In sfarsit, a priceput si mama cum sta cu mancarea asta. Mai sa nu-mi creasca parul de atata stres. De la 6 luni tot incerc sa-i explic: mananc cum, cand, cat si ce am chef! Apoi dorm cu tzitzi la bot; daca ma trezesc si nu-i acolo e jale mareeee!

Nu, nu ciorba cu lingurita, ca ma pacalesti si-mi bagi bucatele si eu vreau doar zeama! Ii dau mamei mana la o parte si - minuneee! evrikaaa! nu insista!

Vad farfuria ei cu ou prajit, tofu si branza de vaci. Ou prajit in care moi painea cu mana mea - 3 frimituri - ahhh... declicios. Apoi o vad pe mama ca mananca din ciorba mea. Mmmm? Imi daaaaaai si mieeee? Cateva linguri sorbite cu zgomot... miam! Ma intorc la ou. Dar ce vad, mama mananca cu furculita. Pai nu-i drept! O vreau eu! Da, e buna o dumicatura microscopica de paine cu ou in varful furculitei dar a doua are tepi, mai cu seama ca n-o iau eu ci mi-o da mama. Nu e nimic mai frustrant decat sa-mi bage cineva in gura o lingurita cu de toate... 

Imi pune mama o felie de rosie in furculita. Nuuu! Hm, ba da.. putin. O scot de-acolo si mananc cam o treime in timp ce sorb alte linguri de ciorba. Apoi vine un polonic ... bleah, are tot ciorba, credeam ca-mi da ceva mai bun. Pfiuuu! 

Cred ca m-a fraierit cu vreun polonic de ciorba pana la urma dar ma razbun cand vine ora de somn. N-o las sa plece dupa ce adorm, uite-asa. Pana una-alta profit de faptul ca am lingura si lingurita in mana si ciorbaresc linistita cel putin doua minute. Bluza, eu si mama suntem toate o ciorba. Hm, si pe jos e la fel, dar lasa ca mama se plictiseste daca n-are ce face. 

Pe langa asta, Zuzulina a mai mancat la micul dejun mar cu afine - cam doua linguri si a baut niste suc de portocala indoit cu apa. SI da, a dormit lipita de san. Eu am citit in timpul ala, deci acum sunt cam ametita :)