Trezite de la 8.20 punct, ce n-am făcut, ce n-am învârtit, ce-am morfolit la pâine cu cremă de brânză şi (mami) cafea, că am ajuns la ora 1 ruptă de somn. Îi spun mamei: nan-naaan, mă sui în braţe mă mufez şi pa. Somn.



Mama face cumpărături pe la 2, vine acasă supraîncărcată, obosită înfometată. Eu mă trezesc pe la 4, sug, nu vreau să mănânc, nu vreau să dau jos bluza, nu vreau scutec, nici chiloţel, nici altceva. Zoozie îmi plimbă prin faţa ochilor nişte haine, se duce la uşă, zice că pleacă fără mine, dă să îmi pună un scutec, eu o cert. Găsesc în baie o salopeta din velur, numa bnună de ieşit pe 27 de grade pe-afară, dau să mă îmbrac, dar mama zice că aia nu.  Îmi calcă un tricou verde, lucru care se dovedeşte interesant, pentru că văd cum toarnă apă în maşină, care fumegă şi arde (eu n-am voie să pun mâna pe fierul de călcat). Dar lucrurile iau o întorsătură cretinoidă când mama încearcă să mă îmbrace. De data asta insistă, iar eu nu pot decât urla de parc-aş fi strânsă cu uşa. Mama pleacă dincolo, accesul de 1000 de draci trece şi el, îmi dau seama că ar mulţumi-o dacă mi-aş lua chiloţi pe mine şi mă duc să mă vadă. Mama însă meştereşte ceva la un cablu de reţea şi nu se uită deloc la mine, aşa că-i spun frumos că vreau lapte. Mă ia sictirită în braţe şi începe să râdă pentru că băgasem picioarele pe aceeaşi gaură de picioruş.

În momentul de faţă, mama îl aşteaptă cu mare nerăbdare pe tata, văd că nu are chef deloc de joacă, eu îi aduc tot felul de jucării, mă bag pe sub mâna ei, doar-doar o termina odată şi ea cu scrisul ăsta fără vreun dumnezeu... dar ea nu, nu se opreşte. Ar vrea să se ducă în altă parte, poarte la serviciu, şi să-şi ia tati concediu de creştere spiriduş. Na că m-am enervat şi eu şi chiţăi prin jur. Hai, vă pup, poate ies puţin la lumina lunii că soarele nu-mi prieşte deloc...

***
Deci oameni buni, n-am gătit, ce-am curăţat deja nu se mai vede, n-am scos copilul pe-afară, n-am lucrat nimic, mă simt incapacitată, scurtcircuitată, vreau să mă retrag într-o peşteră unde nu e nevoie să îmbraci sau să dezbraci copii, să-i speli la cur şi să mai ştergi parchetul cu ce ai la îndemână după ce nu fac nimic la WC. Şi mai vreau un copil care, dacă tot nu vrea să se poarte ca un copil mai mare din punctul ăsta de vedere, să accepte cel puţin să poarte scutece. Nu vreau să imobilizez şi să rabd răcnete la fiecare schimbat, mă tot încăpăţânez să cred că există o ieşire raţional-omenească din asta şi când văd câtă isterie intră într-un schimbat de bluză, de multe ori murdară sau udă, îmi vine să-mi dau demisia. Ce folos că în momentul ăsta A şi-a lipit duios capul de antebraţul meu care se mişcă de câte ori mâna dreaptă mai caută o literă., eu mă simt golită de orice conţinut, îndobitocită, epuizată. Şi părea o zi perfect normală.