highlists

Unelte ajutătoare pentru evaluarea suptului și a posibilelor probleme în alăptare

În unele zone este greu de ajuns la un consilier în alăptare. Puteți întotdeauna discuta cu cineva, dar vă copiez mai jos câteva trucuri ut...

vineri, 27 august 2010

Mituri II

S-a înţărcat singur

Pentru majoritatea covârşitoare, ca să nu spun pentru toată lumea, vârsta înţărcării decise de copil nu coboară sub 18 luni. Aproximativ desigur, dar totuşi. Aud de mulţi copii care la 8-9 luni s-au decis să nu mai vrea ţâţă, dar beau totuşi lapte cu biberonul. Când înţarci un copil, nu mai ai nevoie de lapte. Presupun că laptele băut aşa suplineşte laptele matern, deci nu înţeleg de ce s-ar mai înlocui un lapte cu altul.

Greva de sân e un fenomen extrem de neplăcut pentru mamă, dar presupun că şi pentru copil. Mi-e greu să înţeleg ce se petrece în mintea celui din urmă, dar îndrăznesc să mă leg de ce simte mama. Editez ca să adaug resurse foarte folositoare în legatură cu greva de sân: kellymom.

În primul rând, de ce să insişti. De ce să nu renunţi.

Pentru că bebe e încă mic şi sistemul lui digestiv încă sensibil. La 8-9 luni, mulţi copii nu prea mănâncă, iar laptele mamei îi poate proteja de intoleranţe şi îi ajută când capătă vreo enterocolită de la ceava mâncat de pe jos. Că se poate întâmpla.

În general, copiii alăptaţi au mai puţine intoleranţe alimentare. Poate şi pentru că
a. laptele matern protejează sistemul digestiv atât prin ph-ul mai bazic, cât şi prin probioticele conţinute (da, ştiu că există şi Bifi dar...)
b. unii copii alăptaţi amână diversificarea, refuzând mai ales anumite feluri de mâncare până când sunt pregătiţi să le digere liniştiţi.

Pentru că, poate datorită celor enumerate mai sus, copiii alăptaţi sunt feriţi de boală în general. Nu punem cazurile de boli contagioase aduse aduse de membri ai familiei şi alte asemenea  (mă refer la răceli, eneroviroze ...). Copiii alăptaţi sunt totuşi copii şi, înainte de toate, oameni, deci predispuşi bolilor. Alăptarea nu face minuni, dar face al naibii de bine în general.

Pentru că ai un as în mânecă atunci când copilul are un disconfort şi refuză mâncarea. Nu te vei îngrijora niciodată că face foamea, însă dacă îi dai lapte formulă te vor trece toate chinurile iaduui dacă nu mănancă 3 zile.

Pentru că e posibil să ajungă să refuze lactatele şi vei avea o reală problemă în a le suplini lipsa, copilul  fiind încă la vârsta când îşi ia o parte serioasă din nutrienţi din lapte, cel puţin convenţional.

Pentru că vin măselele şi crede-mă pe cuvând că o ţâţă face cât 5 mililitri de nurofen. În plus, nu există supradoză.

E posibil să se trezească noaptea până la un an jumate şi mai bine 3 zile de grevă şi alăptat în poziţii imposibile decât 7 luni de patrulat spre bucătărie în orăcăielile copilului care îşi cere hrana imediat. Nu ştiu cum şi dacă alte mame se imunizează, dar eu încă mă pierd când plânge fi-mea.

Soluţii universal valabile nu am. Pot spune ce a mers la mine: alăptarea numai semi-adormită şi mai ales noaptea, contact fizic cât se poate de mult, răbdare şi aruncat cât colo complezele de vinovăţie şi spaima că moare copilul de foame. E nevoie de multă răbdareş de relaxare nu poate fi vorba, ştiu. Te ajută să înţelei că nursing strike e un fenomen comun, vei fi surprinsă să afli câte am mai trecut prin asta.

Încearcă să urmăreşti eventuale semne de deshidratare, dacă ai totuşi vreun dubiu că nu s-ar alimenta îndeajuns. Am şterpelit de aici o listă cu principalele semne de deshidratare ale copilului mic:


• Mai mult de sase ore fara un scutec ud sau mai putin de sase scutece udate intr-un interval de 24 de ore,
• Urina este mai inchisa la culoare si miroase mai tare decat de obicei,
• Letargie,
• Gura uscata sau buze crapate,
• Fontanela adancita,
• Plange fara lacrimi,
• Ochii infundati in orbite,
• Cearcane,
• Pliul cutanat isi pastreaza forma dupa ciupirea usoara a pielii abdominale,
• Maini si picioare reci,
• Ameteala sau delir,
• Somnolenta excesiva,
• Mai putina energie sau mai putin chef de joaca decat de obicei.

 
Nu mânca nimic

Dacă nu mănâncă aşa ce te faci dacă nu mănâncă nici înţărcat? Măcar când e alăptat ştii că mănâncă totuşi ceva asimilabil în proporţii foarte mari. Un copil care e alăptat dar nu mănânc are mmai multe şanse să se ferească de anemie decât un copil care bea lapte praf dar refuză mâncarea în general, din diverse motive..



Nu lua în greutate

... Şi dă-mi voie să fiu sigură că ai încercat să-i faci program, să-l diversifici îaninte de vreme sau să îi oferi suzetă. Un copil alăptat ala cerere a cărui greutate stagneză poate recupera fără probleme acest "minus" mai târziu. Copiii nu cresc liniar ci în salturi. Periodic există puseuri de creştere care reglează şi debitul de lapte al mamei dar implică şi o creşetere adeseori spectaculoasă în greutate sau înîlţime a copilului. Când stagnează fizic, este posibil să avanseze spectaculos în plan cognitiv, motor, etc. De ce ai nevoie de un copil-grafic de creştere? Gras nu este egal cu sănătos!

În alte cazuri, o stagnare a greutăţii poate fi semnul unei boli mai mult sau mai puţin grave. Un copil din anturajul meu a fost diagnostcat cu celiachie - intoleranţă la gluten - după aproximativ 6 luni de stagnare în greutate. Un copil cu probleme, alăptat, este mai uşor de îngrijit decât unul hrănit cu formulă, căruia de multe ori trebuie să îi schimbi tipul de lapte în formulă din soia sau fără lactoză la cel mai mic semn de boală. Dacă nu ştiaţi, vă spun eu că au un gust groaznic şi majoritatea copilaşilor nu sunt prea fericiţi de schimbare. Laptele matern, în schimb, e întotdeauna dulce.

3 comments :

  1. Ramona, uite Chiti chiar nu a mai vrut san. La zece luni jumate a racit, ii era greu sa respire si sa si suga in acelasi timp si pur si simplu a refuzat sa mai suga. M-a lungit asa vreo trei zile, cu urlete din partea ei si nervi din partea mea. pursi simplu cand vedea ca vreau sa o pun la san incepea sa urle.

    Stiu ca poate e caz izolat, si ca 95% renunta mult prea usor la primul refuz al copilului, dar uite ca se mai intampla...

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  3. mie povestea voastra imi suna a greva de san, adica asa se manifesta si asta, cu urlete, si tot trei zile sau peste tine. Dar mamica ai fost tu, si cea mai in masura sa stii ce a fost de fapt... tot tu ai fost.

    La noi greva de san a aparut tam-nesam, nici racita nu era, nici nu ma muscase sau alte treburi care sa ma fi facut pe mine sa reactionez exagerat nu s-au petrecut, dar plangea cand o puneam la san si se zbatea de numa. Si mie mi-a fost greu; solutia a fost supt in somn. La voi, racita fiind, s-a speriat teribil si banuiesc ca a asociat suptul cu sufocarea, era s-o patesc si eu.

    RăspundețiȘtergere