Puiul meu nu mai poate fi spălat la fund după schimbat ca toţi oamenii (aka bebeluşii) pentru că, de fiecare data cand ajung la locul faptei, se răsuceşte, se aşează în pozitia lotus (ca in postarea precedentă) şi nu scap panaa nu-i fac pe voie.


Aseară spre miezul nopţii speram că vrea să se culce mai devreme dar mi-am dat seama că nu avea scutec de noapte şi chiar n-am vrut să folosesc şerveţele umede, aşa că i-am zis că ne destrăbălăm mâine. Aiurea, cred că trcuse de 12 că ea s-a purtat ca şi cum ăla era mâine (în fond avea dreptate Zuzulina mamei).

Noroc că se mai şi satură.

Aseară am ajuns prin Tineretului cu nepoţica noastră şi ne-am întâlnit cu o altă dulceaţă şi cu mămica ei care m-a recunoscut de pe... Internet.. Nu, nu de-aici ci de pe un grup online de mămici unde mi-am făcut de cap de când eram gravi.

Până la urmă, restul găştii a plecat acasă iar noi, păsări de nopte ce suntem, am rămas la locul de joacă, unde a venit tati să ne dea o mână de ajutor să plecăm.

Anda a prins mult curaj, se dă pe toboganele răsucite înalte. Noi am prins de asemenea curaj să ne aşezăm în apropiere pe o bancă dar nu am făcut bine, copila a dat să frâneze şi s-a rostogolit pe tobogan. Noroc că s-a întâmplat cănd era aproape de capăt dar tot a luat nişte pietre în gură. Nu, nu i-a fost de-ajuns iar noi cred că ne-am simţit vinovaţi degeaba, pentru că în 20 de secunde escalada treptele ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Ba s-a întâmplat, n-a mai ales toboganul curbat ci pe cel drept care e atât de înalt încât eu nu ating fata când întind mâna în capătul de sus! Şi s-a dat, prinsă de tati, desiguur, altfel ar fi avut pietre şi în scutec la ce viteză a prins :)

Pozele de mai jos sunt putin mai vechi, după vermisajul de final de facultate al surorii mele mai mici ne-am oprit în parc toti trei. Ne place, iar Anda îl strigă pe taaa-taaaaa? cu vocea aia cristalină şi muşcabilă să vadă el cum se  dă ea pe tobogan, cum s-a făcut ea mare de-acum. Trebuie să mă pregătesc sufleteşte pentru că se spune că fetele sunt ahtiate după taţi (la noi aşa a fost :)))). Pozele astea sunt făcute a doua zi după ce i-am tăiat bretonul pentru că operaţiunea moşul a fost un fiasco şi deja îi intra în ochi. Mi-e cam necaz pentru că îi stătea aşa de bine cu moţ dar ea se prefera cu breton, am văzut mutra ei în oglindă şi felul cum şi-l araja de fiecare dată când i-l dădeam într-o parte.

Aici trebuie căutate cu privirea două puncte: unul roşu, altul alb. Z e moartă după hălăduit pe tăpşane, urcat sări prin parc şi alte activităţi fizico-intelectuale.