M-am aşezat pentru că iar mă cuprinde frustrarea: de fiecare dată când mă apuc să mă gospodăresc sau să lucrez am aşa un mega-sentiment de vină să-mi neglijez copilul. Lucru care de altfel chiar se întâmplă pentru că nevoile sale sunt puse după datul cu aspiratorul, mopu' mă-sii şi alte chestiuni dezgustătoare.


Culmea e că am ceva ajutor în gospodărie dar parcă avem nevoie de menajeră internă, pur şi simplu nu mai facem faţă şi când ne imaginăm că am terminat descoperim că avem mucegai după dulapul cu haine în condiţiile în care noi în general stăm mai mult cu geamul deschis la temperaturi suportabile deci ne reapucăm de curăţenie generală.

Şi uite-aşa se duse şi ziua mea superbă de azi - cu trezitul târziu de rigoare că am avut un moment de supremă insomnie, m-am trezit pe la 4-5 şi am mai adormit la ceva timp după ce a început să sune deşteptătoru' lu' bărbatu-meu estimez un 8 cel mai devreme. Şi m-am trezit, evident, frântă.

Am zis să profit de ziua noroasă şi să scot odrasla prin împrejurimi. I-am dat scutecul jos, i-am spălat augustul cur şi am dat s-o schimb de hainele în care a dormit... neeee, domnişoara a avut chef de incursiuni menajere în costumul Evei. Prin urmare am lăsat-o să-şi vadă de treabă (eu nu mai ştiu, zău că nu mai ştiu ce-am meşterit dar degeaba n-am stat).

La un moment dat am notificat o baltă lângă coşul cu jucării. Mă echipez cu cârpe care stau la spălat să absorb prima baltă şi în timp ce mă îndreptam spre ispravă (era a doua, tocmai mă fericeam că prima se produsese totuşi pe gresie), observ un... un... Şi-i explic că aşa ceva numai animalele fac, că noi suntem oameni şi ne anunţăm măcar mamele într-un mod comprehensibil că ne trebuie diverse accesorii şi că are cuvântul meu că dacă nu se conformează nu mai iese din scutec indiferent cât de cald ar fi. Pe urmă zic s-o şterg - dar ce să şterg, mai eficient este spălatul aşa că hai mândro la duş.

De unde n-a mai vrut să iasă decât când şi-a dat seama că-i groasă, că a făcut lac până pe hol (am canalizare şi parcă fruncţiona dar a direcţionat şmechereşte duşul până a atins roata căruţului. Probabil e un exerciţiu util de coordonare mână-ochi. Eu aşa cred, plus că apa se şterge uşor, dar fratele meu, aflat în vizită şi care mânca-l-ar mama mi-a splălat un morman de vase rămase de azi-noapte - s-a oripilat şi a dat să-i ia Zuzulinei dezintegratorul. Z s-a supărat, a plâns, am profitat de ocazie şi i-am spălat zulufii, apoi am scos-o în sfârşit de la murat.

După care mă gândeam că n-ar strica s-o încerc cu ceva de mâncare - mi-am amintit ce făceam când m-a fericit cu ocazia de a juca la LOTO, îi pregăteam micul dejun - 2 oua în care să moaie pâinea şi din care să aleg suficient gălbenuş pentru domnişoara (pentru că noi dăm randament când mâncăm împreună). Mă rog, de data asta n-aş comenta randamentul.

Pe urmă a vrut să sugă a n-a oară pe ziua de azi, eu mi-am adus aminte că-mi era sete dar nu aveam apă la îndemână şi am înghiţit în sec, frate-meu era baricadat încolo că demontase o tastatură şi se ferea de "monstruleţul" casei, mare amatoare de mărunţişuri ca orice copilaş.

Pe urmă i-am pus Tom şi Jerry şi m-am apucat să strâng rămăşiţele zilei cu mătura ca să nu mă mai certe Anda şi să nu mai fac căldură cu aspiratorul. Am terminat operaţiunea în vreo două reprize cred, apoi am convins-o pe A să stea pe canapea lângă rufele spălate şi nesortate ca să pot spăla şi pe jos (în mod miraculos a şi stat). Dacă tot eram cu obiectele muncii în mână, am repetat operaţiunile pentru tot spaţiul locativ din dotare, noroc că nu-i mult.

Pe urmă mă puse dracul să mă gândesc că poate fi-mea vrea să gust din ciorba făcută de mine şi tati în colaborare ieri înainte de a fugi la vermisaj (despre asta într-o postare ulterioară) şi m-a certat şi mi-a dat peste mâini (ea fiind cocoţată pe biroul din dormitor, unde e şi acum, altfel nu scriam nimic). A luat vrând-nevrând 3-4 linguriţe apoi s-a simţit lezată că-mi permit totuşi să-i dau să mănânce (sau ce-o mai fost oare în ciorba aia de nu i-o mai fi plăcut???) şi după a patra linguriţă a urlat la mine pe limba ei, ma-mai să mă gratuleze cu nişte lacrimi.

Postarea asta vine pentru că i-am zis că mă retrag în living să-i mănânc mâncarea dar mi-am propus să-mi aduc aminte în viitor de acest episod mai târziu şi să-l vadă şi ştie el cine care are impresia uneori că eu stau la odihnă şi tratament. Vreau sa îmi amintesc de asta cu atât mai mult cu cât:

- am făcut curat dar n-am terminat nici pe departe, mai am de curăţat nişte heavy dishes şi de sortat rufe, călcat pentru Anda, făcut naiba curat în dulapul meu care s-a dezorganizat din nou că mereu uit unde-mi pun lucrurile şi nu mi-am coborât nici hainele de vară în mărimi mai decente.  Care din fericire anul ăsta mă încap destul de convenabil (mai am eu probleme cu nişte tricouri care s-au scurtat din motive de sâni alăptători şi încă am burtoi deci nema umblat la buricu' gol plus că am îmbătrânit - nu ştiu cât mă mai prinde sportul ăsta).
- n-am culcat copilul de amiaz' (forte important)
- n-am scos copilul pe-afară DELOC (extrem de important)
- am făcut o varză din mesele ei (relativ important, astea sunt oricum o varză deci n-am garanţia că ar fi putut fi altfel
- n-am lucrat nimic pentru angajamentele mele şi iar urlă deadline-urile după mine şi nu cred că voi avea şansa să lucrez nici azi (probabil adevăratul motiv pentru care simt că mă enervez, pentru că restul fac parte din rutina zilnică şi nu mai sper demult să-mi revin)! Şi dacă vă întrebaţi de ce-am scris asta în loc să lucrez - ei bine am nevoie de puţină atenţie şi acum a plecat pe apa sâmbetei...

Cred că plec cu Bebelina în Tineretului unde au făcut spaţii de joacă beton şi iar ne întoarcem pe la 11 acasă! Deşi cam e ora ei de somn întinsă la maxim şi până mă îmbrac o să vrea să sugă şi o să adoarmă.

Iar acum vă las că am terminat şi de mâncat. Ăăăăăă... eu nu înţeleg cum se organizează alte femei, eu pur şi simplu nu pot, parcă... of, char nu pot, am încercat 100 de modalităţi până acum: fără ajutor din afară (care vine când vrea el nu când vreau eu) nu mă descurc şi pace.

update: cum am terminat de postat aud buuum! A tras zuzulina namila de monitor - i-am găsit pe jos pe amândoi. Din fericire fără consecințe drastice, Z a plans cateva secunde de ciudă apoi a bătut în plasa de țânțari și a râs. Poate cu ocazia asta scap și eu o vreme de monitoare zgâlțâindu-se nervos și de Zuzuline cu care mă cert să nu se mai urce pe birou când scriu eu. Poate se limitează să-mi dea scroll pe pagină de câte ori mă vede ațintind privirea pe ecran și să-mi ia mâinile de pe tastatură când încerc să răspund cuiva pe chat :))