highlists

Unelte ajutătoare pentru evaluarea suptului și a posibilelor probleme în alăptare

În unele zone este greu de ajuns la un consilier în alăptare. Puteți întotdeauna discuta cu cineva, dar vă copiez mai jos câteva trucuri ut...

duminică, 22 august 2010

Când comentariile se pierd pe drum

Am citit, când a apărut, postarea asta şi am lăsat un comentariu care văd că a fugit care-ncotro, împreună cu un alt comentariu care se lăfăia înaintea lui. Tolerez şi fervoarea religioasă aşa cum tolerez orice altceva şi nu mi-am permis să judec un om pe baza impresiilor pe care le lasă să alunece printre rânduri sau cuvinte, în funcţie de context.

Hai să zicem că eu sunt produsul perfect al comunismului, nedus la biserică, adeptă a evoluţionismului într-o oarecare măsură, dar care are suficiente cunoştinţe despre diverse religii, dobândite în mediu specializat, adică la şcoală, încât să respect şi să iubesc câte ceva la fiecare şi să-mi păstrez măcar o undă de obiectivitate. Rog să nu aud chestii legate despre şcoala care indobitoceşte şi te invaţă ce vrea ea, mai ales că prin şcoală nu înţeleg orele de religie ci cursuri de filosofie şi istoria religiilor, amestecate cu carţi citite în regim de lectură proprie sau ca pregătire pentru examenele la cursurile de mai sus. NU sunt produsul învăţământului convenţional, atât de blamat în zilele noastre. Şi sunt suficient de destupată la creieri încât să nu plec urechea la literatura consumistă despre teorii ale consăiraţiei şi alte chestiuni masonico-parapsihologice. În general, oamenii sunt mult prea imprevizibili pentru a fi exterminaţi cu uşurinţă de către bogaţii lumii, invidioşi vezi-doamne că nu îşi pot împărţi resursele unei planete obosite. Există însă eroare umană, dorinţa de perfecţionare, dorinţa facerii de bine, chiar şi cu sila (adusă la paroxism de diverse organizări sociale care se doreau mai mult sau mai puţin comuniste, de exemplu) care dau efecte din cele mai diverse: de la salvarea a milioane de vieţi cu ajutorul miracolelor ştiinţei, până la vânzarea anumitor medicamente inutile,şi a înlocuitorilor de tot felul sau exagerarea efectelor lor pentru facerea de bani (până şi promovarea agresivă a laptelui praf poate intra in categoria asta, până la un punct despre care am menţionat câte ceva aici). În fond, a avea bani şi putere e dorinţa multora de când lumea şi a apărut cât se poate de spontan, de firesc şi de independent, nu-i aşa?

Există în societatea umană un mare grad de entropie, lucru care în ochii mei cel puţin înseamnă că anumite lucruri apar în mod spontan, dar pot avea cauze şi genera efecte te miri pe unde.

De exemplu, bebeluşii arşi la Giuleşti nu mi se par un fel de pedeapsă divină (cum nici cei arşi de Inchiziţie nu au fost purificaţi din aceeaşi dorinţă inefabilă cu specific de Dumnezeu, ci de prostie şi cruzime, atribute eminamente omeneşti), ci sunt roadele unui nefericit concurs de evenimente. Şi, cumva ca de obicei, nevinovaţii, iubiţii, scumpii, delicaţii mici au avut de suferit. 

În aceste momente, revolta cetăţenească şi omenescă iau forme uneori greu de imaginat, pervertind durerea părintească şi aducerea-aminte cu boscorodeli făţarnico-habotnice. Care nu sunt numai de un îngrozitor prost-gust, dar denotă şi o sărăcie sufletească deloc de invidiat. Făţarnicii şi habotbicii au fost arătaţi cu degetul până şi în cartea lor de căpătâi, Biblia. Dar ei o citesc pe sărite, caută sensuri ascunse şi înţelesuri inefabile, uitând scopul primar şi declarat al creştin-ortodoxului: iubeşte-ţi aproapele aşa cum te iubeşti pe tine, acceptă-l, dă-i exemplul tău şi nu-l călca în picioare pentru că toţi suntem ai lui Dumnezeu.

Adaug că nu sunt deloc străină de doctrina creştină, am avut cărţi bisericeşti la îndemână şi le-am şi citit, chiar dacă unele prin ochi de copil. Le-am citit de curiozitate, le luam de pe dulapul bunicului meu care făcuse seminarul dar a devenit contabil, alegând totuşi să fie dascălul bisericii din Fedeleşoiu, biserică veche de pe la 1600 toamna. A fost acolo o viaţă întreagă şi când a murit au venit trei preoţi şi i-au cântat dumnezeieşte, din proprie iniţiativă.

Nu mă duc la biserică, nu vreau să dau ochi cu fanaticii. Nu simt nici nevoia să mă exteriorizez prin cruci maaaari de câte ori tramvaiul face tranca-tranca prin faţa câte unei biserici de cartier, cu riscul de a face ditamai cuciul când hardughia frânează brusc într-o staţie sau, mai rău, evlavia mea să strivească un copilaş care stă la mâna mamei sale, din păcate chiar în spatele meu. Cred cu tărie că omul sfinţeşte locul şi le-o iau înainte multora care plâng de emoţie la slujba de duminică prin facerea de bine dezinteresată şi prin toleranţa de care poate nu v-aţi dat seama din rândurile blogului mediocru că sunt capabilă. Scuzaţi-mi modestia vă rog.

7 comments :

  1. Eu nu tolerez fervoarea religioasa, din acest motiv sunt la ani lumina de ortodoxism, de fapt nu cred in religie, biserici, etc.
    Iar astfel de credinciosi coborati din vremurile Inchizitiei mi se par foarte periculosi, din randurile lor apar cei care ucid in numele Domnului

    RăspundețiȘtergere
  2. Draga zoozie,
    am apucat sa citesc si eu comentariile sterse. Nu vreau sa o apar pe happy mami, caci a gresit prin mandrie, crezand ca stie ea mai bine de ce au murit bebelusii. Si a mai gresit si stergand tot, fara sa incerce sa raspunda criticilor pe care chiar ea le-a declansat.
    Dar, pe de alta parte, nimic pe lumea asta nu e inpamplator, toate au un rost, dupa cum spune Biblia "la Dumnezeu perii capului sunt numarati" (un citat din amintiri).Cu siguranta a avut Dumnezeu un gand cu toti cei implicati in aceasta tragedie, parinti, rude , asistenti. Ei nu vor mai putea trai de acum incolo la fel.
    Din pacate cei mai multi din noi il cautam pe Dumnezeu doar atunci cand vine necazul, la fel cum copilul vine la mama cand s-a lovit rau. Si scopul vietii noastre e sa-l gasim.
    Spun asta in mare cunostinta de cauza. Mie mi-a murit un copil. A fost groaznic. In cazul meu nu am avut pe cine sa dau vina, ca poate as fi dat, m-as fi descarcat si imi vedeam de viata mea. Si cautand sa vad DE CE am patit asta, am dat de Dumnezeu si de Biserica, ei da, cea ortodoxa, atat de blamata.
    Imi pare rau sa vad ca cineva crede ca numai fanaticii merg la biserica.Nu sunt fanatica.


    Am vrut sa comentez si la happy mami pe blog, dar nu m-am regasit in nici una din variantle de profil, asa ca am renuntat.
    Sper ca nu te-am suparat rau.

    RăspundețiȘtergere
  3. Mihaela, regret nespus pierderea ta. Nu cred ca exista consolare pentru asa suferinta, nu reusesc sa ma pun in pielea parintelui care si-a pierdut copilul. Scopul postarii mele nu era sa ranesc ci sa arat ca, totusi, un om cu adevarat credincios cauta sa ofere alinare si forta credintei petru a depasi o situatie dificila, nu imbratiseaza niste teorii fataliste, nu pune paie pe foc nici nu arata cu degetul.

    Am si eu in jurul meu oameni credinciosi care se duc si la biserica dar nu sunt fanatici si ii respect. Ii respect si pe fanatici, suntem oameni cu totii, dar nu imi place atitudinea rautacioasa care razbate din unele comentarii cu tent religioasa, de exemplu m-a calcat rau pe bataturi floring de pe situl citat mai sus.

    Culmea e ca nici cu happy mami nu am nimic dar daca scriam ceva la ea pe blog ar fi sters din nou...

    RăspundețiȘtergere
  4. Zoozie, pe mine nu m-ai ranit cu nimic. Am scris pentru ca observasem si eu povestea asta, am vrut sa-i spun lui Happy mami ca nu e bine ce scrie, si ca nu se face asa treaba. Si ca daca scrie ceva ori e barbata si raspunde, ori verifica inainte sa apara comentariile si le aproba au ba. Simplu.
    Rana din cauza pierderii copilului e inchisa, s-a inchis dupa ce am nascut peste ceva vreme din nou. Iar acum am inca o bebelina sugacioasa de 1 an si 2 luni (motiv pentru care sunt pe aici).


    Asa e , ai mare dreptate, un om credincios ar trebui sa nu fie asa dur fata de asemenea tragedie. Indiferent cate pacate ar avea poporul roman, sau cei direct atinsi, nu se poate sa nu te inmoi, in nici un caz sa arati cu degetul :uite de-aia ai patit!. Nu stii niciodata. Pe Iov l-a incercat Dumnezeu si nu avea pacate.

    Mie chiar imi placea blogul lui happy mami, atitudinea asta , nu.


    Zoozie, aia cu "ii respect si pe fanatici" e buna rau.

    RăspundețiȘtergere
  5. E incredibil, iar a sters un comentariu, de data asta de aici: http://happy-mami.blogspot.com/2010/09/micutele-araboaice.html#comments. Nici nu scrisesem mare lucru, decat ca eu imi imaginez ca poarta valuri ca sa se fereasca de soarele arz ator si ca slava domnului ca sunt lasate sa mearga la scoala in zilele noastre. Ce+o fi fost asa ofensator nu stiu. Si de ce are comments on daca nu vrea reactii de la cititori??

    RăspundețiȘtergere
  6. Zoozie: de ce te mai chinui sa comentezi pe site-ul asta, daca toate comentariile iti sunt sterse? Nu sunt de acord cu multe lucruri pe care le spune doamna in cauza, dar nici nu ma straduiesc sa comentez, tocmai din cauza unei polemici. Dar se pare ca nu este cazul...

    RăspundețiȘtergere
  7. Maria, eu sunt genul care, in general, nu se impiedica de un comentariu sters si nu port ranchiuna. Nici nu-mi permit sa judec o persoana pe baza unui singur gest, fie el ura sau frumos. Sunt constienta ca fiecare are niste cotloane unde nu e totul tocmai culoarea potrivita si nu ma deranjeaza sa accept asemenea lucruri ca fiind firesti. Nici nu cataloghez pe nimeni decat dupa multa vreme, gesturi, cuvinte si, de ce nu, fapte.

    In felul asta, cand am vazut ceva dragu mi-am dat cu parerea si, cand am simtit ca am ceva de spus, iar mi-am dat cu parerea. Chiar si la dmna in cauza. Acum inteleg de ce are numai reactii roz si de ce nu se leaga niciun dialog pe marginea a ce scrie ea. Dar in cazul asta putea pune un buton Like si lasa comentariile Off. Ma rog, ai multa dreptate, mi-am pierdut timpul aiurea pur si simplu. Si am asa de putin, e asa de pretios, trece asa de repede, incat sunt cam suparata din cauza asta. Cred ca in strafundurile mele am ramas cam naiva.

    RăspundețiȘtergere