15:37
Moașa independentă trebuie să-și scrie singură istoria în România
5 mai – Ziua Internațională a Moașei sărbătorită în România
Încă de la începutul istoriei omenirii, femeile au ajutat alte femei în tranziția către perioada maternității. În țările occidentale unde nașterea este parte integrantă a vieții de familie, moașele sunt furnizori primari de servici de sănătate. Țările cu ratele cele mai mari ale asistenței la naștere acordate de moașe și cele care pun preț pe pregatirea teoretică și practică, educația și “împuternicirea” femeii care dă naștere atât din punct de vedere fizic cât și emoțional, sunt și țările care au cele mai bune rezultate înregistrate la naștere pentru mame și copii.
Moașele moderne sunt profesioniști care acordă asistență medicală holistică, atât pentru femeile însărcinate, cât și pentru nou născuți. Moașa respectă și înțelege nevoile personale ale mamei și se concentrează pe procesul natural al sarcinii, travaliului și nașterii.
Ziua Internațională a Moașei sărbătorită în România – 5 mai
Cu ocazia Zilei Internaționale a Moașei sărbătorită anual pe 5 mai, Asociaţia pentru Naştere Naturală şi Alăptare şi compania Houston NPA organizează simpozionul național “Moaşa independentă – veriga lipsă”. Evenimentul se va desfășura în Aula Academiei Europene HIV/SIDA şi de Boli Infecţioase din cadrul Institutui Prof. Dr. Matei Balş din București, în data de 5 mai, între orele 10.00 şi 18.00.
“Să fii alături de o femeie în momentul cel mai puternic și mai intens din viața ei este un privilegiu. Să întâmpini o nouă viață cu căldură și respect este un miracol. Pe 5 mai sărbătorim Ziua Internațională a Moașei. Aducem împreună moașe, medici, gravide, psihologi și pe toți cei dornici să afle ce înseamnă cu adevărat Moașa Independentă” a declarat Irina Popescu, Asociaţia pentru Naştere Naturală şi Alăptare.
Rolul moașei
Potrivit Ordonanței 144/2008 art 7, moașa urmărește o femeie gravidă, asistă nașterea și însoțește mama și copilul în perioada post-partum, adica primele 6 săptămâni după naștere, în situația în care totul decurge normal, fiziologic, adică în peste 70% cazuri. Tot moașa este abilitată să recunoască și să trimită către medic orice patologie care apare în decursul sarcinii, nașterii sau al perioadei post-partum. Ea este specialistul care educă cuplurile în timpul sarcinii în privința nașterii, alăptării și îngrijirii copilului (inclusiv sfaturi despre igienă și alimentație), iar după naștere se ocupă de consilierea mamelor în alăptare.
În acest moment, opinia publică din România nu înțelege ce inseamnă o moașă adevarată. Cuvantul "moașă" este asociat fie cu moașa comunală, fără cunoștințe în domeniu, fie cu asistenta de obstetrică din maternități.
“Moașa independentă trebuie să-și scrie singura istoria în România, pentru a nu fi confundată cu ceea ce nu este. Medicul se ocupă de patologie, moașa de fiziologie. Doar că, în ultimii zeci de ani, medicul a preluat și partea moașei, ocupându-se el și medicalizând excesiv sarcina și nașterea. Acum este rândul moașelor să-și recâștige drepturile, să atingă un statut profesional de egalitate, de colaborare cu medicii obstetricieni-ginecologi. Mai exact, medicul se ocupă de patologie, de intervenție. Când nu este necesară nicio intervenție, medicul nu are ce să vindece, ce să repare, iar aici intervine rolul moașei, care așteaptă și nu intervine în normalitatea procesului”, a explicat Irina Popescu.
Cum este privită profesia de moașă în alte țări
În țările occidentale, moașele beneficiază nu numai de facultăți de profil, dar și de numeroase cursuri de perfecționare. Pentru că pot asista și coodona nașterile acasă, moașele sunt obligate să aibă contract cu un medic sau cu o unitate medicală care să preia gravida în clipa în care apar complicații.
Spre exemplu, Olanda se distinge de celelalte state ca fiind țara cu cele mai multe nașteri la domiciliu. Metoda, considerată în alte părți ale lumii depășita și riscantă, nu numai că este susținută de sistemul de sănătate, dar este o alegere foarte obișnuită. Olanda are o cultură total diferită și un sistem care permite moașelor olandeze să lucreze independent și asta nu pentru că moașele sau obstetricienii de acolo sunt diferiti de cei din alte țări, ci metoda olandezilor este concentrată pe acordarea de servicii în favoarea pacientei gravide, luând ce e mai bun din ambele metode (nașterea acasă cu moașă și gestionarea situațiilor de urgență în colaborare cu medicii).
În Olanda, moașele au aparținut sistemului medical încă din 1972, fiind pe aceeași treaptă cu medicii de familie, dentiști, farmaciști, obstetricieni. Trainingul academic și practic pentru moașe s-a situat mereu la cel mai înalt nivel, cu criterii stricte de admitere la facultăți (istoric academic, teste de personalitate și comportament). Aceste criterii au condus la formarea unui nucleu de moașe foarte bine pregatite, ceea ce se reflectă și în termenul olandez de “moașă”, care se traduce în română prin “femeie înțeleaptă”.
“Nașterea asistată de moașe trebuie să aibă loc mai ales în spitale și în centre specializate de nașteri”
Irina Popescu este de părere că “nașterea acasă nu va fi aleasă de majoritatea gravidelor din România. Dar în schimb, nașterea asistată de moașe poate să aibă loc în spitale, în centre speciale de nașteri, nu neapărat acasă. Implementarea sistemului de supraveghere perinatală cu moașa trebuie să fie făcută la nivel național, atât în mediul urban precum și în cel rural, treptat. Nu este nevoie de promovarea excesivă a nașterii la domiciliu, atât timp cât femeile au dreptul să aleagă nașterea cu moașa în spital sau în centre de nașteri (încă inexistente la noi).
Centrele de naștere din străinătate funcționează numai cu moașe pregătite și experimentate, dar în România, fiind la început conceptul, aceste centre ar trebui să funcționeze în imediata apropiere a spitalelor, iar nașterile normale și fără complicații să fie gestionate de moașe, în colaborare cu obstetricieni, neonatologi etc.
Nu cred că există o reticiență a femeilor de a naște cu moașa. Cred că femeile încă nu cunosc competenţele unei moaşe. Tocmai asta reprezintă o provocare în acest moment: de a a scoate în față acest specialist, care se ocupa de gravidă, e foarte competent și îi oferă pe lângă actul medical în sine și sprijin emoțional, încurajare”.
Naşterea naturală, pe lângă avantajele fizice evidente (recuperare rapidă, riscuri mult mai mici post-partum) include și un beneficiu psihologic enorm: acela de a da încredere și putere femeii care tocmai a născut. Este o experiență transformatoare, frumoasă și plină de emoții puternice și pozitive. Totodată este și ce mai vie amintire din viața unei femei. Implicarea și participarea femeii în procesul nașterii are beneficii pe termen scurt și lung. Atunci când experiența nașterii este trăită într-un mediu sigur, confortabil, în care mama se simte respectată, încurajată și susținută, nașterea naturală devine dezirabilă pentru orice femeie. Tocmai asta poate aduce moașa în peisaj: umanizarea actului nașterii.
0 comments