highlists

Unelte ajutătoare pentru evaluarea suptului și a posibilelor probleme în alăptare

În unele zone este greu de ajuns la un consilier în alăptare. Puteți întotdeauna discuta cu cineva, dar vă copiez mai jos câteva trucuri ut...

joi, 17 iunie 2010

Alt articol îngrozitor - de data asta despre înțărcat timpuriu

Cu riscul de a-l populariza mai mult decât este cazul, e vorba de acesta. Încep să mă deranjeze din ce în ce mai mult aceste situri corporatiste care poplarizează asemenea tehnici traumatice de îngrijit copiii.

Autoarea articolului (presupun că e o femeie - cumva susținători înverșunați ai acestor tehnici draconice sunt femei în proporție covârșitoare și cu ocazia asta strig și eu: unde sunt tații ăia care susțin alăptareaaaaaa?) pune foarte punctual problema înțărcării premature și forțate a copilului.


Găsim fraze precum: ”Sunteti la sfarsitul concediului maternal, trebuie sa va intoarceti la serviciu, nu veti mai fi multe ore in preajma copilului si, din pacate, el nu este inca obisnuit cu biberonul.”

*De parcă nu s-ar putea alăpta copiii și când mama lucrează (been there, done that, se poate). De fapt de ce naiba și-ar alăpta clasa muncitoare copiii, ar însemna doar să facă un efort cumplit să se trezească de două ori pe noapte (sau mai des dacă dau dinții sau e copilul bolnav) ca să pună copilul la sân și să adoarmă la loc înainte ca masa să se termine. De ce nu s-ar trezi această clasă muncitoare  de-a binelea, doar a doua zi lucrează, nu? De ce n-ar merge așadar până în bucătărie să agite un biberon cu apă caldă și lapte praf în timp ce copilul urlă că nu vine mai repede cu mâncarea? Și normal că n-o să vină mai repede pentru că s-ar putea să trebuiască să răcească sticla. Și coșmarul ăsta tot de două ori pe noapte se întâmplă, cel puțin până la o anumită vârstă. Și când dau dinții sau e copilul bolnav se va trezi și mai des și va trebui să îl plimbați prin casă șușuindu-l cu schimbul (soțulului desigur). Și aici vreau să vă spun că incidența unor asemenea evenimente șușuitoare când ai țâța la îndemână e mult mai mică, normal că se întâmplă și lor, dar... Dar e normal, ai copil trebuie să înduri nuuuuu? Viața e grea.

Mie-mi sună mai bine partea cu alăptarea. Dacă ai copil până în șase luni îi poti lăsa laptele muls la serviciu și adus acasă într/un recipient termoizolant. Sigur gadgeturile astea costă mai puțin decât un lapte praf îmbogățit cu bifiduși! Și dacă nu-l primește din biberon, cu atât mai bine, se poate utiliza o ceșcuță, asta ca să nu-mi aud vorbe ” da' ce, să stai o zi întreagă să dai 20 ml cu lingurița?” Pentru un copil chiar mic se poate improviza așa ceva cu puțină voință. Îngrijitorul nu trebuie să-i bage sânul în gură :))

Dacă-mi spune careva că n-are timp de muls la serviciu ... ei bine cum unele își găsesc timp pentru cafea sau țigară, așa poți să-ți sacrifici un 0-20 de minute pentru această activitate. Eu mă desfășuram într-o sală de ședințe goală, stăteam cu spatele la ușă, dar niciodată nu a intrat cineva peste mine. Oamenii sunt mult mai înțelegători când explici de ce ai nevoie să faci anumite lucruri (în ultimă instanță se poate afirma că nu vrei să riști o operație, pentru că dacă nu te mulgi la timp riști mastită; dar nu trebuie să fii atât de explicită, e suficient a invoca posibile probleme grave de sănătate care necesită anumite acțiuni de prevenire e de-ajuns).

Iată și o chestiune care mi-a strâns stomacul, am în fața ochilor un bebeluș care vrea să sugă și mama îi explică, ca la ședință, cu grafice de creștere și poze, că biberonul e unica lui șansă să fie o persoană normală. Care e părintele întreg la minte care își poate tortura copilul într-un asemenea hal??? ”Puteti sa-i spuneti cu convingere privindu-l in ochi ca alta alternativa nu are si trebuie sa ia biberonul. Sigur va inregistra mesajul, dar in ritmul sau. Nu disperati, lucrurile vor intra incet-incet pe fagasul normal.”

În sfârșit, atâta vreme cât mamele sunt încurajate să procedeze așa, câtă vreme se discută despre înțărcatul prematur ca despre o necesitate și un imperativ al timpului nostru, ca despre normalitate, iar mamele sunt convinse că pericolul de mastită este un risc perfect normal și asumat, am impresia că orice femeie alege să alăpteze înseamnă o mare victorie. Dar n-ar trebui să fie așa, laptele matern ceva firesc, este un drept al copilului, al unei ființe care nu este lăsată să decidă și căreia i se neagă șansa unei dezvoltări armonioase la sânul mamei.

Un copil alăptat se va manifesta cu totul diferit față de unul înțărcat în momente cheie, își geștionează frustrările și escapadele în lumea înconjurătoare mult mai simplu, mai natural. Am impresia ca un copil mic care nu are pieptul mamei ca loc unde totul e bine și cald și orice inconvenient dispare este cumva forțat să descopere mai devreme decat era pregătit căi de alternative de scăpare. Unii nu au mare succes în asta, sunt copii aparent liniștiți, dar sunt liniștiți pentru că nu au altă șansă, pentru că li s-a impu asta și pentru că dacă se manifestă sunt priviți ca anormali și nu sunt ascultați.. Există tomuri întregi scrise despre atașamentul securizat, care explică felul în care acesta e obținut gradual de către copil (și în perioade care diferă destul de mult de la un copil la altul).

Mi se pare o cruzime să întrerupi alăptarea pentru că poți și pentru că vrei. Mi se pare perfect de înțeles și de acceptat pierderea laptelui din cauza suportului precar și al sfaturilor proaste, precum și a subminaării încrederii mamei în forțele proprii, în posibilitatea ei unică de a-i oferi hrana integral copilului până la o anumită vârstă dar nu și asta, nu și ce încurajează articolul de mai sus.  Chiar dacă personal regret situațiile în care alăptarea se pierde, ele se întâmplă, e un fapt; a fi mamă înseamnă a fi prinsă într-un iureș, o cursă contra cronometru și nu absolut mereu ai disponibilitatea să vezi lucrurile obiectiv și nu mereu ai timpul necesar să te documentezi din 3 surse înainte de a lua o decizie, presiunea este mare, responsabilitațile sunt la fel.

În sfârșit, alăptarea nu înseamnă numai hrană și e adevărat că uneori (poate mai des decât uneori) facem și compromisuri. Dar compromisurile sunt ceva natural când devii părinte. A stăpâni arta compromisului cred că ține până la urmă de nivelul de maturitate a îndividului, iar a face copii e un mod unic și cam dur de a te maturiza forțat dacă nu-ți venise vremea până atunci.

Vreau să spun că, și dacă renunți la alăptat, responsabilități cu carul tot o să ai, copil trezit noaptea tot o să ai (copiii care dorm legat multe ore sunt aproape niște mituri; ca să ajungă așa au cam fost dresați, eu am zeci de exemple în jurul meu de copii mici nealăptați care se trezesc nopțile poate mai des ca fi-mea).

Alăptarea nu e numai lapte și miere (cum vorbeam noi la grupul de sprijin. Poți fi copleșită când puștiul cere prea mult, te poți simți neputincioasă și legată, ai uneori impresia că poate greșești tu ceva de vrea numai la sân din când, de exemplu. Dar, cu atât mai mult cu cât ești nevoită să petreci destul de mult timp departe de copil, ar trebui să înveți că alăptarea nu trebuie întreruptă ci încurajată pentru că învață copilul că, indiferent cât pleacă mama de-acasă, ea vine înapoi și-i dă ceva ce numai ea poate să-i dea. Mi s-a întâmplat de două sau de trei ori ca Anda să se trezească în toiul nopții și să ni-mi recunoască vocea, atungerile, credeți-mă că s-a oprit din plâns isteric numai când i-am dat sân. Asta nu înseamnă că sunt o țâță ambulantă ci că fetia mea are un mod infailibil de a fi sigură că are originalul la dispoziție. Recunosc că deja uneori nu mai vrea sânul ca mijloc universal de liniștire, situațiile alea mă dezarmează dar încep să înteleg câte ceva din încercările prin care trec părinții moderni cu progeniturile lor și mulțumesc cerului că am avut și eu o idee fixă: să-mi alăptez copilul atât cât cere (cu mici excepții în care mi-am ieșit și eu, ca orice  om, din pepeni și am pasat-o tatălui său. Vedeți voi, mai am mult până voi fi as. Deocmadată învăț din mers arta răbdării , a renunțării și a iubirii. Și, văzând cum s-au aranjat de frumos lucrurile pentru noi în ultima vreme, cred că am ales bine să fac ce-am făcut în ultimul an și opt luni. Ceea ce vă doresc și dumneavoastră.

15 comments :

  1. chiar ca plin de prostii articolul acela. intr-=o lume in care alergiile si bolile autoimune sunt in plina inflorire...hai sa le mai invatam pe mamae cum sa dea biberoane.

    nici macar pt marile corporatii nu e folositor, in ritmul in care se comporta omenrea cu urmasii ei, o sa ajungem sa traim din n ou ca in evul mediu(ca speranta de viata)

    RăspundețiȘtergere
  2. Mai trist e ca aud lume in jurul meu discutand in registrul asta cu cel mai firesc aer posibil. Cine a scris a sintetizat bine folclorul asta despre anti-alaptare.

    RăspundețiȘtergere
  3. Cu lapte de tzitzi "ei" nu au nici un profit, asa ca...

    Oricum, mi se pare chinuitor si pentru mama ritualul descris de ei...

    Hai ca poate poate noi, "ultimii mohicani" vom reusi sa transmitem informatia mai departe! Desi recunosc ca si eu sunt privita bizar, ca si cum as face ceva anormal! Felicitari pentru postarea asta!

    RăspundețiȘtergere
  4. Felicitari pentru post, foarte bine scris si interesant! N-am apucat sa citesc si articolul care a generat postarea si nici nu am nevoie, articolul tau il "bate la fund".

    Asa cum spunea si Raluca, si mie mi se pare ca atunci cand spun ca alaptez lumea se uita bizar, ca si cum a hrani la biberon este normalul, iar alaptatul anormalul. Si mai ciudat este ca si eu am inceput sa o spun cu voce mai mica si la cat mai putine persoane.

    Iti citesc blogul de putina vreme, dar trebuie sa-ti spun ca-mi place tare mult.

    RăspundețiȘtergere
  5. mariamirabela bine te-am gasit! Ma bucur ca iti place de mine si de muza mea. Legatd e alaptat, cu cat o spui cu un ton mai firesc si mai categoric, cu atat se mira mai putin (vizibil). Ma bucur ca alaptezi si va urez sa va bucurati de asta cat mai mult. Nu are rost sa te feresti, tu reprezinti norma si trebuie sa isi aduca aminte de asta.

    RăspundețiȘtergere
  6. Bun gasit Zoozie!

    Citesc si eu de ceva vreme blogul tau, e foarte fain!

    Ref alaptat...eu imi alapttez copila peste tot, in parc, in magazin(da, cand era f mica numai la san statea), pe strada,in mers, pe plaja, la restaurant..etc, si niciodata nimeni nu a comentat ceva. Ba chiar unele persoane se uitau admirativ. Cheia cred ca e naturaletea, o fac foarte firesc, asta e normalul meu si-l transmit si altora.

    Cu intarcatul..dc ar trebui sa ma intorc acum la serviciu as avea o mare problema...copila mea abia se atinge de legume fructe and co, baza e laptele, nu are program de supt, e dupa cum ii e foame. La muls nu mai iese nicio picatura de lapte.
    Slava Domnului ca inca mai pot sta acasa cu ea, altfel nu stiu cum as proceda.

    Numai bine!

    RăspundețiȘtergere
  7. Bun gasit Raluca! Ma bucur ca iti place de noi.

    Nu e asa de greu de plecat de langa copil pentru ca in general isi modifica comportamentul cand stau cu altcineva si e foarte posibil sa accepte si altfel de hrana. Eu m-am lovit de urmatoarea problema cu Anda: mama are lapte, de la mama mananc lapte; ce cauta cu mizeriile alea in mana? Au fost momente cand a acceptat mult mai lesne sa manance de la tatal ei sau de la bunica decat de la mine. Si cand am fost nevoita sa lucrez in afara casei Anda a primit lejer hrana solida; e drept ca era maricica, in jur de 9 luni. SI e drpt ca nu manca mult si nu acceota zilnic la toate mesele cat as fi crezut eu ca e safe dar a mancat bine per total iar experienta asta mi se pare un exemplu semnificativ.

    Mai am exemple de mame care alapteaza - copiii au primit hrana solida usor din alta mana si daca au refuzat laptele, pe acesta l-au primit in cereale si au recuperat cand venea mama acasa, seara, peste noapte si dimineata. In timp oricum mesele de lapte se raresc (la noi nu :D dar in gneral asa se intampla).

    RăspundețiȘtergere
  8. Salutare,

    Nici nu am citit articolul cu pricina si nici nu vreau, te cred pe cuvant ca e plin de "sfaturi corporatiste". Ce as dori sa va spun este chiar povestea mamei mele si a mea binenteles, de pe vremea cand eram bebelus, alaptat la san pana la 1 an si jumatate.
    Eu: Si zi-mi si mie mama, cum era pe vremea aia?
    Mama: Pai cum sa fie, greu.
    Eu: De ce?
    Mamam: Pentru ca stateam acasa doar 3 luni, apoi 2 luni mergeam 4 ore la lucru si apoi gata, inapoi cu norma intreaga.
    Eu: Pai si cum de m-ai alaptat pana la 1 an si jumatate? Mai ales dupa primele 5 luni.
    Mama: Ei cum? Pai in cele 2 luni cand lucram 4 ore, iti dadeam sa mananci bine dimineata inainte sa plec de acasa si iti mai dadeam cand ma intorceam.
    Eu: Si nimic altceva, lapte praf, ceai etc, intre timp?
    Mama: Nu
    Eu: Cool shit (noroc ca nu mi-a cerut sa traduc :))Si dupa, ce faceai?
    Mama: Pai cam acelasi lucru, iti dadeam bine de tot dimineata si seara. Intre timp, iti mai dadea bunica si altceva (diversificarea de azi :))
    Eu: Iar tu? Ce faceai la lucru? Nu ti se intareau sanii? Ca eu nu mai pot cand doarme mai mult.
    Mama: Pai curgeau toata ziua si ma mai mulgeam.
    Eu: Si pastrai laptele?
    Mama: E, nu, ca nu stiam pe vremea aia ca rezista.
    Eu: Si ce foloseai sa nu te mardaresti de laptic?
    Mama: Carpe, ce sa folosesc? Aveam mai multe si le tot schimbam.
    Eu: Da, mama, chiar ca va chinuiati. Dar uite ce copil ai acum :)
    Mama: Da, asa e. Si te rog sa ai si tu grija de Nadia (fetita mea de 1 luna), cum am avut si eu de tine.

    Asa ca o voi alapta si eu pe Nadia cat va vrea ea si ma voi bucura de momentele petrecute impreuna noi 3 (eu, ea si titi miti).

    RăspundețiȘtergere
  9. Eugenia frumoasa poveste, ce bine ca e reala!

    RăspundețiȘtergere
  10. Autoarea acestui blog imi cunoaste deja opiniile asa ca nu o sa insist prea mult pe aceasta idee:)

    Raluca, daca mai citesti (ceea ce sper ) o sa iti spun povestea noastra.Cu David am inceput diversificarea la 5 luni jumatate, usurel.Pana la un an i-am numarat linguritele de mancare.Nu a depasit decat extrem de rar 100 gr la o masa.Am trecut prin toate starile, de la entuziasm cand manca 5lingurite la disperare ca d ce nu mananca mai mult.
    M-am intors la serviciu la program scurt (6 ore adica 7 jumatate cu tot cu drum) si am sperat ca o sa 'supravietuiasca' cu buni si o sa manance macar acolo ceva putintel si ii dau eu san cand ma intorc.In scurt timp incepuse sa manance cu mare pofta, cu strigaturi chiar:), cate un castronel intreg de mancare.Nu mai zic ca rontaie toata ziua fructe sau cat manca de dimineata.
    Explicatia cred ca era ca avandu-ma pe mine acasa cu tzitzi ii era suficient.Neavandu-ma permanent langa el nu a suferit prea tare si a gasit si alte alternative.La fel si cu somnul.Cand sunt eu acasa doarme doar la san, cand sunt plecata acum a inceput sa doarma singur singur.Cand simte ca i se face somn se duce in pat, ii citeste buni o poveste si cand isi da seama ca se culca ii face 'pa' si o trimite din camera.Si se culca singur.
    Cand sunt eu acasa continua sa manance mult mai putin si sa doarma la tzitzi..acum are un an si 9 luni.

    Deci eu cred ca o sa se descurce.Mai greu este pentru mama sa se intoarca la serviciu.David e un exemplu de copil la care nu credeam vreodata ca o sa manance un castron intreg de mancare, nu credeam vreo data ca o sa il vad cerand.Din pacate nu il vad eu facand toate astea, dar din fericire le face cu orice alta persoana mai putin cu mine (cu tati, cu buni)

    Mult succes si sa luati hotararea cea mai buna:)

    RăspundețiȘtergere
  11. Zoozie, Oana, multumesc pentru raspunsuri.

    Deocamdata nu se pune problema de plecat de langa ea. Nu m-am gandit ca ar putea accepta mancarea de la altcineva, dar face sens ce spuneti.

    Fetitza mea are 9 luni si jumatate ai am inceput diversificarea la 7 luni, dar asa cum am mai spus laptele e baza.

    Numai bine!

    RăspundețiȘtergere
  12. Citind subiectul cu Opinia publica... am ajuns si la blogul tau excelent, felicitari!

    Frumos scris comentariul tau, si sa fiu sincera ating un punct sensibil. Peste o luna ma voi intoarce la lucru si bebelina mea de aproape 5 luni la vremea respectiva (acum are 3 luni jumate) o sa ramana acasa cu tati, timp de o luna. Din fericire stau foarte aproape de job si practic voi lipsi de acasa in fiecare zi in doua ture de 3 ore 9-12 si 14-17. Teoretic un bebe alaptat exclusiv rezista la pauze de 3 ore, dar ce ne facem cu alaptatul la cerere? Daca o sa vrea lapte taman atunci?
    Totusi povestea Eugeniei imi da curaj.

    Si zoozie, cat te invidiez ca sanul a fost mijloc universal de liniștire pentru atata timp. Eu mi-am pierdut cel mai bun prieten, instrumentul ala universal de linistire, in jurul varstei de 3 luni. Inca suge super bine, e o grasunica, are 7,225 g la 3 luni jumate (uite ca a mea e exceptia aia care confirma regula ca bebeii alaptati exclusiv nu iau in ingreutate, a trecut de la percentila 25 la nastere la 95 in o luna jumate). Dar cu toate astea daca e fussy refuza sanul :(.
    Ana

    RăspundețiȘtergere
  13. Pisi-pis, si fetita mea a luat bine in greutate cand era mcia, si ia si acum, alatata majoritar la doi ani. Imi rupe mana!

    Cu alaptarea de la serviciu, sa stai linistita si sa nu te grabestii la diversificare daca nu prezinta semnele clasice; stat in fund, tinut lucruri in mana, coordonat miscari sa duca la gurita, disparitia reflexului suptlui. Avand in vedere ca poti ajunge cam la 3 ore acsa, sa stii ca e supper OK> Anul trecut eu am lucrat in iulie-august, Anda avea asadar in jur de 10 luni, incepusem diversificarea dar sugea mult cu mine prin preajma. Cu buni insa, a mancat. Nu mult, dar eu lipseam 9 ore de-acasa desi lucram la program de 6 ore. Era departe si mai stateam peste.

    In sfarsit, te-as sfatui sa scoti cativa mililitri de laptic si sa-i dai sa linga ea cu capacul unui biberon - alea de la Avent sunt foarte ok de folosit ca pahare. Daca ai pompa de muls, s-ar putea sa ai si biberoane la ea.

    In felul asta, se va obisnui sa fie hranita cu lapte de-al tau, pe care i-l poti lasa in frigider inainte sa pleci de-acasa. Daca persoana care o va tine ocupata cat timp lucrezi tu vede ca ar vea sa bea, ii da lapte de-al tau incalzit pe bain-marie. Probabil va vrea mai mult de sete, deci al icneput sa imparta cantittile, sa nu-l incalzesca pe tot, deci.

    Laptele matern rezista cam o ora la temperaturi de 25 de grade 9celsius), intre una si doua zile la frigider in compartimentul care raceste ce mai bine, la astea noi e de obicei deasupra locului de fructe-legume, iar la congelator intre 3 si 6 luni in functie de temperatura oferita.

    Sa stai linistita vis-a-vis de dorinta de a suge cat timp esti plecata. Comportamentul bebelusilor se schimba extrordinar de mult in vecinatatea altei persoane. Daca la tine in brate suge, la altcineva n-o sa vrea asta.

    Sa te stepti in schimbi sa te "certe" cand vii acasa. E posibil ca intr-o prima faza sa nici nu mai vrea sa suga de suparata ce e. Desmiard-o, vorbeste cu ea si tine-o neaparat in brate cu acces usor la san. La 5 luni nu da bluza la o parte, asa ca ai putea-o da tu mai discret cand se linisteste. (nu e o regula sa treci prin asta, dar e o posibilitate0.

    Sa stii ca, desi va suge putin mai rar,se va acomoda repede programului si va suge ceva mai des in intervalul in care esti acasa, eventual noaptea.

    Fetita mea, in prima noapte dupa ce am lipsit, a dormit lipita de mine cu tot corpul, toata noaptea si ma cauta (pasaportul meu era sanul). A doua noapte a fost mai relaxata, a treia si mai relaxata...

    Putina confuzie intervine in weekend. Cand va suge din nou la cerere toata ziua, iar luni va fi putin apatica si plangacioasa. Sa nu pui foarte mult la suflet, eventual sa-i vorbesti de dinainte ca iarasi vei lipsi (eu n-am facut-o, dar regret) si sa stii ca va invata acest nou model incredibil de repede.

    Vei vedea, va fi muuuuult mai usor decat ti-ai imaginat. Sfaul meu no. 1 e sa nu introduci biberonul, nici laptele formula, mai ales ca ai sansa unica de a ajunge in timp util la copilul tau sa suga direct de la sursa. Dar e ok sa-i lasi gustari.

    Iata un video despre cum se serveste lapte de mama din canuta: http://www.nbci.ca/index.php?option=com_content&view=article&id=37:cup-feeding&catid=6:video-clips&Itemid=13

    Vezi ca lipaie, in in timp va invata sa si inghita. Am inteles ca ami ales prematurii lipaie asa, copiii cei mai mari au un stil putin diferit.

    Mult succes si daca ai nevoie de un umar sa stii ca ma gasesti mereu aici. Peste cateva zile incep si eu lucrrul full-time, in cealalta parte a orasului. Ar fi bine sa existe o perioada de acomodare c persoana care va sta cu bebe, iar tu sa testezi terenul iesind cate putin fara copila, poti mari intervalul gradual. Eu mi-as pune si un IP cam, pana la urma am renuntat la idee la noi, dar nu complet. :))

    RăspundețiȘtergere
  14. Multumesc mult de raspuns!

    Da, ma gandesc si eu ca o sa fie mai usor decat imi imaginez eu. Daca iesim la plimbare oricum rezista bine si mai mult de trei ore, dar pe de alta parte daca plange primeste sanul imediat. Chiar daca suntem la 5 minute de casa, ne oprim si papam, doar n-o sa lasam sa planga. Chiar radeam cu sotul, ca pana acum 3 saptamani (cand am facut o mastita si a inceput sa faca nazuri la san) nici nu imi recunostem copilul cand plange, pentru ca nici nu prea o auzeam plangand, la primul scancet, tzatzi.

    Din fericire o sa stea prima luna cu tati, cu care e obisnuita si nu imi fac si griji ca o las cu cineva strain. Desi cred ca o sa fie confuzie mare pe bietul copil, o sa stea o luna cu tata, apoi iar cu mine, dupa o luna cu bunica, si intr-un final cresa, la 8 luni :(.

    Dar oricum, LP este exclus, este si suspecta de alergie la proteinele din lapte, de 2 luni nu mai mananc lactate ca sa o pot alapta, nu stau sa fac experiente pe copil taman cand si dispar de acasa. Si avem si noroc de un pediatru excelent, a zis ca la consultatia de 6 luni imi explica schema de diversificare pana atunci nu se pune nici macar cazul. O sa incep sa ma mulg, sa fac provizii, dar parca vad ca lui tati o sa ii fie mai usor sa o puna in masina si sa mi-o aduca la alaptat in 5 min, decat sa incalzeasca lapte, sa faca biberon, canitza, etc.

    RăspundețiȘtergere
  15. atunci ai scapat de grija mulsului. Sa stii ca eu nu cred ca o sa ii fie atat de greu, mai ales stand cu tatal ei! Iar tati pote sa invete s-o scoata lipita de el pe-afara, intr-un wrap, mei-tai, ssc... ce vi se potiveste. Copiii fac mult mai putine nazuri cand sunt purtati!

    RăspundețiȘtergere