Aventuri lângă oliță
16:31Am lăsat/o pe Z fără scutec în ideea că vom ieși în curând să ne plătim facturi și să ne mai educeăia la locul de joacă și ne spălăm,, ne îmbrăcăm, etc.
N-a fost ca mine, fetița a pus din nou mâna pe carioci. Acum are picioarele roșii, maro, verzi, mov și s-a revoltat când i-am pregătit dușul, alerga ca o apucată în cerc și mă certa... Iar masa de ”dimineață” s-a prelungit la infinit, a făcut pișu pe jos de două sau de trei ori în cameră și în bucătărie și cred că și pe hol. Spre disperarea mea a luat cana cu cafea de la filtru și pe lângă pișu în bucătărie mi-a mai dat ceva de șters... problema e că eu tocmai îcălzisem cafeaua și am văzut-o arsă în fața ochilor și am țipat involuntar. Apoi m-am enervat pe mine însămi că am țipat la ea și ,,, nu mai contează. Am împăcat-o, mi-am cerut scuze, i-am spus că poate umbla cu cana de la filtru numai când îi spun eu că e sigur, pentru că altfel se rănește, o doare. Eu i-am dat voie să manevreze cana filtrului înainte de a pune de cafea și acum, de fapt, când a văzut-o, s-a bucurat descoperind un joc care-i plăcea... e vina mea.
Am de marcat totuși o reușită (culinară): a fost de acord să pună limba pe linguriţa de dulceață de căpșune și normal că nu i-a displăcut gustul dar la fel de normal că n-a mâncat cu unt și pâine. De fapt azi n-a vrut nici pâine cu unt, nici să ia untul pe degete și să-l sugă cum făcea alte dăți, a vrut pâine goală. Și țâță de câte ori stăteam jos.
Ieri a mâncat o bucată de frigăruie de pui (ne-am nimerit în oraș) și evident nu a zis nu cartofilor prăjiți în schimb nu a vrut să mănânce borcanul ei cu pasta ham. Noi am încercat niște fast-food libanez. Mi/ar fi plăcut să nimerim într/un restaurant libanez mai ales ca Zoozoo ăl mare nu știa nici ce e aia minune de mâncare libaneză și nici nu știa exact pe unde e Libanul. Ha, se pare că nici eu nu mai știam.
Azi-noapte am avut mai puțin lapte: fie pentru că ieri am uitat să mănânc până seara, fie pentru că se apropie o perioadă în care iar scade lactația. Trec pe regim cu ciorbă și ceai :) Azi mă prezint acceptabil deși n-am depus eforturi. Oricum, aseară târziu s/a supărat că are flux scăyut. De obicei ANda sugede trei/patru ori în scurt timp înainte de culcare...
Și să ajung la scopul acestei dări de seamă. Țineți-vă bine, puneți-vă batistele la nas și...
Deunăzi vorbeam la telefon și Z dă semne că ar avea nevoie de oliță. Îi spun că dacă are nevoie să stam pe oliță,nu, nu vrea :D, eu mă gândesc că era doar geloasă și peste 10 minute depunde un trofeu pe parchet. Îi spun că dacă mai vrea, mai stăm pe oliță și facem restul acolo, ăla e un știți voi ce. A fost de acord, s-a scremut (nu știe de la mine!) de două ori apoi n-a mai vrut să mai stea. Iau chestiunea în cauză și îi arăt practic unde trebuia să fie depusă de la început. Mare greșeală, nu faceți ca mine! Copiii privesc lucrurile astea ca pe niște trofee. Să te pună dracul să le-arunci de față cu ei, să vezi ce dornic va fi data aviatoare să presteze ceva în condiții civilizate. Ei, știam teoria dar... cred că a intervenit faya cu ”mie nu mi se întâmplă asta,c e Dumnezeu!”
Anda a vrut să pună și ea mâa pe ele, eu la asta n-am mai rezistat, i-am zis că pe caca nu punem mâna! E murdar. Bine dar eu de ce-am pus? Mă contrazic în fața copilului, vreau cursuuuuuuri! practice! Ea tot a apucat colțul servețelului probabil în ideea de a a vedea mai îndeaproape ce e ăla un caca. Atunci am apelat la ”io sunt mama și sunt mai puternică”, spre rușinea mea i-am scuturat mâna să lase drăcia unde era și am fugit cu trofeul, ascunzându-l sub un binemeritat jet de apă.
Apoi a vrut să sugă, iar eu am dat să scriu aici... însă ce nu știți voi e că eu nu am voie să ating tastatura cât timp e înălțimea sa la sân; dacă îndrăynesc să încalc regula, îmi împinge mâna cu picioarele. La un moment dat, sătulă și sub influența zilei de luni în care încă n/am făcut nimic, i-am dat piciorul la o parte și a alunecat în poala mea (piciorul). S-a supărat, a fost un gest brusc. E iarăși cald la noi iar eu am nevoie de tratament sau deun șut în fund să-mi revin. Ah ce bine e să ai un loc de dat cu capul! That's better,
0 comments