Cât e ora acum? Cam 10 jumate? Ei, Anda s-a trezit târziu după-masa asta şi n-a mai servit pe-afară la ore de seară. Aşa că, imediat ce tatăl ei s-a pregătit să iasă la o ţigară (în casa noastră nu se fumează), i-am zis să ia şi mândra cu el să zburde pe lângă bloc (scrisesem blog). Numai că după preţ de o ţigară şi ceva am auzit un copil plângând din ce în ce mai aproape.
Copilul intră în casa mea şi nu se opreşte odată din plâns. Aud "maşina" şi copilul care plângea neconsolat... M-am gândit că a lovit-o o maşină pe alee, acum cu noaptea şi furtuna care stă să vină... Am înghţat preţ de o secundă apoi mi-am spus că sunt paranoică şi mi-am ridicat fizicul de la rablă ca să văd nişte lacrimi de crocodil şi pe tati care-mi spune că vrea în stradă..

Şi declicul s-a produs:
- Nu, nu vrea în stradă, vrea vis-a-vis la locul de joacă, aşa cum merge ea mereu. Pa!

Şi bebelina: Paaaaaaa? Paaaaa? Şi-mi face cu mâna în timp ce iese în braţele lui.


Acum s-au întors şi vrea înapoi dar sunt toate ude pe-acolo deci no joy. Mă duc la datorie...




Ca o paranteză, nu a făcut pişu în pat, am culcat-o fără scutec pe o aleză (ultimaaaa, nu mai au aleze în Mega Image :(().

Eu 'cică azi lucrez la un studiu de caz, ultimul capitol al unei lucrări de licenţă, însă m-am oprit după ce a adormit mândra, am ieşit la cumpărat de aleze şi şocolate şi m-am montat cu tac'su al ei la câteva episoade interesante de Battlestar Galactica, cu ditamai farfurioiu' cu roşii şi brânză veche şi numita şocolată cu n% mai mult la ofertă ca desert binemeritat. Acu' în loc să lucrez dau din casă pe blog.