highlists

Unelte ajutătoare pentru evaluarea suptului și a posibilelor probleme în alăptare

În unele zone este greu de ajuns la un consilier în alăptare. Puteți întotdeauna discuta cu cineva, dar vă copiez mai jos câteva trucuri ut...

vineri, 27 mai 2011

Finalul

Preambulul poveştii este aici.

Lume, lume, anunţ public şi cu mare bucurie ca suntem pe cale să intrăm în rândul lumii - eu ca mamă relaxată şi Anda drept copil prieten cu oliţa.

Mi-a transmis sora mea - care face baby sitting de vreo trei săptămâni cu fata - că a acceptat să stea pe oală fără fasoane. O intreba-punea pe oală des - la jumatate de oră - şi copila a şi prestat de câteva ori. Asta ieri.

Azi, deşi nu a mai fost atât de dornică, s-a lăsat convinsă să ăncerce şi chiar a prestat mult.

Adevprul e că sunt mai mulţi factori care ne-au adus pe durmul cel bun.

1. Se apropie vârsta magică de doi ani şi 8 luni, când mulţi pici (potrivit mamelor) cer acest obiect de toaletă din proprie iniţiativă.

2. În scurta ei şedere la grădiniţă, Anda a mers cu colgii ei la baie, unde doar s-a linciurit la chiuvetă, dar se pare ca exemplul pozitiv contează. Nu că până atunci nu i se dăduseră, dar cred că persoanele de aceeaşi vârstă - şi mai ales cele puuuuţintel mai mari - sunt mult mai potrivite ca model de comportament, cel pţin pentru iubita mea.

3. Probabil s-a plictisit să acţioneze conform instinctelor şi aînceput să îşi citească semnalele corpului mai atent. Poate chiar învată să se respecte şi să se oibească :) Deşi anunţă de mult când vine ceva (deci conştientizează), orice încercare de a o pune pe wc sau oală se solda cu nervi (ai ei).

3. Cu "ceilalţi" e mult mai docilă, îşi pune probleme existenţiale mai puţin, îl foloseşte pe nu mai puţin decât o ace cu mine. Deci poate faptul că sora mea a fost cea care a reuşit să iniţieze procesul după o perioadă de acomodare reciprocă nu e o întâmplare. Ea e o frumuşică,e tânără şi e plăcută de copii. Şi nepoţica noastră Ilinca s-a îndrăgostit de ea când îi picta camera. Pentru că da, Ana pictează camere şi urmează să povestesc mai multe despre asta când fac rost de toate pozele cu minunile pe care-a creat.

Well, cam asta e. S-a terminat, se poate şi aşa, cine păţelte ca noi are măcar o dvadă că nu va pe cap toată viaţa maimuţa zoozie şi poate, doar poate, se va bucura de restul momentelor frumoase oferite de un copil de doi-trei ani, deşi va spăla mai des o perioadă.

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu