremă încă puțină untură, despre care eu știu că nu e chiar dracul gol cum se vehiculează în ultimii ani, ci o bună sursă de omega3 și vitamina D. Teamă de colesterol? Renunțați la pâine (albă) și la zahăr și gustați puțină slană cu ceapă din când în când. Mâncați mai puțină hrană procesată industrial sau alegeți-o cu grijă, în așa fel încât eticheta desfășurată să nu măsoare jumătate de metru. 

Plus că pateul se servește pe pâine sau lipie sau în roșii implute, ouă umplute sau alte drăcii asemenea, unde poate fi subțiat cu sos de muștar, smântână sau cremă de brânyă, deci nu mâncăm ca haplea, să fim serioși. Estimez o durată de viață de vreo 4 zile în frigiderul meu care răcește tare. Vă asigur că surplusul se poate și congela și rămâne la fel de gustos.