highlists

Unelte ajutătoare pentru evaluarea suptului și a posibilelor probleme în alăptare

În unele zone este greu de ajuns la un consilier în alăptare. Puteți întotdeauna discuta cu cineva, dar vă copiez mai jos câteva trucuri ut...

duminică, 6 iunie 2010

Grupul de sprijin pentru alăptare

talk to the breast :)
A fost ieri, de la 5 la să zicem 8, cu multă lume: mămici, tătici şi copii, ultimii foarte cuminţi (jur că n-am auzit un plâns, tantrum, copii nerabotori, cum se întâmpla "de obicei", - exceptând-o pe Zuzulia roz care voia la un moment dat să plecăm pe alei şi să ne lăsăm harnaşamentul de izbelişte (trăsătură specifica). 



A fost o atmosferă superbă, apropiată, în care copiii nu erau spectatori ci participau direct; iar asta nu deoarece era un eveniment care-i avea in prim-plan ci deoarece erau trataţi egal, erau persoane nu copii neştiutori sau accesorii care trebuie să-și vadă de joaca lor sa îşi lase părintii să discute, Copiii s-au mişcat printre noi (care au putut); care nu... ei bine, au cam supt. Si Z a supt, și de pofta, şi de foame. Și, drept recunoştinţă că am adus-o în asemenea companie selectă, mai târziu a mâncat un borcan aproape plin.


Singurele sunete care au perturbat discuţiile au fost mingea puitoare si telefonul cântător recent achiziţionate de la magazinul "de chinezi" de vis-a-vis de noi. Mingea a intrat ulterior în posesia unui căţel alb, iar telefonul a rămas în nisip la locul de joacă.

După ce am ajuns, s-a discutat despre ragade, despre alăptat la cerere, despre sprijinirea copilului bolnav prin alăptare si despre mecanismul de transmitere a bolilor, despre cum face fata acestora un copil care beneficiază de anticorpii mamei. Am mai vorbit despre greva de sân, am făcut şi cunoştinţă, iar eu sunt aia cu blogul mediocru (am şi eu un defect, nu ma pot asocia cu numele de Zoozie în viața reală iar la telefon eram cine sunt de obicei, deci am indus lumea in eroare :))  ). S-au mai împărtăşit din beneficiile alăptării exclusive dar am şi convenit ca există şi momente grele când alăptezi şi că, într-adevăr, e mult mai complicat decât "pui copilul la sân si alăptezi". Ai nevoie de voinţă de fier, de încredere în forţele proprii, de susţinere din familie şi din exterior ca să începi şi să continui corect. Din fericire, cineva a găsit toate astea şi va putea continua sa alăpteze după o perioadă lungă de "pumping mom". Îi ţin pumnii, am toată admiraţia pentru determinarea ei şi ştiu ca nu va fi uşor. Şi dacă citeşte rândurile astea o re-asigur si de sprijinul meu, cu toate ca n-am apucat sa schimbam o vorba face to face.

Si nu pot, dar nu pot sa nu-l menţionez pe bebeluşul cu tricou cu AC/DC, absolut mortal, l-am luat si eu puţin la joaca, nu m-am putut abţine.

Una peste alta, ma bucur ca am ajuns acolo, ca v-am văzut pe toţi, că m-am bucurat de un colț de rai unde nu se ţipă după copil să nu iasă din perimetru, să se întoarcă la leagăne, sa dea jucăriile sau să nu dea în altul, cum păţesc zilnic la locul de joacă. Mai vreau.



*** Ca o paranteză, noi am ajuns mai târziu datorită anti-programului decalat de somn. Pe la 4.30 mi-a adormit mândra deci m-a luat pe neprevăzute, aşa că planurile mele de a o păcăli sa doarmă în căruţ s-au dus pe apa sâmbetii care era, asa că ne-am apucat sa facem puţin curat, apoi am ieşit după nişte borcanele, iar când m-am întors se trezise de 10 minute. Am zis să-mi încerc norocul, aşa că am încărcat copilul în cărucior (în eventualitatea că mai voia sa doarmă), şi am înşfăcat un autobuz din mers, apoi metroul ca să ajung în drum drept la Izvor. (taxi era exclus, dacă strângeam căruţul as fi tărăt o coadă de mărunţişuri pentru care n-aveam nicio pungă :D şi oricum pentru Anda e foarte interesant sa mergi cu metroul. 

Și ajung şi lângă locul de joacă. Ma uit... vad câţiva copii răsfiraţi, nici urmă de mamă care alăptează, pe Rox o ştiam din poza de la profil, am zis ca nu e locul care trebuie.  (nu trebuie sa aveţi încredere în mine că am văzul pupăzat dar asa mi s-a întâmplat; cine ma cunoaşte urla dupa mine :) ). Ei bine nu, se alăpta în iarba si nu-i vedeam din acel unghi din motive de gard viu.

5 comments :

  1. Sa stii ca si noi ne-am simtit foarte bine..chiar m-am mirat si eu cat de linistita era toata lumea, inclusiv copiii...eu ma asteptam ca domnisoara noastra (cu tricou AC/DC apropos :) ) cu un singur somn la activ toata ziua sa fie mult mai agitata si mai maraita...dar a fost foarte bine. Locul, iarba, lumea de acolo, toate au contribuit...

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, sa stii ca suntem mai linistiti decat membrii altor grupuri ad-hoc cu copii mici si cred ca a fost si compania dar si faptul ca alaptarea inseamna o compnenta psihologica deloc de neglijat in viata copilului mic (I mean pana la 3-4 ani). In fond orice tentativa de razvratire a fost inabusita din fasa cu o tzatza :))).

    O comparatie: am fost in parculet azi si n-am auzit/vazut decat cicaleli si copii agitati. O fi fost si caldura de vina, pana la urma si Anda a facut urat: vreau in leagan, ba nu, nu vreau dar nu ma lua de acolo ca tip. Vreau banana dar ce tragedie ca s-a rupt de la mijloc, deja, gata, nu-mi mai trebuie nimic, plang neconsolata cu o manuta pe fatzuca... ne venea s-o mancam, chiar daca plangea. Nici tzitzi n-a mai vrut de suparare (e ceva nou pentru noi).

    Legat de bebelusa voastra, e absolut adorabila, mi-a ramas gandul la ea. Nu mi-a dat prin cap sa fac niste poze; de fapt aveam telefonul care nu scoate poze grozave si are si un timp mare de expunere, iesea o varza. Am vazut insa niste camere foarte apetisante in jur, poate exista si poze mai de grup care se doresc impartasite... Sunt curioasa daca are Rox si daca le pune pe blog.

    RăspundețiȘtergere
  3. ... şi poze plus impresii direct de la sursă: http://atasatlasanulmamei.blogspot.com/2010/06/impresii-dupa.html

    RăspundețiȘtergere
  4. Este foarte posibil ca 'linistirea' pe care am experimentat-o la intalnire sa fi fost nu numai datorita copiilor alaptati de pe acolo :) cat si parintilor care au venit cu o alta incarcatura si cu alte sentimente decat ce vezi foarte des pe la locurile de joaca, cand parintii urla la copii, copii urla ca deh, treci acasa ca mananci bataie si alte d-astea...pe mine ma ingrozesc toate chestiile astea si cand mergem la un loc din asta de joaca din parc (nu se intampla prea des ca nu rezist) plecam de acolo Ioana agitata si plansa eventual si eu transpirata si cu nervii intinsi la maxim. Adica ma duc in parc si in loc sa ma bucur si sa ma relaxez la joaca impreuna cu copilul meu plecam amandoua extenuate si incarcate (si nu in mod pozitiv). Chiar sunt convinsa ca inseamna foarte mult compania si oamenii care te inconjoara...
    Legat de poze asteptam si noi sa vedem si altele de la prietenii cu care am venit (tipa cu wrapul si fetita de 3 saptamani).

    RăspundețiȘtergere
  5. ai dreptate, dar si parcul are lucrurile lui bune: vezi ce sa nu faci :)).

    Cat a fost Anda mica am nimerit in momente mai putin aglomerte; in plus noi mergeam si pe frig/vant si iarasi nu gaseam pe te miri cine ca lumea se teme de curent. Eu nu as renunta usor la parc si, din fericre, nu sunt numai specimene agitate pe acolo. Dar vin copii bolnavi! Dar e ok, ca noi alaptam :)) Glumesc desigur.

    RăspundețiȘtergere