highlists

Unelte ajutătoare pentru evaluarea suptului și a posibilelor probleme în alăptare

În unele zone este greu de ajuns la un consilier în alăptare. Puteți întotdeauna discuta cu cineva, dar vă copiez mai jos câteva trucuri ut...

sâmbătă, 28 august 2010

Cugetări amare şi aşteptare

Simt că undeva îmi scapă ceva. Mă roade incertitudinea, dar şi frustrarea şi simt nevoia să mă retrag în colţişorul meu, lucru pe care nu-l pot face pentru că sunt departe şi mă simt constrânsă. Nu am cui delega responsabilităţi, sau, de fapt nu ştiu să mă folosesc de ce am.

Nu mai ştu cum să abordez o situaţie care pe moment mi se pare fără ieşire deşi, teoretic cel puţin, văd capătul cât se poate de clar. Am nevoie de jumătatea paharului meu ca să pot deschide ochii mari, iar paharul se va umple mâine şi se va goli din nou poimâine.

Sper să avem timp pentru noi 3 în aceste condiţii.

Anda vrea numai în fundul gol, nu vrea pe oliţă şi în casa asta sunt covoare.

Anda vrea să mănânce de pe jos precum pisicile sau să stea cu un obraz pe beton si cu fundul în sus şi e atenţionată să se ridice că e rece, e curent sau nu se cade; nu ştiu de ce, dar nu poate să ducă fleacuri de-astea la bun sfârşit fără vreun comentariu, îndemn, distragere inutilă a atenţiei.

Anda a vrut să dea o frunză unei capre şi a fost trasă de acolo în două rânduri; întâi de bună-sa care o vedea deja afiş, apoi de mine ca să nu mai aud nimic despre asta. M-a salvat o grămadă de nisip.

Anda face tantrums, refuză hainele şi nu mănâncă nimic.
 De vină sunt doar eu.


Anda mă duce de mână în camera mamelor şi vrea să-i pun desene animate dis-de-dimineaţă. Desenele văzute ca mod de a stăpâni copilul? Formă infantilă de pâine şi circ. Acasă nu avem TV, avem doar două desktop PC.

Buni i-a pus aseară, în graba de a nu fi din nou refuzată şi pe întuneric, un chiloţel-scutec cu spatele în faţă. Nici eu n-am văzut până dimineaţă că am primit-o direct la ţâţă şi când i-am zis m-a întrebat dacă e aşa grav că stă în faţă. Păi nu e, e doar croiala diferită şi partea mai absorbantă stă acum sub fund, dar e ok că Anda nu face şuşu peste noapte deci n-am avut accidente. Dar era o chestiune pur informativă.

Mi se întâmplă numai mărunţişuri şi nu mă pot enerva în linişte. Mi-e teamă să nu fiu judecată şi fac greşeli stupide şi rabat de la principiile mele - adică de la completa lipsă de principii educaţionale care mă caracterizează de când am copii.:D. Mă simt pusă la colţ. Vreau o ieşire onorabilă. Dacă era familia mea îmi făceam dreptate fiind mai categorică. Aşa, trebuie să fiu civilizată. Azi am nu vreau ca Anda să se uite la desene şi dintr-o parte am fost întrebată că de ce? Păi pentru că e un flux informaţional mult prea puternic pentru un copil aşa mic. Dar la calculator cum o las? Păi n-o rea las. N-am mai zis că de obicei o lasă alţii. Eu mă servesc de desene ca de un mment de respiro pentru ea. Ca o plimbare de duminică, vreau să fie ceva extraordinar. Ei îi pun desene ca să mănânce, să se îmbrace, să nu plângă cât sunt eu plecată. Ce mă fac pe termen lung, că nu am un copil uşor de strunit. Copilul meu trebuie ascultat şi e atât de obositor când nu-ţi asculţi ritmul propriu încât nici eu, ascultătoarea prin excelenţă, n-o mai înţekeg uneori.

Vreţi să ştiţi ceva? Tocmai i-am dat drumul la tembelizor, m-a dus acolo, mi-a pus scula în mână şi hai mami, dă-mi doza.După două săptâmâni de uitat sporadic, dar cred că totuşi zilnic. La început n-am dat atenţie la "ne-am uitat la desene" părea mic, depărtat, scurt şi neînsemnat. Am întrebat dacă i-a plăcut. Daaaaaaa!  Normal, erau chiar Tom şi Jerry, dar ăştia au plecat şi au venit alţii. Şi alţii. O să sufere de sevraj când ajungem acasă.

În curând voi merge din nou la serviciu. Brusc, mult. Va fi mai mult cu ceilalţi. Şi nici nu am cum să încep treptat, poate dacă mă apuc de-acum, dar cine e dispus să ofere zile de muncă de 2-3 ore timp de o săptămână?  Dar va fi bine. Am mai trecut odată prin angoasa asta şi a fost bine. Când a plecat buni de la noi, Anda a căutat-o două zile prin toată casa. Mi-a părut rău. Trebuie să învăţ să vorbesc mai clar, să anticipez pe mai multe planuri. Disponibilitate şi dragoste există din ambele părţi, e o ocazie unică de a ţine copilul încă în sânul familiei. Uraţi-ne succesuri.

8 comments :

  1. Succesuri!
    Ca idee, eu sunt foarte categorica cand mergem la bunicii Evei, socrii mei. Au invatat ca nu se trece peste directivele noastre. Nu poti face un DVD cu desenele pe care i le pui si acasa, videoclipurile de pe youtube, etc?
    noi am avut mari probleme cu imbracatul, asta e un motiv ascuns pentru care ii pictez hainele, acum are de ales tricoul cu Poco sau cel cu Miffy.
    Pipi pe covor a facut si Eva, anul trecut. cineva m-a invatat sa sterg imediat cu apa+otet ca n-o sa mai miroasa. Dupa 2 saptamani putea ingrozitor a pipi+otet. E cam aiurea cand nu-i la tine acasa, dar rudele trebuie sa inteleaga ce inseamna copil mic si ele sa se adapteze, nu copilul.
    Eu am avertizat-o pe soacra-mea sa-si ascunda bibelourile, ca nu accept sa-i spuna copilului la infinit nu e voie, nu e voie. Spre surprinderea mea, a lasat-o sa se joace cu ele si i le-a injumatatit, iar bunica a fost ok cu asta, desi o fi jelit in secret

    RăspundețiȘtergere
  2. Probabil nici ea numai tinea asa de mult la bibelouri sau a fost pentru o cauza nobila.

    L, sotul meu, a zis ca n-are decat sa faca cat pişu vrea, daca e vreo problema spala el covorul. :) De altfel nici mamele nu au facut urat, au zis ca e pişu de copil şi nu miroase şi pana la urma, daca e nevoie, se spala. Insa am simtit eu asa, o agitatie, un deranj tot se face, chiar daca persoana in cauza e binevoitoare in esenta si na...

    Iar desene, pe mine ma deranjeaza activitatea in sine, nu se uita Anda la cine stie ce, sunt dragute, insa au un efect hipntoic, prefera sa fie acolo decat sa exploreze terenul pe-afara. Dar iata ca am lasat-o singura acolo si a iesit singura. Asa ca mi-a trecut si grija asta.

    RăspundețiȘtergere
  3. da, succes si de la noi! am si eu de suferit cand mergem acasa la ai mei sau ne intalnim cu ceilalti bunici. am facut totusi niste intelegeri astfel ca toti sa fim cat de cat impacati. chiar si asa sunt deseori frustrata mai ales de parintii mei care gasesc intotdeauna ceva de criticat in felul de a ne educa copiii. ba ca sunt prea dezordonati, ba ca ii las sa faca lucruri pe care nu se cade sa le faca (aici nici nu mai incerc sa argumentez de ce ii las eu sa faca lucruri 'nepermise' ca oricum nu sunt de acord cu mine si mai mult ne suparam decat sa ajungem la o intelegere). in legatura cu desenele de la tv eu m am consolat, se uita la tv in vacante si atat sau mai scapa cate unul si de la taticul lor care uneori ii mai lasa. dar au invatat sa nici nu ceara macar acasa, in zile obisnuite.
    ce ma supara cel mai mult este cand le fac observatii copiilor si ei se simt frustrati pt ca nu inteleg intotdeauna de ce uneori nu e nici o problema sa faca ceva iar alteori este 'rusine' sau 'obraznicie' sau 'lipsa de cumintenie' sau altele. asta e!
    pe de alta parte nu cred ca trebuie sa ti faci probleme mari ci doar sa impui niste limite cu care sa fiti impacati cat mai mult din timp toti cei implicati in educatia copilului. parerea mea:))

    RăspundețiȘtergere
  4. Succesuri multeee!
    Eu inteleg perfect, Robi sta toata ziua cu mama care, din dragoste de bunica, il lasa sa i se urce si in cap, apoi seara vine tati care, din dragoste de tati protecor si stresat peste masura, nu il lasa sa faca nimic!! Sta numai cu gura pe el, tonul este peste masura de autoritar de cand ajunge acasa si pana ce copilul adoarme (undeva in jur de 12 noaptea). Robert si-a insusit extrem de bine expresia "nu e voie" si isi spune singur "nu e boie" :( si eu....eu sunt trista si am impresia ca Robi nu mai e un copil asa vesel cum era cand era mai micutz si simt ca nu pot sa fac nimic pentru el, e vorba de tati si de buni, ii iubeste pe amandoi si ei il trateaza la extreme :(

    RăspundețiȘtergere
  5. MihaelaMaria, multumesc. Cam asa simt si eu si incerc sa ajung la un echilibru. Va dura putin pana ma obisnuiesc eu cu lipsa de continuitate, dar sper ca gap-urile sa fie din ce in ce mai mici. Voi avea cu siguranta de scris despre subiect in urmatoarele luni, pentru ca Anda va sta cu buni cand voi fi eu plecata. Din fericire, buni a fost foarte receptiva de la inceputuri, chiar as fi o mironosita daca m-as plange (prea mult :D).

    Roxana, ma bucur ca intri pe-aici si sper ca si bibi e bine. Trebuie sa discuti cu C intr-un fel sau altul; stiu ca e foarte ocupat, dar uite, eu am zis ca o sa fac rost de cartea anei savin, de exemplu, si o las la vedere cu recomandarile de cuviinta. Ma ajuta si faptul ca la TV incep sa se vehiculeze concepte sanatoase despre educatia copilului si ea insasi spune ca regseste metodele noastre si ca lucrurile s-au schimbat mult de cand eram noi mici in domeniul asta al educatiei copilului. Pentru asta o ador.

    Eu una i-am povestit sotului despre concepte asemanatoare si a fost foarte receptiv, ba acum ne intelegem foarte bine. La inceput am procedat cam asa: nu e bine sa-i spui lui bebe "nu e voie" sau ca e "rau". Pai de ce? Pai nu e bine, uite, o sa aiba impresia ca a gresit ceva si se va simti vinovat. Ma doare sufletul numai cand ma gandesc ca s-ar putea simti asa din cauza noastra.

    E un exemplu, asta e, L a fost mai receptv si am un partas de nadejde in educatia mea libera. Iar acum el face ce nu pot face eu aici: impune limite. Eu la ai mei, el la ai lui. Tataaaam!

    RăspundețiȘtergere
  6. deci pana la urma au trait fericiti pana la adanci batraneti:)
    iamgineaza-ti ca eu stau cu socrii...spre norocul meu implicarea e undeva la nivelul marii...cand sunt valuri, cand mai scade.
    se mai scapa cu cate ceva, insa le-am zis mereu. cred ca sunt stresanta, dar asta este, nici mie nu-mi convine sa mi se faca observatie pentru felul in care-mi cresc copilul, mai ales ca mie mi se pare ca ma straduiesc :D
    eu incerc sa-l invat si cu niste limite, la noi e deja obisnuinta. la voi e totul nou pentru Anda si chiar pentru tine, inceputul e mai greu
    inceputul de a se implica si altcineva in cresterea si educarea Andei.
    eu, pe langa Ana Savin, mai recomand si Anii magici, Copiii sunt din Rai si Cum sa le vorbim copiilor...

    si da, e vorba de asteptari
    tu ce asteptari ai? ti-s clare?:P

    RăspundețiȘtergere
  7. draga mea, o sa sune aiurea, dar iti spun cum se vede dintr-o perspectiva absolut diferita: ca decat sa nu ai deloc (cazul nostru), mai bine sa lucrezi cu putinul pe care-l ai. eu vad diferenta asta si prin prisma experientei directe: cu tatal meu aici, de doua ori cate sase luni, un aparent cosmar de convietuire si adaptat reguli de baby-child-sitting, dar dupa, in lipsa, se vede ca era bun si atat, si asa.
    stiu ca poate subiectivitatea nu imi da o masura tocmai clara si corecta ... dar daca e sa regret ceva, asta este - ca nu am bunici pentru fetele mele! deloc. mai bine aveam niste bunici cu care negociam greu, si imi faceau mie viata amara (aceste negocieri), decat sa le vad crescand fara. :(

    RăspundețiȘtergere
  8. Claudia, pai incep sa se clarifice, de+aia am scris aceasta postare, ma ajuta sa pun ordine si sa masor gravitatea lucrurilor. Mergem spre bine cu totii. E normal sa nu gandim la fel, suntem diferiti, ne-am format in contexte diferite etc. Imi au seama ca intelegand asta ma ajut enorm, ma pun in locul inerlocutorilor mei si le gasesc multe circumstante atenuante. Mule din observatiile lor, de altfel, sunt pertinente iar eu am un orgoliu cat casa.

    Alina, pai de-aia am scris, ca sa vad si alte perspective. Ai maaaare dreptate si voi profita la maxim pentru si noi ne pregatim sa emigram. Si da, dracul nu e nici pe departe asa de negru, cred ca e saten spre blond de fapt ca imi imprumuta trasaturile.

    RăspundețiȘtergere