Tati, dacă te uiţi aici o să cam faci atac de cord. Restul, dacă aveţi atâta răbdare, o să vă stricaţi de râs (ceea ce-am păţit şie eu şi-i doresc şi lui tati).


Zuzulina plânge de fericire când începe cântecul ăsta, e copleşită de atâtea emoţii, iar eu mă topesc după ea. Am făcut un check mic şi-mi dau seama că:

- ştie cum sa îşi pună singură muzică (remarcasem fenomenul de câteva vreme dar azi parcă a căpătat o nouă dimensiune).
- habar n-aveam că a perceput de unde reglăm sunetul. Mi se pare că prima dată când mi-a luat mâna se aştepta să-l dau mai tare din taste, cum face tac'su în player. Văzând că nu colaborez, şi-a rezolvat singură problema rotind butonul. Eu nu ştiam nici că ştie să rotească un buton!

Nu în ultimul rând, Domnişoara claxon acoperă şi depăşeşte plaja de frecvenţe pe care o poate înregistra telefonul meu obosit de atâta supt, lins, trântit din şi în cele mai stranii locaţii pe care şi le poate imagina careva. Drept urmare, vă sfătuim să vă acoperiţi uneori urechile. Vă mai rugăm sa scuzaţi calitatea înregistrării, camera noastră video e tot stricată iar pe windows-ul ăsta nu avem încă virtualdub ca să mai încercăm câteva reglaje (nu că ne-am pricepe prea mult deocamdată eu sau fi-mea....)