Cand chiar nu se alapteaza si chiar nu conteaza de ce

23:55

Desi eram hotarata sa mai tac din gura cand vine vorba despre alaptare, nu-mi iese. Iata, sunt la odihna si tratament, profit ca micuta Z sta cateva minute cu cumnatul meu, mai rasfoiesc un blog-doua si descopar. Descopar ca saptamana alaptarii, care dupa parerea mea s-a asemanat cu un strigat dat pe mute sa nu deranjeze, incat abia s-a auzit despre ea in afara celor cateva bloguri mamicesti pe care intamplator le rasfoiesc si eu, ei bine aflu ca acesta saptamana a abundat in articole pro-alaptare care au deranjat mamele care dintr-un motiv sau altul au fost nevoite sau au ales sa renunte la acest gest.

Aflu ca articolele "tehnice" n-au nicio valoare, ca nu suntem politically correct si ma simt de-a dreptul trasa de maneca pentru faptul ca m-am decis sa scriu neinvitata si fara a intreba potentialii cititori daca sunt sau nu de acord sa citeasca si postari legate de alaptare. Ma vad cumva obligata sa ma consider una din fericitele ca au putut sa alapteze, ca am avut eu norocul asta si le arat cu degetul pe cele care n-au avut bafta mea.

Ei bine nu e asa.

Nu ma simt superioara pentru ca alaptez. E o decizie asumata, pur si simplu pentru mine laptele formula nu a existat si nu a fost o optiune nici macar in serile pline de angoasa cand m-am intrebat, ca orice mama, presupun, daca fata mea chiar mai mananca. Am avut fericirea de a nu naste un prematur si de a ma agata de nasterea normala, fara sa-mi pun intrebari legate de ce va veni pe urma. Citeam si activam, ca orice mama din clasa mea sociala cred, pe un forum cu mamici care nasteau in aceeasi perioada, iar eu am nascut cumva dupa prima jumatate a avalansei de bebelusi. Deci, vrand-nevrand, am aflat cateva maruntisuri chiar de la locul faptei. Eu insami am nascut aproape in direct, dar despre acest episod va urma un articol separat. Sunt multe trairi, multe amintiri de tot felul si e pacat sa stric totul deviind subiectul actual mai mult decat deja am facut-o. Adaug doar ca am nascut un bebelus de greutate foarte mica la termen, dar totusi in parametrii normali, ca nu am beneficiat de rooming in iar de cateva ori mi-a fost adusa dormind dusa, incat 50 de minute de leganat, mangaiat, sarutat si facuut poze n-o puteau convinge pe mogaldeata mea cu ochi mari sa ia sanul asa cum explicam intr-o alta postare ca se poate face in timpul somnului. Sigur, acolo era vorba de copilasi care deja s-au acomodat cu sanul.

Ma doare sufletul in schimb ca lumea se razbuna acum pe sfaturile despre alaptare. Nu aveti idee ce tampenii cauta mamele pe google (sau or fi soacrele, tatii, dar lumea cauta si mie mi se zbrleste parul pe ceafa). Cred cu tarie ca orice argument in plus adus faptului ca suptul de noapte este normal si sanatos, ca un copil trebuie alaptat la cerere (si ce inseamna asta? In niciun caz ce ii recomandau doua pediatre prietenei mele C: "sa alapteze la cerere, la minim 3 ore") ajuta pe cineva care doreste sa se informeze. Nu conteaza ca pe kellymom.com sunt 200 de articole despre alaptare si problemele alaptarii. Din mamicile care activau pe forumul meu aveti idee cate se documentau de acolo? Nu? Vreo 10 din 100 in cel mai bun caz. Stiti ce inseamna asta? Ca nu aveau timp, normal :). Si ca, daca nu saream eu si restul de 4-5 cu explicatii personalizate si adaptate, multe din mamele acelea ar fi facut greseli mari si ar fi intarcat mai devreme decat au facut-o deja. (eu am si un stil mai neaos de a pune problemele, fac analogii, ofer comparatii, metafore, ce mai, in manual de comentarii la literatura romana ma transform cand vine vorba de a oferi ponturi ajutatoare in alaptat!). In acea comunitate virtuala care a fost in sine un grup de suport, rata copiilor alaptati a fost extraodinar de mare si nu datorita mie ci datorita faplui ca am facut schimb de sfaturi si am putut verifica statistic ce e ala normal in alaptare.

De ce are vreo mama suparata ca am indraznit sa scriem despre cat e de bine sa alaptezi impresia ca aratam cu degetul? Chiar o facem? Voi stiti ca o statistica destul de recenta spune ca nici 15% din mamele romance nu imping alaptarea mai mult de 3 luni? Si nu pentru ca n-ar vrea, dar pentru ca primesc sfaturi pertinente (ca acela de mai sus despre alaptatul la cerere)! De ce oare are cineva impresia ca afirmatiile de genul "nu e vina ta ca n-ai alaptat, ci a contextului de doi lei in care ai incercat sa faci asta" inseamna ca ascunde vreun dram de superioritate? Credeti ca eu sau altcineva considera ca e o greseala faptul ca ati avut incredere intr-un medic si in experienta lui? Ma indoiesc ca e asa. Mai degraba cele care am avut indrazneala sa scriem deranjandu-va am devenit pur si simplu constiente ca multi oameni privesc alaptarea dintr-o perspectiva personala si nu profesionala. In loc sa se documenteze despre ultimele descoperiri si aplicatii practice menite a ajuta mamele sa deprinda aceasta arta, ei, asa cum spunea Rox cand ne-am vazut la grupul de sprijin, te vad prin ochii nevestei lor care a alaptat 3 luni (sa zicem) si proiecteaza acest esec cumva inconstient si asupra ta. E omenesc, dar e gresit si trebuie semnalizat.


***
Nu numai in tarile subdezvoltate este alaptarea un lucru necesar. Am intalnit ideea ca alaptarea ar fi o conditie sine qua non doar in tarile subdezvoltate acum ceva vreme intr-un comentariu mamicesc si, cumva, si intr-un articol in melodioasa limba saxona unde era de fapt un argument combatut. Dar zaharule din laptele de mama ofera protectie ca nimeni altele iar in unele parti ale lumii se face lapte praf din lapte de vaca care contine hormoni iar consecintele nu le suporta decat bietii copii nevinovati care au sani inainte sa apuce sa faca primii pasi. Nu mai zic ca si in Romania se imbolnavesc copiii de otita si enteroviroza si laptele matern poate fi de mare ajutor nu numai oferind o oarecare protectie, dar ajutand copilul in momentele grele de boala si ajutand si mama sa se linisteasca. Si in Romania si in Statele Unite, de exemplu, (ca tot sunt aduse aceste state unite in discutie cand vine vorba de a argumenta ceva legat de standardele lumii civilizate sau despre ultimele descoperiri stiintifice) alaptarea ar trebui sa fie daca nu o norma, atunci macar ceva firesc. Nu ceva despre care sa se faca propaganda ca e bun. Si ca sa devina asa, firesc, trebuie sa ne documentam si sa combatem miturile. Pentru ca in Romania nu numai curentul si caciula pe cap in miezul verii sunt obsesii nationale, dar si oferirea de completare cu formula de lapte cand alaptarea merge aparent bine, cum bine spunea adra_bell. Eu am incercat intotdeauna sa-mi dau seama de unde vine acest val subminator al increderii mamei in fortele proprii, unde se termina omenia si unde incepe reaua vointa sau comoditatea.

Sunt de acord ca exista contexte care defavorizeaza alaptarea si consider ca intr-adevar copiii cresc mari cu lapte praf. Dar in ce priveste cresterea copiilor cel putin, eu una caut mereu alternativa naturala numai pentru ca e cea care ma scuteste de batai de cap, fie astea probleme cu somnul, alergii sau posibile probleme legate de comportament.

Desigur, treaba cu comportamentul este foarte complicata si eu n-am scris pana acum decat 200 si ceva de articole mediocre, nu doua tratate de psihologie. Deci de ce m-ar lua pe mine cineva in serios cand spun ca ascultand copilul in orice situatie si oferindu-i sanul ca mijloc de explorare a lumii din jurul sau avem la indemana o metoda extrem de simpla si eficienta de a construi increderea in sine si independenta viitoarei persoane mature care este copilul nostru de acum? Nu e singura metoda, normal, dar e cea mai simpla, fireasca si ar trebeui sa putem s-o avem mereu la indemana. Am zis pe undeva ca sanul nu ar putea fi compensat de un glas drag si de doua brate deja vanjoase de la atata purtat de bebelusi? Ma indoiesc. Am zis doar ca este un atu de care merita sa profitam. Tzatza face minuni. Mamele ar trebui nu nnumai sa stie asta, dar ar trebui sa invete cum sa se apere de sfaturile gresite care fac din alaptare un calvar de care 85% din ele isi amintesc cu groaza desi presupun ca nu vor recunoaste niciodata asta.

Daca nu ai luat "startul", nu inseamna ca alte mame trebuie sa pateasca la fel, nu inseamna ca nu trebuie sa circule informatie corecta cu privire la alaptare. Informatiile despre lapte praf sunt pe toate drumurile nu? Si tot asa despre multe aspecte ale crescutului de copii. Si peste tot gasim reclame la lapte praf formula de continuare dar se spune undeva - exceptand o emisiune radio sau TV la cateva luni - ca se poate alapta in contiuare dupa sase luni, un an, doi ani, trei ani???? Ca alaptatul la 3 ani nu e monstruos sau oedipian, ca sa zic asa?

In fond nu te acuza nimeni de ceva pentru ca nu alaptezi, nu? Dar nu lasa alte viitoare mame sa pateasca ce-ai patit tu! Daca nu stii cum sa ajuti sau sa incurajezi o proaspata mama in impas, cauta macar ceva sau pe cineva care o poate ajuta in mod activ. Si invata aceasta noua mama sa ceara ajutorul. Sa caute oamenii care sunt dispusi sa o ajute pentru asa simt ei ca e bine pentru ei. Sau ce motive vor fi avand acesti oameni sa vrea sa ajute sau sa incurajeze o mama inca bantuita de hoarde de hormoni navalnici, care are imrpesia de multe ori ca numai ea vede lucrurile clar si vede piedici si acolo unde se intinde, ce-i drept stangaci, o mana de ajutor. Mi-aduc aminte acum cum tunam eu pe mama, de exemplu, sau pe oricine din casa dupa ce-am, nascut.

Avand in vedere procentul uimitor al mamelor care nu alapteaza, stau si ma intreb de ce se simt puse la zid, cand totusi ele sunt majoritatea. Oare ele isi pot imagina cat de straniu si umilitor e sa faci fata criticilor de tot felul care vin la pachet cu alaptarea?  Au auzit ele ceva despre luatul prost in greutate al copilului din dotare (desi eu am vazut copii minusculi alaptati artificial si tind sa cred ca a lua in greutate este cel putin partial determinat si genetic)? Sau, dragi mamici-colege de blogarit ati fost la vreo vizita medicala (a voastra) si vi s-a spus ca biberonul dupa un an e nefiresc pentru ca asa scrie in cartile de medicina dupa care a invatat doctorul respectiv? Sau v-a intrebat mama sau soacra si matusa si rude de gen masculin: ei, dar cat ai de gand sa dai biberonul ala? E mare de-acum copilul (iar copilul are 6-7 luni...)? Pentru ca, daca alaptezi, asa ceva intalnesti de cate ori ai tupeul sa iesi din casa sau sa vorbesti la telefon (nu exagerez).

S-a gandit cineva ca totusi alaptarea e vazuta de multe ori ca o ciudatenie in zilele noastre? Daca articolele pro-alaptare vi se par asa ofensatoare, va rog frumos intrati pe situl Milupa si vedeti acolo brosura lor care te ajuta in initierea alaptarii unde la tot pasul aflam ca laptele matern e prima optiune dar din pacate nu e mereu e de-ajuns si alte bla-bla-uri gretoase. De ce deranjeaza atata cand una ca mine care nu are cu siguramta traficul de la Milupa vine si spune ca laptele tau e de ajuns dar ca gresesti undeva sau oricum abordarea ta poate fi imbunatatita sau schimbata? O fi chiar asa de rau? Oare fi-mea e norocoasa ca ajunge la doi ani si e 80% (in medie) alaptata si nu are nicio carenta? Sunt eu o mama denaturata ca nu-i dau lappte de prima crestere sau nu-i indes lingurita pe gat dar copilul meu, atunci cand mananca, are gesturile unuia mult mai mare?

Am mai spus cred ca mie una mi se pare ca a oferi hrana altenativa copiilor mici este mai mult o moda, un curent generat de zeci de ani de reclame. Nu stiu daca ati observat cat de firesc ajunge sa vi se para un mesaj stupid dupa ce-l auziti cantat de 20 de ori intr-un decor luminos si vesel. Am uitat ca laptele praf e substitut si l-am facut norma. Am ajuns sa aud de multi doctori care arata mame cu degetul ca pruncii lor n-au 9 kile la 9 luni si ca de ce n-au luat 300 de grame in plus fata de ce arata cantarul la 4 luni si ordonandu-li-se sa suplimenteze laptele, fara macar sa le ofere alternativa alaptarii la cerere.

C, draga mea, te voi lua drept model - de fapt drept exemplu. Esti sub protectia anonimatului, dar cazul tau e atat de des intalnit incat ma mananca degetele. Poti sa ma admonestezi cat vrei in privat.

C este mama care a primit mustrari ca nu are copila 300 de grame in plus la 4 luni si i s-a spus sa ofere lapte praf. Nu va spun ca are laptecat  pentru 3 copii, dar ca biata mea prietena s-a straduit sa creeze un program de masa bebelinei pentru ca a auzit de la ambele specimene la care merge ca: "la masa de ora 10 faci asta, la aia de ora 6 faci cealalta", incat a ajuns sa-si puna intrebari cu privire la competenta ei ca mama calificata la locul de munca. In plus, are de-a dreptul o fobie de a alapta in alta parte decat in casa sau in masina si faptul ca bebelusa e la varsta ingrata cand este distrasa de la masa de orice soapta sau raza de soare n-o ajuta absolut deloc. C e fericita ca fetita ei suge o suzeta dar m-a privit cu neincredere cand i-am spus ca, in loc sa ii dea cauciucul ala, ar putea-o tine la piept. Ce-am uitat sa subliniez atunci e ca intr-adevar la inceput probabil nu va suge in astfel de momente dar faptul ca sanul e disponibil cand se agita fata inseamna el in sine enorm si ca intr-un timp scurt, de ordinul zilelor, acest lucru o va ajuta sa gestioneze niste situatii pe care, cand ne-am intalnit noi, ea le vedea oarecum fara iesire sau macar extrem de dificile. Eu am patit sa ma confrunt cu o crestere mica in greutate chiar pe la 5 luni, cand fata mea a descoperit ca-si poate suge degetul. Eu am fost ultra fericita ca adormea singura, statea singura un timp din ce in ce mai lung si bang! la doctor am vazut ca a luat 200 de grame intr-o luna. Am rezolvat problema oferind san la culcare, oferind san cand isi lua degetul in gurita, oferind san cand plangea si cand radea. Nici nu mi-a luat mult timp fata de cat "pierdeam" in general alaptand pentru ca deja sugea cu forta si golea sanul in cateva minute. Rezultatul? 700 de grame recuperate luna urmatoare. Nu neg ca e posibila o stagnare a greutatii si din alte cauze dar confuzia cu degetul (in cazul meu) sigur nu a ajutat copilul sa isi respecte nevoia de a manca. Eu cred ca pisalogeala mea tehnica a ajutat-o pe C, i-a aratat ca nu e o ciudata, nici denturata iar o parte din problemele ei sunt comune si altor mame (intamplarea a facut sa fie si altele de fata cand ne-am intalnit prima data dupa multa veme).

Cand era Z mica am cautat in draci sa aflu de ce nu-mi trec ranile de pe sani. Nu am avut pe nimeni in carne si oase capabil sa-mi aluge temerile si frustrarile. Am navigat pe internet cu telefonul si nu pteam vedea filme care sa ma ajute. Ma durea enorm si incizia primita cadou la nastere - pe mine m-a deranjat mult mai mult decat era normal - si eram efectiv mufata la copil non-stop. Neavand posibilitatea de a alapta pe un scaun fara sa plang de durere, nu am putut sta la calculator insa am invatat sa alaptez intr-o parte. Dar mi-a luat vreo luna de chinuri sa aprofundez pozitia si sa capat curaj ca nu-mi voi strivi copilul. M-ar fi ajutat enorm niste articole tehnice scrise de persoane pe care le urmaresc virtual. Mici intamplari care sa-mi arate ca nu sunt singura care intalneste un anumit anti-model in hranirea bebelusului, de exemplu.

M-a ajutat un forum, cum am mai spus. Pe vremea aia nu tineam blog. Acolo am gasit linkuri catre chestiuni tehnice pe care nu le-as fi gasit altfel. Si credeti-ma, in meseria mea trebuie sa fii as in cautare pe google si nu am scuze. Dar va recomand sa incercati sa cautati orice despre probleme de alaptare pe google si va promit ca 89% din linkuri ofera informatii distorsionate sau incomplete iar cel putin jumatate din linkuri iti arata ca esti o mama buna dar nu e bai ca n-ai lapte, mai devreme sau mai tarziu ajungi si la formula ca asa e normal.

Sunt foarte OK articolele frumoase despre alaptare dar cand nu-ti trec ragadele si te doare ingrozitor fundul taiat pentru ca ai mers 3 ore cu masina pana ai ajuns acasa dupa ce ai scos copilul din spital, aceste poezii te incurajeaza mai putin decat o reteta de ceai minune care sa ia durerea sau instructiuni detaliate despre cum sa alaptezi fara sa obosesti mai rau. Sau despre cum arata un canal infundat, si cum simti durerea, cu ce fel de durere seamana cand se ingroasa gluma si cum sa nu te sperii cand vezi ca apoi vine laptele mai greu timp de o saptamana - sau mai mult - din sanul ala bolnav si sa nu te sperii in general, ca iti revii dar trebuie sa faci cutare lucru sau celalalt ca sa te chinuiesti mai putin. Zic si eu.

Bravo sau hai ca poti ajuta foarte mult dar numai daca persoana care iti spune asta se si uita la tine cum alaptezi si-ti arata ca bebe nu prinde sanul cum trebuie si ca, daca il mufezi uite-asa durerea parca dispare instantaneu, nu?

Dragi mame de oriunde care ajungeti pe aici, va multumesc ca ati intrat, ca ati recomandat, ca ati lasat o vorba si ca nu v-ati simtit veodata aratate cu degetul sau jignite de vreun cuvant superior de pe blogul mediocru. Daca am gresit, nu a fost intentionat si nici in cel mai negru inconstient, va jur, nu ma cred mai breaza decat alti oameni, daramite decat alta mama. Sunt diferita, sunt eu, sunt R. Atat. A nu, nu atat, adaug si ca-mi place sa alaptez si uneori sa scriu despre experienta sau credintele mele legate de alaptare. Dar imi mai plac muuuulte alte lucruri despre care n-am gasit de cuviinta sa scriu aici. Eu, R, insemn mult mai mult decat o mama care alapteaza dar, cand fac asta, nu sunt decat atat: o mama cu copilul ei. Si nu ma intereseaza daca alte mame gasesc de cuviinta sa-si manifeste maternitatea si afectivitatea in alte moduri decat prin a alapta. Dar daca vor sa faca si asta printre alte lucruri care le plac sau care cred ele ca le folosesc vreodata, vreau sa fiu si eu prezenta cu o vorba buna si o mana de ajutor la nevoie, deisigur fara a-mi neglija propria fetita sau viata de familie pe jumatate muncitoare (inca, urmeaza sa fim clasa muncitoare 100%... cumplit de repede! :((()

Inchei prin a va spune ca, atunci cand simt ca nu mai pot, am in minte imaginea unei mame de 3 fete alaptate simultan: doua gemene de sase luni care abia incep diversificarea si o zuzulina de trei ani care nu are de gand sa economiseasca vreo picatura de lapte pentru suratele ei mici. Iar mama asta arata beton, scuzati exprimarea. Nu tu burta, nu tu cearcane, nu tu irascibilitate si neputinta (desi am auzit-o cand spunea ca e obosita si-i e si ei greu). Bravo Izabela. Ma bucur ca te-am cunoscut desi n-am schimbat macar o vorba.

You Might Also Like

32 comments

  1. eu sunt una dintre mamele care nu avea nicio sansa sa alapteze, cu ranile 3 luni, cu depresie de era sa ma bage la balamuc...si totusi am reusit.
    Asa ca nu ma voi opri din scris, pentru acele mame care trebuie incurajate. Mie mi-a fost atat de rau si am putut.
    Trebuie sa poata cat mai multe.

    RăspundețiȘtergere
  2. Deocamdata vreau sa spun doar doua lucruri:
    1.fac parte din acea comunitate virtuala si sunt una din mamicile care a avut de invatat ce inseamna alaptarea din sfaturile date pe forum..dupa un inceput 'anemic' intr-ale alaptatului, am facut ieri un an si 11 luni si continuam in forta....
    2.Bunica mea ma priveste si acum ca pe o ciudatenie a naturii:"cum mai Oana, pai asa mare??...nu am mai auzit de asa ceva pana acum"...de mentionat ca bunica mea are 83 de ani....
    Sau una din cele mai bune prietene care la un an si o luna, vazand ca inca mai alaptez, m-a intrebat ingrijorata 'pai si stie medicul'? (ca si cum ii dadeam copilului mancare fast food si alcool de 40 de grade si trebuia sa 'ii spun' ca sa nu ma lase sa fac nebunii de capul meu:) ).
    Trec peste toate secventele astea cu amuzament.Acum.La inceput ma enervam si puneam suflet si incercam sa explic....apoi ziceam scurt 'da'...acum sunt amuzata de-a dreptul...zici ca sunt prostanaca satului cu ranjetul pe buze cand ma intreaba cineva 'cum, inca mai alaptezi'?Si sunt convinsa ca ma si cred prostanaca satului ca probabil numai cei saraci cu duhul mai fac 'd'astea'

    Si adag un 3...asa pe ultima suta.
    Acum doua saptamani am fost la Selgros sa luam pampersi si tampoane de san (la mine asta e accesoriu permanent de aproape 2 ani...nu s-au intamplat accidente, dar prefer sa previn mai ales ca m-am intors la munca)..Si vede vanzatoarea tampoanele de sani...il vede pe David..se uita lung la el...ma intreaba cati ani are.Eu,mandra:un an si 10 luni.
    Ea:si e inca alaptat?
    Eu:da (cu ranjetul de care ziceam mai sus..eram pregatita pentru privirea compatimitoare de genul 'uite-o si pe proasta satului)
    Ea (cu o privire 'sclipitoare'):pai e foarte bine doamna.Eu am o fetita de 2 ani si 3 luni si nu am reusit sa o alaptez decat 4 luni (nu era deloc ironica, ci ma admira 'pe fata')

    The end
    O sa imi aleg la profil "proasta satului":P

    RăspundețiȘtergere
  3. Bun gasit!

    Fetitza mea implineste un an in septembrie, lapticul e baza alimentatiei la ea si sunt privita cu destula reticenta de cei din jur. Mama mea e uimita ca nu vreau s-o intarc ca ea nu a mai auzit de copil asa mare sa suga.
    Nici macar nu mai reactionez, imi vad de alaptatul meu, nu fac bravura, mi se pare atat de firesc incat nu simt nevoia sa dau vreo explicatie.

    Ma rog, introducere lunga..offf-ul meu e urmatorul: in grupul meu de prieteni, toti cu copilasi micuti sunt singura alaptareasa. Am povestit la mamicile ce au nascut dupa mine cum e cu alaptatul, ca nu e roz de la inceput, ca doare, ca e obositor dar ca dupa doua-trei luni e atat de usor si atat de frumos. N-am avut niciun rezultat, tot biberonul si formula au fost alese pentru ca " uite, mananca la 3-4 ore, doarme bine, cum sa stau cu el la san atatea ore, pai ma doare, pai..pai...pai"

    Cred ca mai important decat contextul e disponibilitatea de a da totul copilului tau. Si oricat de firesc este lucrul asta pentru mine se pare ca nu toate femeile gandesc la fel. Nu stiu cum as putea sa conving o mama sa-si tina puiul in brate si sa-l alapteze cand replica ei este "mi-e mai bine asa ca doarme toata noaptea".

    Na, asta e, sunt tare trista cand vad bebelusi hraniti la biberon, in loc sa simta sanul mamei.

    Numai bine,
    Raluca

    RăspundețiȘtergere
  4. Zoozie, un articol excelent cu atat de multe trimiteri. Sunt sigura ca-mi vor folosi in viitor, desi s-ar spune ca am trecut peste "inceputurile" alaptatului. Mi-a mers la suflet articolul, l-am citit cu sufletul la gura, l-am recitit si m-am minunat. Excelent scris, argumentat, am simtit si eu aceleasi lucruri ca si tine atunci cand mame care nu au alaptat decat foarte putin s-au legat de articolele noastre despre alaptare ca fiind prea fanatice, prea multe si prea zgomotoase, dar uite ca n-am reactionat decat punctual. Dupa ce l-am citit pe-al tau mi-a parut rau ca nu am reactionat mai profund si ca am incercat doar sa micsorez supararea si sa ofer explicatii de ce se intampla asa.

    Dupa articolul asta sunt fana ta numarul 1. Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  5. Va multumesc mult pentru feedback.

    Sabina, ceea ce ai trait tu este intr-adevar si greu si grav. Tot respectul meu ca ai reusit sa iesi intreaga din acea poveste si pentru felul sublim in care scrii despre ... orice :)


    Oana, iti multumesc din suflet pentru randuri, inseamna mult pentru mine ca ti-ai facut curaj sa dai asa din casa :) Daca aspiri la titlul de PS cred ca va trebui sa mai imparti onorurile cu cateva persoane aflate in aceeasi situatie. Scrisesem mai devreme un articol despre cum sprijina alaptarea cei din jurul meu dar l-am pierdut intr-un mod mai mult decat stupid si, oricat de tehnica as fi eu, nu il mai pot scoate nici din mama cookiurilor, mama lui de laptop sarac in rami pe care lucrez acum. Dar cred ca il rescriu mai frumos.

    Raluca, felicitari pentru reusita si mult timp inainte, pana cand comoara ta va zice singura stop alaptarii. Despre ce semnalezi tu, sa stii ca multe femei cauta scuze de-astea cand renunta la alaptare,d ar nu astea sunt motivele care le-au determinat in realitate sa nu mai dea san. Sunt multi factori la mijloc si in multe cazuri raman multe frustrari nerezolvate dare dau in fiert cand se atinge acest subiect care lezeaza feminitatea. E greu sa stii unde incepe delasarea si unde s-a terminat neputinta si deznadejdea pentru ca dramele astea se petrec intre patru pereti. Dar da, am fost invatate de nenea Nestle ca putem renunta usor, mult prea usor. Si totusi si cu sticla e greu sa fii mamica.

    Mariamirabela, ce sa mai spun decat multumesc si eu, ma bucur ca nu am suparat toata blogosfera :)) Te mai astept pe aici. Eu una m-am simtit de-a dreptul calcata in picioare de toate comentariile alea si am asa o banuiala ca si doamnele in cauza s-au simtit la fel citind articole ca ale mele. Ce-am putea face sa prevenim scindarea asta in mame care fac si nu fac un anumit lucru?

    RăspundețiȘtergere
  6. hello,

    in primul rand vreau sa iti multumesc Zoozie ca ai scris desre mine.sper ca data viitoare sa apucam sa vb;)
    Am citit articolul tau, am citit si ce au scris si celelalte mame (nu stiam ca mai exista mame care alapteaza si acum la varsta bebelusului de 1+), deobicei pe mamici le vad in parc cu biberonul u apa,lapte ,suc etc. lucrul acesta ma incurajeaza si ma face sa ma gandesc ca sunt mai putin "ciudata" fata de cele care nu mai alapteaza.
    DECI..:)
    Eu sunt Isabela, mamica a 3 fetite superbe si "delicioase":) 2 gemene 7 luni, maine(repede trece timpul) si inca una de 3 ani jumatate,mamica cu buburuza care ma intreaba mereu "de ce nu am 3 tzitzi" ca sa bea si ea in acelasi timp cu bebelusele:)))) si "hartuita" de mai toata lumea de ce ii mai dau si celei mari,cu iuntrebarile de rigoare " ai sa ii dai si cand se marita?" priviri ciudate etc. ....Ma intreb de ce mamicile care nu au alaptat niciodata sau pe o perioada scurta de timp se simt ofensate sau cred ca noi incercam sa demonstram cuiva ceva,cred ca fiecare e liber sa faca ce vrea cu corpul/sanii si copiii lor ce cred ca e bine pentru ambele parti, noi nu acuzam,nu reprosam nimic nimanui,ci pur si simplu vrem sa aratam lumii,viitoarelor mamici ca totul e posibil (atunci cand e posibil) ca se poate,ca nimic nu conteaza (nici un fel de lapte praf nu e bun/sanatos din punctul meu de vedere)pt ca un copil creasca sanatos, si sa se simta iubit atunci cand sta ghemuit in bratele mamei lui la san, cand privirile mamei/copil se intalnesc si comunica doar din priviri cand din cand in cand iti mai da si o privire jucausa, un zambet pe care nu l-as rata pt nimic in lume.etc ..Sa nu asculte ce spune unul si altu, sa-si asculte instincul de mama, sa "asculte " ce spune ,ce semne da bebelusul si sa faca tot ce poate sa ii dea aceasta" mana" , aceasta minune de lapte care numai noi o avem.Eu sunt o mama suuper norocoasa care din fericire a luptat mult si nu a renuntat la alaptat atunci cand bebelusele nu le-a avut din prima la san, cand ii erau hranite cu lapte praf in spital,cand a stresat tot personalul si a facut galagie ca vrea sa isi alapteze bebelusii cu orice pret!,cand nu a renuntat la alaptat pe timpul sarcinii care complicate sip line de stres , numai Roxana Dudus (cine o cunoaste) imi stie "cazul" etc.Eu,cum spunea si Zoozie alaptez in tandem, am 3 bebelusi pt ca si fetita mare tot bebelusul meu e:) care ii alaptez pe rand,in acelasi timp cate doi,nu conteaza,cum se nimereste,care cateodata vrea sa renunte la acest alaptat ca sanii sunt epuizati,nu am renuntat,nu renunt asa usor.MAMICI,VIITOARE MAMICI CARE CITITI ACEST BLOG,NU RENUNTATI LA SANSA DE A DA UNUI BEBELUS UN START BUN IN VIATA,O IMUNITATE DE INVIDIAT,nu va luati dinainte de a naste sau dupa buiberoane sau lucruri care va tenteaza sa renuntati la san.
    Atat am vrut sa va spun.
    Spor la alaptat in continuare si scuze greselile de ortogarfie sau mai stiu eu ce,in momentul de fata scriu cu una din buburuze in brate si cu stanga scriu mai greu:D


    PS: am o cutie de lapte praf primita din spital dupa externare, o vrea careva?:))) ……….just kidding,.

    RăspundețiȘtergere
  7. Minunat articol! Nu am apucat sa citesc comentariile de care vorbesti insa nu ar fi prima data cand se starnesc asemenea reactii la subiectul asta. Fac si eu parte din acea comunitate (am facut de fapt, timpul nu imi mai permite) si datorita forumului si fetelor de acolo am reusit sa alaptez, desi am avut un inceput extrem de greu, si imi alaptez si acum fetita de 1 an si 11 luni. Si eu sunt considerata o ciudatenie sau PS :)) insa putin imi pasa atata timp cat copilul meu este sanatos si fericit.
    Ce nu inteleg este de ce se simt lezate mamicile care nu au reusit sa alapteze? Daca dadeai sfaturi despre cum sa tratezi raceala se simteau lezate pt ca nu sunt racite? Eu nu am reusit sa nasc natural, desi mi-am dorit foarte mult, insa nu ma simt deloc lezata cand se vorbeste despre nastere naturala, din contra, citesc si invat, poate data viitoare reusesc si eu. Poate pt ca stiu ca am facut tot posibilul iar mamicile respective, desi au avut la indemana atatea sfaturi si resurse, au ales sa nu alapteze (ca sa doarma toata noaptea, ca sa poata pleca fara copil, etc)? Numai daca simti in suletul tau ca nu ai facut tot ce se putea pt copilul tau te poti simti lezata, asta e parerea mea, primesc si eu rosii daca se arunca.
    Andreea

    RăspundețiȘtergere
  8. foarte bun si frumos scris, mi a placut!

    e foarte greu sa alaptezi exclusiv in ziua de azi in special din cauza presiunilor la care esti supusa mai ales cand esti cu primul copil in brate. eu pun vina in primul rand pe medicii si asistentele de neonatologie si de pediatrie care nu sunt convinse de beneficiile alaptarii la san exclusive si suficient de prelungita in timp, pt copil dar si pt mama. ma frustreaza enorm si nu pot sa trec peste usurinta cu care medicul pediatru, cel in care trebuie sa ai incredere (si chiar ai) cand iesi din maternitate cu bebele nou-nascut, care nu insista sa te invete si sa ti arate cat de bun e suptul la san pt copil ba care chiar iti prescrie pe foaia cu care iesi si o formula de lapte praf, just in case. apoi, luna de luna, la controalele pe care le faci bebelusului te supun altei presiuni, aceea de a iti cantari copilul si a stramba ingrijorat din nas in cazul in care nu a luat 'suficient' in greutate, crezand orbeste ca 'gras si frumos' inseamna sanatos.

    cu alte cuvinte, e foarte bine si ar putea sa insemne ceva important ca mamele care si au alaptat copiii sa o spuna de fiecare data desi, cum am spus, conteaza in decizia ei de a alapta, cu ce medic a avut sansa sa dea nas in nas.

    din punctul meu de vedere, la primul copil am avut de luptat cu mine insami cel mai mult, asta in afara de lupta pe care am dus-o cu cei din jurul meu, mai putin insa cu draga mea doamna doctor, Ana Culcer fara de ale carei insistente si incurajari nu as fi reusit poate deloc sa o fac. De ce spun asta? pt ca m-am gandit si am rationalizat actul de a alapta mult prea mult in loc sa inchid mintea si sa deschid inima. pt ca a alapta este mult mai simplu si mai natural decat poate parea la inceput. in afara de chinul asta cand te invinovatesti si incerci sa intelegi de ce tu nu poti, mai ai de infruntat si durerile mari de san pe care le simti aproape si daca copilul suge corect de la inceput intrucat este nevoie de o perioada de desensibilizare pana totul devine floare la ureche. eu una, nu caut acum sa explic de ce, am plans/ m am muscat de buze/ m am dispretuit pt lasitatea de a infrunta durerea la inceput de fiecare data cand trebuia sa mi pun baiatul la san, asta pt ca il tineam la 10 cm de san,gata sa i-l ofer dar amanand clipa minute in sir,plina de sentimente grele de invinovatire. pt ca durea ingrozitor, atata cat doare atunci cand simti ca se deschide o rana vie. am invatat totusi din experienta asta si am realizat ca odata ce copilul apuca sanul corect, durerea ascutita pe care o simteam disparea ca prin minune si, chiar mai bine de atat, durerea nici nu mai apare curand dupa primele alaptari.

    am avut si perioade in care lactatia a scazut drastic, de exemplu intr-o perioada cand bebe avea doua luni, am fost nevoiti sa ne mutam dintr o tara in alta, cu casa cu tot. am simtit nu doar ca laptele este tot mai putin dar chiar ca nu mai am deloc si, totusi, nu am renuntat sa il alaptez exclusiv. il puneam mult mai des la san, chiar daca bietul de el simtea doar alinarea de a suge ceva si nu aceea de a se hrani indeajuns. si iata ca, dupa doua zile am inceput din nou sa am suficient lapte ca care copilul era fericit din toate punctele de vedere. stiu de atunci ca daca copilul e sanatos, el nu va pati nimic daca mananca ceva mai putin o zi, doua , trei. si tot asa stiu, ca daca incepi disperata sa ii completezi masa cu lapte praf vei intra intr un cerc din care vei iesi cu copilul intarcat cat de curand.

    scuze ca m am lungit, traiasca laptele din tzatza!

    RăspundețiȘtergere
  9. din punctul meu de vedere, la primul copil am avut de luptat cu mine insami cel mai mult, asta in afara de lupta pe care am dus-o cu cei din jurul meu, mai putin insa cu draga mea doamna doctor, Ana Culcer fara de ale carei insistente si incurajari nu as fi reusit poate deloc sa o fac. De ce spun asta? pt ca m-am gandit si am rationalizat actul de a alapta mult prea mult in loc sa inchid mintea si sa deschid inima. pt ca a alapta este mult mai simplu si mai natural decat poate parea la inceput. in afara de chinul asta cand te invinovatesti si incerci sa intelegi de ce tu nu poti, mai ai de infruntat si durerile mari de san pe care le simti aproape si daca copilul suge corect de la inceput intrucat este nevoie de o perioada de desensibilizare pana totul devine floare la ureche. eu una, nu caut acum sa explic de ce, am plans/ m am muscat de buze/ m am dispretuit pt lasitatea de a infrunta durerea la inceput de fiecare data cand trebuia sa mi pun baiatul la san, asta pt ca il tineam la 10 cm de san,gata sa i-l ofer dar amanand clipa minute in sir,plina de sentimente grele de invinovatire. pt ca durea ingrozitor, atata cat doare atunci cand simti ca se deschide o rana vie. am invatat totusi din experienta asta si am realizat ca odata ce copilul apuca sanul corect, durerea ascutita pe care o simteam disparea ca prin minune si, chiar mai bine de atat, durerea nici nu mai apare curand dupa primele alaptari.

    am avut si perioade in care lactatia a scazut drastic, de exemplu intr-o perioada cand bebe avea doua luni, am fost nevoiti sa ne mutam dintr o tara in alta, cu casa cu tot. am simtit nu doar ca laptele este tot mai putin dar chiar ca nu mai am deloc si, totusi, nu am renuntat sa il alaptez exclusiv. il puneam mult mai des la san, chiar daca bietul de el simtea doar alinarea de a suge ceva si nu aceea de a se hrani indeajuns. si iata ca, dupa doua zile am inceput din nou sa am suficient lapte ca care copilul era fericit din toate punctele de vedere. stiu de atunci ca daca copilul e sanatos, el nu va pati nimic daca mananca ceva mai putin o zi, doua , trei. si tot asa stiu, ca daca incepi disperata sa ii completezi masa cu lapte praf vei intra intr un cerc din care vei iesi cu copilul intarcat cat de curand.

    scuze ca m am lungit, traiasca laptele din tzatza!

    RăspundețiȘtergere
  10. daca tot am scris de trei ori acelasi lucru mai adaug si comentariul asta cu scuzele de rigoare. (totusi, vaz ca mai e cineva mai sus care a patit o si a scris de doua ori) :)

    RăspundețiȘtergere
  11. este reconfortant sa citesti asemenea articole. baietelul meu are 2 ani si aproape 8 luni si abia acum de semne de intarcare. nu ma consider o superwoman pentru faptul ca mi-am alaptat copilul exclusiv pana la 6 luni si un pic si ca inca ii mai sunt principala sursa de lapte, chiar daca lucrez cu norma intreaga. consider ca majoritatea suntem in masura sa ne alaptam copii, diferenta este in felul in care filtram informatiile, cunostintele despre subiect, sprijinul pe care il primim de la cei din jur si capacitatea noastra de a ne asculta copii si instinctele noastre si de a avea incredere in mama natura.
    ceea ce ma deranjeaza cel mai mult este ca persoane care au acelasi acces la informatie si care cunosc cel putin o mama care a alaptat cu succes o perioada indelungata, aleg sa-si hraneasca copii cu biberonul in loc de a recurge la modalitatile alternative tetinei si de a insista mai mult pe alaptat. stiu, inceputul necesita ceva efort, cateodata extrem de mult efort, dar nu trebuie sa te dai batut, pentru ca se poate, mai bine cere ajutor de la persoanele care alapteaza, celor care activeaza pe site-urile de profil, titularilor de blog care promoveaza alaptarea la modul serios, familiei.
    am ajuns sa ma doara cand in timpul sarcinii mama proclameaza beneficiile alaptatului, cere informatii, ii sunt oferite, i se explica procesul prin care laptele este produs iar copilul apoi il hraneste cu lapte praf spunand ca nu are lapte. sunt dezamagita.
    m.

    RăspundețiȘtergere
  12. Isabela, ma bucur ca ai intrat aici si mai ales ma bucura ca ai scris despre experienta ta cu adevarat unica si plina de invataminte. Esti o mama tare fericita ca ai reusit ceea ce pentru majoritatea femeilor pare o neputinta crasa - alaptare in tandem! Dubla alaptare in tandem! Iata ca exista destul lapte daca mama se foloseste judicios de sanii ei :) Partea tehnica conteaza enorm.

    MihaelaMaria, bine te-am gasit! Uh da, dureroasa experienta.

    Atunci nu stiam, dar acum eu una stiu ca nu era obligatoriu sa ma doara intr-atata dar ce bine ar fi fost sa imi fi putut arata mama personala unde greseam cu copilul la san! Eu ajunsesem in asa hal incat din cauza microfisurilor ma deranja si aerul pe sani, ced ca praful de cioburi presat pe mameloane, amestecat cu sase, nu m-ar fi durut atat. Si totusi n-am dat inapoi; m-am revoltat., am plans de suparare dar am observat ca durerea dispare dupa primele inghitituri, apoi am tot citit despre leacuri si remedii si am vazut ca o parte din problema mea se numea vasospasm. Mi-am reclaculat pozitionarea la san, mi-am balacit sanul in solutie salina si m-am vindecat. :))

    Legat de senzatia ca nu ai lapte: o am periodic, uneori dureaza mai mult, alteori mai putin. La mine e o combinatie variabila de fluctuatii hormonale (o asociez cu sindromul premenstrual), puseu de crestere si am uitat ce voiam sa adaug ca mi-au venit spectatori :) Vreau sa spun ca nu mai devreme de saptamana trecuta am avut o perioada mai proasta si la un moment dat am disparut o ora si jumatate de-acasa, fara fata. Ei bine imi plesnea sanul. Deci nu eu eram de vina cat zuza care sugea extrem de des.

    RăspundețiȘtergere
  13. Mihaela da, vad si voi sterge duplicatele :) Nu mai zic ca eu am pierdut o postare, uite, credeam ca e o problema locala dar o sa semnalez. In plus, vad ca se incarca greu tot situl (asta cred ca e vina mea :D). Eu imi cer scuze :))

    RăspundețiȘtergere
  14. Draga M, ma bucur ca ai scris aici si te felicit din tot sufletul pentru reusita. Punctul tau de vedere e corect. Adaug doar ca suntem subiectivi si, intr-adevar, fiecare filtreaza informatiile in stilul propriu.

    Mai sunt pur si simplu fete care ajung la un blocaj, poate puiul ala de spleen post partum joaca un rol oarecare in toata povestea asta. Unii oameni au nevoie de mai mult sprijin in momentele cruciale. Toti ne amintim de o anumita contributie salvatoare a cuiva din anturaj care ne-a influentat in bine intr-o rascruce a vietii. Si cand alaptezi ai uneori nevoie de un asemenea sprijin, imbold...

    Iarasi, cred ca mai sunt totusi persoane care cad intr-un fel de cerc vicios. Noi am invatat ca laptele vine "de sus", ca linistea si impacarea cu sine au un rol deosebit de important cand iei startul in alaptat, dar altele nu au primit lectia asta la timp. Imi amintesc cum o mamica a scapat efectiv de stres cand si-a spus ca ok, copilul nu moare dintr-un biberon de LP si, daca vreodata va fi cazul, o sa-i dea unul, timp in care ea se va aduna si se va odihni ca sa aiba din nou lapte. Ei bine, din momentul ala, s-a simtit eliberata, a simtit ca are voie sa greseasca si nu stiu daca a dat biberonul ala, insa stiu ca isi alapteaza baietelul si acum. Uneori chiar si ideea ca ajungi sa dai completare copilului e deosebit de stresanta si naste niste pui de complexe de vinovatie!

    Fiecare are setul sau unic de experiente si cine vrea sa alapteze ajunge pana la urma sa faca asta; daca nu la primul atunci la al doilea, al treilea copil... Conteaza mult si anturajul, modelele. Ca nimic altceva parca, alaptarea e un lucru care se deprinde la femeie la femeie. Cand in jurul tau sunt doar femei care au alaptat mixt, ele te vor invata sa alaptezi mixt iar consecintele se stiu. Chiar daca ai citit multe, ai nevoie de aecel suport pe care il ofera cineva cu experienta. Cumva, chiar daca sfaturile ti se par gresite in alt context, in momentele de rascuruce si vulnerabilitate, cand trebuie sa actionezi repede, un sfat prost poate trece drept unul bun. Sa nu uitam ca foarte multe mame care trec la biberon sunt niste suflete chinuite, ca presiunea devine foarte mare cand plange copilul si tu, in loc sa te linistesti si sa-l iei la san, te gandesti ca trebuie sa faci ceva sa nu mai planga, iti imaginezi cum te roade pe tine stomacul de cea mai crunta foame si atunci faci ceva (la modul general vorbind), alegi ceea ce ti se pare pe moment raul cel mai mic si nu mereu auzi cand ti se spune ca orice militru de lapte baut cu biberonul e un militru pe care il vei face tu in minus.

    Si in fond este un deziderat si nu o obligatie sa-ti alaptezi copilul. Ideea este ca mamele sa aiba sprijinul atunci cand au nevoie de ele, nu inainte, nu dupa, si sa faca alegeri informate, sa inteleaga ca este vorba de un drept la lapte matern al copilului inainte de a fi o decizie a mamei daca il alapteaza sau nu. Cum ne punem copiii pe primul plan cand facem diverse alegeri, ii putem pune pe primul plan si cand alegem tipul de hrana pe care il primesc.

    Sa nu uit, am o deosebita stima pentru mamele care lupta sa dea laptele lor unui copil care nu s-a atasat la san si se mulg uneori luni de zile. E infinit mai greu sa faci asta decat sa pui un copil la san si sa curga singur laptele, de aceea tenacitatea lor este doar de admirat. Imi doresc sa nu fi fost nevoie de asta dar, indiferent cum ajunge la copil, laptele matern e o reusita, chiar daca vine doar pentru cateva zile sau luni si nu un an "plus". Conteaza ca s-a incercat si mai putin un posibil esec...

    RăspundețiȘtergere
  15. Da stiam ca am uitat e cineva. Andreea am scris in comentariile de mai devreme ca personal vad multe nuante de gri. Cel mai bine ar fi daca nu s-ar enerva atata. Eu ce-ar trebui sa fac vazand o reclama la aptamil chiar aici pe blog? O sa scot ad-sense ca oricum e doar de decor :)). De fapt sunt rea, e aptamil junior, hai sa zicem ca mai merge.

    RăspundețiȘtergere
  16. hello,
    cu placere ,Zoozie.
    scuze si pt duplicatul eu,dar nu stiu de ce mi-a postat mesajul de doua ori,sper ca azi sa nu mai fie asa;)

    mda...complicat cu alaptatul,noi il complicam,de fapt....dar depinde de noi daca vrem cu adevarat sa facem asta sau nu!Legat de durerea sanilor,cine mai are dureri,va recomand crema bioclin balm de la multi-mam si o folosesc chiar si cand alaptez si ma dor,dau repede cu,crema.

    acum merg repede sa fac ce mai am de facut inainte de a mis e trezi buburuzele pt runda...(a nu stiu a cata in seara asta) de tzitzi

    RăspundețiȘtergere
  17. hello,

    cu placere Zoozie!

    eu o tin tot pe a mea.Depinde mult de noi, de ce vrem noi de la bebelusi si de cat de mult suntem dispuse sa facem pt el/ei.In cazul eu,eu dau 100% + din totul.

    Legat de durerea de sani,eu va recomand crema de la multi-mam -BIOCLIN BALM,e o crema foarte buna si trece imediat senzatia aceea de durere,irascibilitate a mamelonului ,in cazul meu etc.

    o seara buna,un weekend minunta si nu uitati, alaptati bebeiii,asta e cel mai sanatos,natural 100% din ziua de azi.Au timp de lapte praf .lapte de la sticla...biberon cand se intarca ei,dc va doriti asa mult etc:)

    RăspundețiȘtergere
  18. isabela a scris mai sus:)

    RăspundețiȘtergere
  19. isabela eu am folosit comprese cu lanolina de la bioclin (le taiam pe jumatate cand am vazut ce repede se duc) si amelioreaya ceva. Mai exista lanolina mai ieftina decat aia de la multimam, bio, eu am gasit marca mayam pentru o prietena care a nascut (cred ca pe sideris)... Solutia salina insa e cea care chiar a dat reyultate la mine si la doua prietene si am rams tablou, asa o solutie simpla cu rezultate atat de rapide (am gasit pe kellymom despre ea). Una din explicatii e ca ajuta la inchiderea microfisurilor si, fiind foarte apropiata de compozitia lacrimilor, nici nu ustura. Eu m-am chinuit mult cu ragade, nu-mi mai amintesc exact dar cred ca aproape o luna. Poate ajuta pe cineva...

    RăspundețiȘtergere
  20. personal ma revolta ori de cate ori aud comentarii in jur: auzi draga, dar tu cand o sa ii dai apa si ceai? persoane care sunt fericite sa ia medicamente de ultima ora pentru afectiunile lor si care refuza sa accepte ca stiinta moderna a demonstrat ca laptele matern este o adevarata minune pentru copii, ca stiinta a "evoluat" si in acest domeniu.

    inainte de sarcina mi-era o teama cumplita de aceste dureri si ma vedeam o mama cu biberon. pe parcursul sarcinii mi-am facut masaj cu un prosop mai aspru seara de seara, dupa care ma ungeam cu ulei de migdale dulci, in speranta ca ajuta la desensibilizare. Eu vreau sa cred ca a ajutat, pentru ca ragade am avut doar vreo 2-3 zile, pana eu si Thea mea ne-am acomodat una cu alta. Stiam tehnica de "latching" (nu gasesc termenul in romana :)) ), stiam ca trebuia sa apuce tot mamelonul, si de la primele guri de colostru de dupa cezariana am incercat sa o ajut. si sa ma ajut.

    am mai simtit dureri timp de cateva saptamani , pana la desensibilizare, primele doua guri de lapte erau cele mai dureroase la fiecare alaptare . acum totul este perfect, la 3 luni si jumatate, si nu as schimba nimic din aceasta legatura dintre noi doua. vreau sa o alaptez cat mai mult, si sa ii ofer aceasta masa in mod exclusiv cat mai mult timp.

    totusi eu nu inteleg un lucru: chiar toti medicii gresesc cadn ne spun ca laptele matern nu mai asigura tot necesarul nutritional in jurul varstei de 6 luni, cand ar trebui sa incepem diversificarea? nu am citit nici un articol care sa spuna contrarul, asa ca ... daca le aveti la indemana, as vrea sa mi le indicati si mie. pentru ca , totusi, nu ma simt prea confortabil sa resping ce spun medicii, nu ma simt calificata in nici un fel.

    RăspundețiȘtergere
  21. Nedeia, bine te-am gasit. Ma bucur foarte mult ca ti-ai gasit foarte repede echilibrul langa fetita ta si ca alaptarea a decurs atat de frumos.

    Evidente care sa sustina ca diversificarea se poate impinge mai incolo de sase luni unt destul de multe, atat empirice cat si bayate pe cercetari stiitificce.

    Eu sunt un caz real, vrand-nevrand copilul meu nu a primit mancare iar analizele ei sunt foarte bune si are un tonus excelent. La un an si 10 luni si jumatate, inca mananca foarte putin,d ar, indraynesc sa spun, diversificat si faa sa fi avut vreodata vreo intoleranta. ANda a mancat fasole boabe si ciuperci la 8 luni pentru ca am pornit ghidandu-ma dupa www.wholesomebabzfood.org, iar in tabelele lor acestea sunt permise - nu simple ci in amestec, deci cantitati foarte mici.

    Legat de posibile argumente pentru amanarea diversificarii am mai scris si aici: http://blogulmeumediocru.blogspot.com/2010/06/laptele-de-mama-e-bun-dar-de-ce.html (mai sunt si alte articole dar n-am timp sa frunyaresc - de fapt n-am ram pe laptopul asta).

    Prmit sa fac un articol documentat despre diversificarea tarzie. Din cate stiu, asociatia americana de pediatrie recomanda inceperea diversificarii la 6-7 luni, dar nu mai tarziu de un an :)

    Mai pot sa spun ca, pentru a sprijini amanarea diversificarii, unii autori invoca faptul ca nu toti oamenii sunt la fel si unii copii sunt mai tarziu apti sa digere corpuri straine, ca sa zic asa. Pana la sase luni, nici macar nu sunt secretate toate enzimele pe care un om le foloseste in digestie, deci e un nonsens sa pornesti mai devreme de aceasta varsta. Mai adaug ca reflexul suptului e in general pronuntat la 6 luni si e un adevarat cosmar sa bagi o lingurita de orice in gura unui copil care-si scoate limba continuu :).

    Una peste alta, eu am intalnit tot felul de doctori de cand am copil. Doctorii sunt in primul rand oameni si judeca bazanduse destul de des pe experienta personala sau familiala privind alaptarea, unde mai pui ca sunt victimele folclorului ca oricine altcineva. Multi renunta sa se mai documenteze, iar dovezi privind avantajele diversificarii tarzii au aparut destul de recent.

    Nu voi uita niciodata privirea doctoritei cand mi-a spus ca in carti ei invata ca de la un an laptele de mama nu mai e bun, ca deja n an si patru luni e exagerat sa alaptez si mi-a dat de inteles desi s-a ferit sa spuna in cuvinte ca trebuie intarcata de urgenta!

    Fiecare procedeaza cum crede de cuviinta, dar eu una am renuntat sa ma mai incred 100% in medici, dupa ce am primit niste enormitati de sfaturi care mi-ar fi bagat copilul in gura tuturor enterocolitelor de vara asta.

    Foarte multe informatii pertinente despre subiect se gasesc aici: http://www.kellymom.com/nutrition/solids/index.html (vezi si referintele).

    RăspundețiȘtergere
  22. revin, am uitat sa iti spun ca te informeyi si despre autodiversificare (baby led weaning). Un concept de care eu am aflat putin prea tarziu. Nu cred ca exista medic in ro care sa stie despre asta :D (exceptand o pprietena de-a mea din Oradea)

    RăspundețiȘtergere
  23. buna idee :-) eu sunt acum ingrijorata pentru ca, desi mananca la 3 ore , nu prea ia in greutate; eu vreau sa insist cu alaptatul, medicul vrea sa vedem cum stam luna viitoarela cantar si daca nu creste sa incep diversificarea... dar nu vreau sa fac asta la 5 luni!

    vreun sfat ceva pentru cresterea cantitatii si calitati laptelui matern? daca ma simt in pericol sa incerc un galactogil, pe langa ceaiul de lactatie de la fares?

    eu o alaptez la cerere, am incercat sa ii dau la 2 ore si nici nu vrea sa auda. si acum pare ca e lenesa, suge cat sa "bea apa", cand vine vorba de munca de a trage lapticul "gros" mananca putin si se alinta, cere sanul 2, nu mai vrea ... orice e in jur o distrage, oriunde ma aflu :-)

    oricum eu la alaptare nu renunt:) cred ca de azi bag pompa sa golesc sanii dupa fiecare masa de-a ei , si fie ii dau biberonul sa termine ce a inceput, fie ajunge la congelator :D. macar asa am siguranta ca, daca se golesc sanii mimez o cerere mai mare deci pot genera si o productie mai mare ;)

    RăspundețiȘtergere
  24. Buna! copilul meu are 10 saptamani si 7 kg. Numai din laptele meu. Am trecut si de ragade si de primele zile, in care laptele era tare putin. Ma chinuiesc sa-i fac un program (nu de supt, ci de somn), fiindca bebe sta deseori treaza pana la 5 dim si ma omoara bila..
    Am avut noroc de un bebelus mancacios si doritor de san, care plangea in spital dupa san imediat ce primise lapte din biberon.
    Dar n-as fi reusit sa alaptez daca nu citeam mult inainte - sfaturi de pe blogul acesta, de la Alina din AUstralia, de la hobomama.com si altele...
    Asa ca va multumesc ca existati, mamicilor, si ca ne impartasiti din experienta si ne incurajati :)

    RăspundețiȘtergere
  25. Xelomon, m-a induiosat mesajul tau si mi s-a facut asaaa un dor de bebe al meu :) Bucura-te la maxim de orice experienta pentru a fiecare varsta va veni cu ceva nou, iar copilasii cresc repede.

    Fetita mea avut reflux (acid pe gat, doar, nu regurgita) in primele luni si tin minte ca intre 5 si 10 dimineata statea cum ea pe umar sau ridicata lipita de piept. Mai adormeam sezand repemata pe perna, cu ea pe mine :). Nu stiu daca este ceva de genul asta care va tine pe voi treze, dar poti incerca sa o culci putin ridicata. Fie in pat langa tine intr-un cosult sub care pui o pernuta incat sa stea la 30 de grade, fie in patutul sub care pui niste carti intr-o parte.

    Pe mine m-a ajutat mult faptul ca am luat-o in pat pe fata (definitiv spre trei luni, cred) si am dormit aproape legat. In rest, o puneam in patut, se foia, se trezea, imi lua cam doua ore s-o adorm noaptea din cauza asta. Ei bine si reflux si tot a disparut odata ce a migrat in patul nostru. Nu stiu cat de clara sunt, inca sunt la lucru acum :)

    RăspundețiȘtergere
  26. Consider ca mamicile nu se informeaza privind subiectul acesta in primul rand pt ca nu prea gasesc informatii in limba romana iar vorbitoarele/cititoarele de limba engleza sunt putine. Apoi exista o (in) cultura a alaptatului. Medicii recomanda lapte praf si diversificarea cu mult prea multa usurinta!

    RăspundețiȘtergere
  27. Zoozie, legat de vasospasm, cat timp ai pus sanul in apa cu sare? Eu am chiar un bidon de apa din marea noastra si intentionez sa incalzesc cate 200ml sa folosesc la o spalare pe zi.. imi poti da mai multe detalii?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna! Se cufunda sanul in solutie intre 30 de secunde si 2 minute per sesiune. Nu mai mult fiindca are efect contrar.

      In loc de sare de masa se poate folosi sare epsom.

      Faina ideea cu apa de mare, dar mai e ok dupa atata vreme? Ma gandesc ca poate fi gazda multor microorganisme.

      SOlutia salina inchide microfisurile. Nu ajuta vasospasmul. Daca cu asta te confrunti incearca sa usuci anul dupa alaptare si sa folosesti comprese calde uscate - acest truc calmeaza durerea.

      Ștergere
    2. Multumesc mult pentru raspunsuri, Ramona. Am avut o fisura micuta pe care am tratat-o cu lanolina si acum este inchisa. Azi o sa testez si compresele cu caldura sa vad ce efecte au. Ideea e ca uneori chiar si aerul il simt dureros pe san.

      Ștergere
    3. Copilasul tau are frenul scurt cumva? AM dat peste aceasta postare:

      citeste aicu

      Ștergere
  28. Eu ma bucur pentru voi toate care reusiti sa alaptati exclusiv la san. Norocul vostru dar nue drept sa a bateti cu pumnii in piept si sa aruncati cu noroi in mamicile care nu reusesc. Eu am o fetita de 5 saptamani si primele 10 zile a fost ok am tinut-o la san non stop imediat dupa ce s-a nascut. Am nascut in Elvetia unde alaptarea este pusa la mare pret si dupa iesirea din spital vine moasa acasa 10 zile sa se asigure ca totul e bine cu alaptarea. Ei bine la mine dupa 10 zile au inceput problemele. In ciuda faptului ca sugea non-stop nu lua in dreutate era deshidratata si plangea. Sanii mei nunpareau plini dar mi-am zis dula am citit toate expkicatiile cum ca se poate numai voint sa ai ca vointa e de ajuns. Dar in mod ciudat noaptea sanii erau altfel fetita papa bine si era linistita. In timpul zilei parca se inchidea robinetul. Asa ca am inceput sa o cantaresc ca sa vad ca in 2 ore reusea saraca sa ia 20 de ml....pe cand noaptea in 20 de minute lua 70 sau 80. Deci clar ea suge bine si se prinde bine la san. Moasa statea sibse uita si zicea ca intr-adevar ea suge bine plus copii nu schimba modul in care sugbde la zi la noapte. Am incercat sa ma mulg dar nu iesea mai nimic. Nu stiu din ce motiv poate pentru ca am o anemie destul de severa am primit perfuzii cu fier in sarcina si dupa nastere dar asta e realitatea mea: ziua parca se inchide robinetul. Asa ca am intrat in depresie plangand impreuna cu ea care era moarta de foame. Asta din cauza tuturor binevoitoarelor ca voi care au norocul sa aiba lapte si sa arunce cu pietre in cele care au probleme. Rusine sa va fie. Eu acuma imibhranesc copilul mixt. Noaptea exclusiv la san ziua completez cu formula dar nu inlocoiesc mese - mai intai ii dau san pana o exasperez si dupa aia completez. Pentru aia nu sunt o mamica in ghilimele cum scria cineva pe forum. Imi iubesc copulul mai milt decat orice si in afara de laptele matern o sa ii dau dragiste si educatie ca atunci cand creste sa nu simta nevoua sa ii puna pe altii la pamant ca sa se simta mai bine despre ea insasi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt total de acord cu Anonim. Exista situatii in care alaptarea exclusiva nu este posibila din motive medicale. Pur si simplu nu este lapte suficient. Aplaud sustinerea pe care o oferiti proaspetelor mamici care vor sa alapteze insa nu sunt de acord cu aceasta etichetare a tuturor mamicilor care ofera lp drep comode si fara ambitie. Nu exista (cel putin din punctul meu de vedere) mama care sa nu isi iubeasca puiul si care sa nu doreasca sa ii ofere absolut tot. Alaptez insa nu pot sa uit cat de greu a fost si din acest motiv nu condamn pe nimeni care nu poate alapta. PS: fratele meu nu a cunoscut lm pentru ca mams nu a putut alapta si cu toate astea este sanatos tun si olimpic la matematica. Lp nu prosteste si nu te imbolnaveste. Sustineti va rog mamele in general !!!! si nu transformati alaptatul intr-un examen pe care, daca nu il treci inseamna ca nu esti o mama buna pentru puiul tau. Orice atitudine extremista este nociva !

      Ștergere

About Me