Copyright The Daily Telegraph
Where draughts are truly dangerous
By Debbie Stowe
(Filed: 16/08/2005)

In Romania, în zilele noastre, lucrul care pune viaţa cuiva în pericol în cel mai înalt grav nu e nivelul ridicat al sărăciei, nici schimbările climatice, nici al-Qa'eda. Ci aerul care se mişcă. Ventilatoarele, aerul condiţionat sau o simplă fereastră deschisă nu sunt - cum mă gândeam eu - mecanisme folositoare care generează o uşoară briză plăcută, sau acre te lasă să respiri mai uşor în timpul verii, când temperatura urcă spre aproximativ 40 de grade. Ele sunt arme de distrugere în masă.

Am observat acest straniu fenomen pentru prima dată vara trecută. România se bucură de o climă continentală, cu extreme ale temperaturii, şi i-am sugerat iubitului meu român - chestie rezonabilă, mă gândeam eu - să cumpărăm un ventilator. A mustăcit vădit stânjenit, ceea ce mi s-a părut cam ciudat, având în vedere că transpiram împreună în fiecare noapte într-o cameră de-a dreptul încărcată. În orice caz, eu am insistat şi, după câteva excursii sortite eşecului la magazinul universal, am achiziţionat totuşi un ventilator.

Totuşi, s-a dovedit că asta a fost doar jumătate de bătălie câştigată. Am observat apoi că Vasile opunea o rezistenţă dusă la extrem când era vorba să dăm drumul la ventilator şi asta fără să dea măcar cea mai mică explicaţie. Şi am observat şi în altă parte comportamente similare. Atât acasă, cât şi la muncă se isca panica dacă erau deschise simultan fie două ferestre, fie o fereastră şi o uşă şi cineva alerga cât putea de repede să închidă una, mormâind "Cur-rent!"

Coleagi cu cămăşi lipite de spate de transpirate ce erau alergau într-un suflet sp ănchidă fereastra, oprind sigura sursă de aer proaspăt pe care o aveam la disoziţie, incantând acest cuvânt interzis.

Bietul ventilator de tavan: românii opun o rezistenţă extremă când vine vorba să foloseşti asemenea armă de distrugere  în masă.

S-a dovedit că acest "cur-rent", adică acel curent de aer care circulă într-o încăpere când sunt deschise două ferestre, este vinovat în România pentru aproape orice boală la care se poate gândi cineva. Dureri de dinţi, de cap, răceală, gripă, meningită, paralizie, chiar şi moartea - toate sunt rezultatul mişcărilor aerului. Acest lucru mi-a fost mărturisit solemn de către însăşi mama lui Vasile, care tocmai a ieşit la pensie după o carieră de 30 de ani ca asistentă medicală.

Am observat cât de răspândită este această credinţă îîn momentul în care pe Vasile au început să-l doară la un moment dat dinţii. În viziunea mea de diletantă, sunt muţi posibili factori care pot avea drept consecinţă durerea de dinţi la români: igiena dentară deficitară (un prieten din guvernul Marii Britanii îmi spunea că aici consumul de pastă de dinţi pe cap de locuitor este de jumătate de tub pe an, în medie), pastă de dinţi de proastă calitate care se folosea pe vremea comuniştilor, faptul că văd igiena dentară ca pe o chestiune de fiţe decât ca pe o chestiune de sănătate, o dietă bogată în dulciuri, fumatul. Dar orice persoană căreia Vasile i-a împărtăşit durerea sa i-a atribuit suferinţa faptului de a fi stat în curent.

Bunicii, profesorii, până şi dentitul lui spuneau că aerul în mişcare a fost cauza a aproape oricărei probleme medicale pe care a avut-o el de-a lungul vieţii. În consecinţă, mi-a luat ceva timp să-l conving că aceste brize uşoare nu sunt deloc temute în afara graniţelor României. S-a dus atunci la maică-sa şi a întrebat: în afară de curent ce i-ar fi putut provoca durerea de dinţi. Ea s-a uitat la el cu seriozitate şi a decretat: "nimic în afară de curent".

 Curenţii de aer sunt cei mai vinovaţi, dar şi alte dispozitive de răcire sunt tratate cu suspiciune. Acest lucru poate deveni o problemă foarte serioasă în relaţiile anglo-române. Fie tu nu dormi pentru că în cameră e ca într-o saună, fie ei nu dorm pentru că sunt îngroziţi că se vor trezi paralizaţi.

Ori de câte ori menţionez acest lucru unei persoane din Vest care un iubit sau o iubita din România, sau oricui a petrecut puţin timp într-o casă din România, dau din cap a aprobare şi suspină în amintirea nopţilor fierbinţi şi a dezbaterilor încă şi mai fierbinţi ce se nasc cu oameni convinşi orice afecţiune sau durere poate fi pusă pe seama unei brize amărâte.

Nimeni nu poate explica de unde vine această fobie de aerul mişcător. Pare a avea elemente de superstiţie şi profeţie care se autoîmplineşte. Cei mai mulţi români - cu predilecţie vârstnicii - nu au şansa să călătorească şi astfel să se expună altor puncte de vedere şi altor culturi. Scepticismul a fost ydrobit de comunism, iar oamenii au tendinţa să creadă în lucruri pe care le-au dobândit fără a le mai pune la îndoială.

Recent, prietenul meu le-a citit părinţilor săi un articol apărut într-un ziar, scris de un doctor, care se intitula "Statul în curent nu cauzează dureri de dinţi". Ei au mormăit suspicioşi. Le-am spus că eu, ca şi mulţi alţi compatrioţi de-ai mei, căităm înadins un curent de aer când ne e cald şi că toţi suntem perfect sănătoşi. Asta, mi s-a spus, se datorează rezistenţei englezilor la curent.

Aici viaţa multor oameni e de-a dreptul austeră şi e mare păcat să vezi oamenii suferind când ar putea măcar să se bucure de o temperatură ambiantă decentă într-un spaţiu închis, Din acest motiv, încerc să mă expun intenţionat la curent pentru ca apoi să apar fără pagube colaterale, spunând tuturor ce frumos e să te bată puţin vântul. Dar o supersstiţie veche e foarte greu de combătut şi nu mă aştept ca vântul schimbării să sufle prea curând prin părţile astea.