Iar noi ca baietii

Admiram peretii

Cu aceste mestesugite ghiersuri ale formatiei 'ip-'ap Parazitii in mintea mea cea nevinovata, ma intreb eu cum va arata peretele din dreapta din bucataria noastra acum, ca zoozie arunca toata supa de rosii formand un desen abstract de mare angajament (artistic, ce va imaginati?)

Dar sa incepem cu inceputul, nu? Azi a fost o zi plina de incercari pentru biata zoozie, un adevarat infern de duminica daca s-ar putea spune asa.  

Toata ziua i-a tunat si i-a fulgerat pe treburile ramase nefacute si care-i ranjeau a ciuda din coltul gurii. Prin urmare m-a culcat si s-a pus pe citit si baut cafea. Insa tot cu fundu-n sus a ramas. O fi una din zilele alea, insa la noi cred ca zilele alea sunt Zilele, alea obisnuite. Ma rog, nu ma bag, astea-s de-ale mamicilor. 

Eu nu puteam dormi toata ziua, deci am dat semnalele obisnuite peste o ora si jumatate... si i-am dat lui zoozie de lucru sa-si uite de ale ei, daca tot nu le-a facut pana acum. Oare ce poate face un bebelus mai bine decat sa stea la mami a lui in brate? Sa bea laptic, dar totusi asta nu-ti ia prea mult asa ca... 

Zoozie si-a propus pe la 3 pm sa ma scoata la o plimbare reprosandu-si ca e deja tarziu. Pana la urma eu nu cred ca era asa de tarziu, avand in vedere ca familionul a dat trezirea la 11.30 am (ne-am destrabalat in 3 la o cununie civila pana pe la 1 azi-noapte). La 12-1 m-am culcat, apoi dupa somn zoozie mi-a dat sa mananc unul din cele mai reusite meniuri de pana acum. Si am tooot mancat o portie intreaga si am baut apa din pahar ca oamenii mari. Cum eu sunt un om mic, am si eu un pahar mic care se potriveste de minune cu miniatura mea de gurita. (A propos de diminutivele diminutivelor, e un artiol genial aici). 

Pe la 5.30 inca se pregatea sa iasa pe usa si si-a dat seama ca-i este si ei foame, asa ca si-a prajit constiincioasa niste ochiuri in timp ce eu il terorizam pe Zoozoo in timp ce se destrabala la o partida de counter strike ce-i luase deja toata ziua si nu dadea semne ca s-ar termina. (Zoozie sa stii ca te-am razbunat, ha-ha-ha). 

Ouale prajite sunt delicioase la orice ora, asa spune Zoozie. Dar de unde atata fum, intreaba Zoozoo. Mami rapsunde ca ea n-a facut deloc fum, nici nu avea de ce. Zoozoo o ia de buna si se intoarce la treburile lui cu mine in brate. Mami intre timp termina de mancat si priveste cu ochii limpezi in jurul ei. Nu se vedea deloc limpede, ci usor albatriu. Si nici nu mirosea a oua prajite in bucatarie ci... a cuptor incins. Zoozie isi da seama ca butonul ochiului folosit la prajit nu era STINS ci DAT LA MINIM... 

Ma rog, n-am iesit bine pe-afara ca a inceput sa ploua iar pe mine m-a pocnit un soomn... dar cum nu aveam niciun chef sa pierd vederea tuturor cateilor simpatici de pe strada, am inceput sa marai in speranta ca-mi sare somnul. Pana la urma a sarit pe mine. 

Acum facem fast-forward pentru ca nu cred ca va interesa cate paini si-a cumparat zoozie si alte asemenea... si ajungem din nou in bucatarie, nu inainte de a va spune ca am mancat si fructe in seara asta (miammm)... si ajungem din nou la zoozie care s-a hotarat ca doua ochiuri si compania nu-s de ajuns si ar vrea niste supa crema. Rosie si acrisoara, doar de rosii era. Isi turna din ditamai casoleta intr-o cana si, la un moment dat, bietul recipient se sperie de fata ei incruntata si ii sari din mana. Cum nu a fost de-ajuns, mami, incapatanata cum e ea, a dat sa o prinda si atunci casoletei ii crescura niste picioare care o nteleportara direct pe peretele cu geamul. Nu va imaginati ce modele apaprura intr-o doara pe perete, pe cos si pe gresie. Insa lui zooie nu i-au placut, a luat o carpa si a toooot scos la supa de rosii, cam o doua cana asa. Insa peretele a ramas de o culoare incerta. Nu stim daca va bate spre portocaliu sau spre maroniu dar cu siguranta va tinem la curent daca lasati vreun comment. 

Eh, acum va las, pe mami o sacaie deja a treia oara o alarma amintindu-i ca e ora sa se asigure ca nu voi avea un fratior prea curand :( Parintii astia!